duminică, 16 februarie 2014

Heroes en la vida real... Haciendo cosas increibles

SPERANTA: Iarta cum a iertat Isus Hristos

SPERANTA: Iarta cum a iertat Isus Hristos: Isus zicea : "Tata, iarta-i , caci nu stiu ce fac !" [...]. (Luca 23:34). Trupele se pregateau de atac. Ultima predica a capel...

Iarta cum a iertat Isus Hristos

Isus zicea : "Tata, iarta-i , caci nu stiu ce fac !" [...]. (Luca 23:34).

Trupele se pregateau de atac. Ultima predica a capelanului, avea ca tema , cuvintele lui Isus pe cruce : "Tata, iarta-i , caci nu stiu ce fac!" In fata lui se aflau o mare multime de tineri obositi de atata lupta.

-Este foarte usor sa vorbiti in felul acesta - intrerupse desafiant un tanar soldat -. "Cei dragi ai Dumneavoastra sunt bine, in casele lor. Dvs., niciodata nu a-ti vazut murind prietenii mitraliati. Bine, eu personal urasc dusmanul !"

- "Doresti sa vorbim despre asta in cortul meu, fiule!"- intreba amabil capelanul. Odata ajunsi aici, omul lui Dumnezeu continua zicand : "Vreau sa-ti povestesc o istorioara. Am cunoscut odata un tanar aviator, care era cam de varsta ta aproximativ. Intr-o crunta batalie, avionul sau a fost doborat. S-a lansat cu parasuta si a cazut in mare, inotand sub apa, ferindu-se astfel, de ploaia de gloante a inamicului care-i acompaniase caderea. Dusmanul rabdator, i-a aruncat o mica bomba atunci cand el a iesit la suprafata pentru a lua o gura de aer. De data asta nu s-a mai putut salva ".

Capelanul face o mica pauza . "Aceasta istorie este adevarata, Eu sunt martorul ei. Aici am o poza cu baiatul ". Tanarul soldat luand fotografia in mainile sale si privind-o cu atentie, realizeaza ca, ochii baiatului sunt identici cu ai capelanului care statea in fata lui. La baza fotografiei citeste : "Pentru tata, cu toata dragostea mea".

O scriitoare celebra declara urmatoarele : "In aceasta lume pierduta si ruinata, nimic nu este mai sigur  ca, amprenta iertarii Fiului Lui Dumnezeu !" Cand Hristos, locuieste in inima ta, ierti asa cum Hristos a iertat !

Dorel Cornei

sâmbătă, 15 februarie 2014

SPERANTA: Cat este de departe rasaritul de apus

SPERANTA: Cat este de departe rasaritul de apus: Cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. (Ps., 103:12). O pioasa batrana din Sc...

Cat este de departe rasaritul de apus

Cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi. (Ps., 103:12).

O pioasa batrana din Scotia, este intrebata de catre o prietena, daca vreodata diavolul i-a reprosat pacatele comise : "Da, si cand o face, il trimit la rasarit ". "Si cand revine dupa o vreme, pentru a te defaima? " - insista prietena. "Atunci - raspunse batrana- il trimit la apus " . " Si cand se intoarce de la apus?" "Oh, draga mea - raspunse triumfatoare batrana crestina -il vad alergand intre rasarit si apus !"

Ce binecuvantata fagaduinta pentru fiecare dintre noi ! "Cat de departe este rasaritul de apus, atat de mult a indepartat Dumnezeu faradelegile noastre ". Diavolul nu poate gasi pacatele noastre marturisite pentru ca Isus le-a indepartat in locul unde nu poate avea acces.

"Eu iti sterg faradelegile ca un nor , si pacatele ca o ceata ", (Is., 44 : 22).  Putem declara impreuna cu scriitorul inspirat : "ai aruncat inapoia Ta , toate pacatele mele "(Is.,38:17). Ai incercat vreodata, sa vezi ceva care se gaseste in spatele tau ? Dumnezeu a aruncat pacatele noastre inapoia Sa, pentru ca nu doreste sa le mai vada. " Le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor " , (Evrei 8:12).

De multe ori Satana, mentine asupra capului meu, pacatele din trecut. Doreste sa ma faca sa ma simt disperat si cazul meu , de nerezolvat si ca pentru un timp sunt probat, pus la proba. Afara cu gandul asta ! Prin intermediul sangelui Mantuitorului iubit faptele mele de ieri sunt sterse in totalitate. "Este Slava Lui sa ne inconjoare cu bratele iubirii Sale, pentru a lega ranile noastre si a ne curati de orice nelegiuire ". (CC, 55).

Dorel Cornei



vineri, 14 februarie 2014

SPERANTA: Dumnezeu iarta si uita

SPERANTA: Dumnezeu iarta si uita: Eu , Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale,  (Isaia 43:25). Esther si Saray discuta impr...

Dumnezeu iarta si uita

Eu , Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale, (Isaia 43:25).

Esther si Saray discuta impreuna. Urmeaza lovituri si lacrimi. Mama, imediat , in graba, vine sa-si scoata puii din razboi. Cum nu aveau de gand sa faca pace, pedeapsa le trimite pe amandoua in pat. Odata cu aparitia noptii, mama face o ultima incercare, pentru reconcilierea puilor aflati in razboi. Obtine foarte putin din aceasta. "Dar, Esther - insista mama -, surioara ta poate sa moara inainte de rasarirul soarelui. Ce rau te vei simti atunci pentru faptul ca nu ti-ai cerut iertare !"

Acest gand profund arunca o noua lumina asupra situatiei  si in sfarsit, Esther a fost convinsa de mama sa faca pace si sa ceara iertare. Se duse in  varful picioarelor, intra in camera si spuse soptind : "Saray, sunt foarte trista pentru cele intamplate astazi. Mama spune ca tu poti sa mori in noaptea asta, si sunt foarte mahnita de cele petrecute ". Dupa o mica pauza continua : "Dar daca nu mori in noaptea asta fii sigura ca maine dimineata te voi bate din nou ".

Zambesti, dar, nu este aceasta modalitatea prin care-ti ceri iertare de cele mai multe ori? O faci cu rezerve. Spui ca ierti dar iti este imposibil sa uiti !

Cata bucurie pentru nelegiuitul pocait ! Dumnezeu nu iarta de modul acesta, "Eu , Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale". Odata marturisite, El sterge pacatele tale. Nu le tine asupra capului tau, asa cum procedezi uneori cu greselile altora. Este Dumnezeu, cel care iarta si nu numai ca iarta, si uita. Vrei astazi, ca Dumnezeu, sa te ajute sa procedezi la fel ca El ?

Dorel Cornei

joi, 13 februarie 2014

SPERANTA: Pacatele " ascunse ", aduc nefericirea

SPERANTA: Pacatele " ascunse ", nu te lasa sa prosperi: Vai de cei ce isi ascund planurile dinaintea Domnului, care isi fac faptele in intuneric si zic : "Cine ne vede si cine ne stie? &quot...

Pacatele " ascunse ", aduc nefericirea

Vai de cei ce isi ascund planurile dinaintea Domnului, care isi fac faptele in intuneric si zic : "Cine ne vede si cine ne stie? " !
(Isaia 29:15).

Psalmistul declara : "Cata vreme am tacut , mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate , " (Ps., 32:3). Vinovatia atrage , nefericire. Marturisirea este singura cale de alinare. A nu marturisi inaintea lui Dumnezeu si inaintea fratelui lezionat, prelungeste suferinta.

Nu poti impiedica  pe Dumnezeu sa-ti vada intentiile si faptele rele. "Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta mortilor, iata-Te si acolo ; Daca voi zice : "Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu !" (Ps. 139: 8,11). Nu face greseala pacalindu-te singur, gandind ca te poti ascunde "de Domnul" , ori pastrand ascunse faptele si intentiile "in intuneric". Singura cale sa-ti aduca pacea, este marturisirea lor inaintea lui Dumnezeu. Atunci te va parasi nefericirea si sentimentul de vinovatie.

A nu recunoaste greseala facuta aproapelui nostru, atrage in egala masura dupa sine, nefericire si durere de inima. Cred ca ai probat lucrul acesta, prin vreuna din experientele vietii tale? Acoperirea resentimentelor si ascunderea unei greseli te poate transforma in mizerabil. Marturisirea si restituirea elimina povara si readuce fericirea in inima ta. Nu ar fi intelept, sa te eliberezi complet si acum, de toate aceste poveri?

Dorel Cornei

miercuri, 12 februarie 2014

SPERANTA: Restituirea trebuie facuta !

SPERANTA: Restituirea trebuie facuta !: Daca nelegiuitul, da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nici o nelegiuire, va trai n...

Restituirea trebuie facuta !

Daca nelegiuitul, da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nici o nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri. (Ezechiel 33: 15).

Primul impuls al inimii cu adevarat convertite este de a "face curatenie" ,  de a pune lucrurile in ordine. Cand Zacheu a fost vizitat in casa lui de catre Mantuitorul, a declarat : "[...] ; si daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit." (Luca 19:8 up). Pocainta sa a fost autentica, urmata imediat de o reforma.

Atunci cand Domnul Isus, intra in inima, toate practicile rele sunt abandonate. In plus se incearca rezolvarea incidentelor neplacute si rele din trecut. Acolo unde este necesar se va face restituirea ca proba a convertirii sincere si adevarate. Domnul spune : "Daca nelegiuitul, da inapoi zalogul, intoarce ce a furat, [...] nu va muri."

Dorel furase o cantitate mare de pepeni pentru a-si satisface instinctul de hot, si a face rost de banii atat de necesari pentru el. Ani si luni in sir dupa acest eveniment, de fiecare data cand Dorel se ruga la Dumnezeu, o gramada mare de pepeni statea intre el si Dumnezeu. Rugaciunile lui nu puteau depasi gramada aceea de pepeni. O scrisoare de marturisire si un cec cu suma despagubirii totale catre respectivul pagubit, au schimbat tabloul in intregime. Au disparut pepenii aceia deranjanti din timpul momentelor de rugaciune. Din nou rugaciunile lui Dorel urcau la tronul de har fara nici un impediment.

Crestinul adevarat, trebuie sa-si reprezinte Stapanul in fiecare moment al vietii lui. In toate tranzactiile comerciale trebuie sa-l descopere pe Isus Hristos. Castigarea excesiva, inselarea unei persoane "in limita legii", trebuie neaparat marturisita si sa restituie pe cat posibil, pentru a nu-si dezonora Stapanul. Dumnezeu personal, promite viata, ca recompensa sigura, tuturor celor care procedeaza astfel  !

Dorel Cornei

marți, 11 februarie 2014

SPERANTA: In cazul cand fratele nostru are ceva impotriva no...

SPERANTA: In cazul cand fratele nostru are ceva impotriva no...: Asa ca, daca iti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo inaintea altarul...

In cazul cand fratele nostru are ceva impotriva noastra

Asa ca, daca iti aduci darul la altar, si acolo iti aduci aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te intai de impaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul, (Matei 5 :23,24.).

Daca Isus ar fi astazi langa noi, cu siguranta ar vorbi astfel : "Nu astepta implinirea unei binecuvantari daca esti in dusmanie cu aproapele tau. Cunosti ca exista cea mai mica divergenta intre tine si fratele tau, cauta sa o solutionezi inainte de a primi binecuvantarea intalnirii cu fratii din biserica ".

Cei care l-au ascultat pe Mantuitorul au realizat ca fratele nostru facea referinta la un alt evreu. Astazi putem aplica membrilor din biserica noastra. Dar intr-un sens mai larg , Domnul Isus ne-a invatat ca fratele nostru sunt toti oamenii. Trebuie atunci sa traim in armonie pe cat posibil cu toti oamenii care ne inconjoara daca dorim ca pacea lui Dumnezeu care intrece orice cunostinta, sa curga vertiginos prin viata noastra.

Isus nu a spus : "Daca tu ai ceva cu fratele tau du.te si impaca-te". El a declarat, du-te si impaca-te cu el daca iti aduci aminte ca el are ceva in inima lui impotriva ta. Inspiratia divina ne sfatuieste cum sa ne apropiem crestineste de fratele suparat. "In cazul cand tu ai comis o fapta rea si el douazeci, mergi si marturiseste-ti aceasta singura fapta ca si cum ai fi principalul vinovat ". (RH 16-12-1884). O apropiere de genul acesta rareori da gres. Gheata se va topi si fratele nostru se va impaca cu noi atunci cand mergem la el cu Duhul lui Hristos Isus.

Dorel Cornei

luni, 10 februarie 2014

SPERANTA: Spovedania trebuie sa fie punctuala

SPERANTA: Spovedania trebuie sa fie punctuala: Cand cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul , (Leviticul 5:5). Atunci cand pacato...

Spovedania trebuie sa fie punctuala

Cand cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul, (Leviticul 5:5).

Atunci cand pacatosul in vechiul Israel aducea jertfa la templu, isi marturisea pacatele punanadu-le peste jertfa. Spovedania generala colectiva nu era suficienta. Trebuia recunoscut pacatul pe nume. Spovedania trebuia sa fie specifica. Asa ne spun cuvintele din textul de astazi , "Sa-si marturiseasca pacatul ".

Pentru a solutiona orice litigiu, urmam aceeasi procedura si azi. "Adevãrata mãrturisire are totdeauna un caracter deosebit si recunoaste pãcatul pe nume. [...] Dar oricum ar fi mãrturisirea, ea trebuie sã fie categoricã, bine definitã si la subiect, recunoscând pe nume pãcatele de care cel gresit s-a fãcut vinovat ",(CC, 38).

Un student in timpul saptamanii de rugaciune sub influenta puternica a Duhului Sfant, s-a dus la sfatuitorul sau spiritual in unul din colegiile noastre declarand urmatoarele : "Cu ani in urma cand frecventam cursurile primare, copiam de fiecare data in timpul examenelor. Cum pot solutiona aceasta ?" Cunoscand faptul ca elevul era inca sub instructia anumitor vechi profesori, a fost sfatuit sa-si marturiseasca greseala si sa accepte masurile rezultante. "Trebuie sa-mi declar greseala in detaliu? "nu este suficient sa marturisesc in plan general, ca in urma cu cativa ani am comis "aceste greseli" ? " I s-a explicat in continuare tanarului cu instructiunea clara a bibliei si a EGW., roaba Domnului. Mai tarziu tanarul revine , dupa ce facuse marturisirea completa, spunand : "Ma simt foarte bine dupa ce am solutionat aceasta problema. Dumneavoastra , ati avut dreptate , profesorii m-au primit cu multa bunavointa!".

Nu este usor sa urmezi formula divina intotdeauna, dar este singura ce ne impaca in adevar cu Dumnezeu si cu omul.

Dorel Cornei.

duminică, 9 februarie 2014

SPERANTA: Marturisim greselile noastre cu ....

SPERANTA: Marturisim greselile noastre cu ....: Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii , [...] , (Iacov 5:16). Evanghelistul Moody , a declarat odata: "...

Marturisim greselile noastre cu ....

Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii , [...], (Iacov 5:16).

Evanghelistul Moody , a declarat odata: " Multe reuniuni de rugaciune sunt distruse de catre barbati si femei care cauta sa se roage dar nu pot sa o faca, pentru ca vietile lor nu sunt integre."

Nimeni nu poate sa fie nedrept cu omul si drept cu Dumnezeu. Ultimele sase din cele zece porunci, se centreaza pe relatia noastra cu aproapele -- acela care locuieste in comunitatea noastra, acela care frecventeaza aceeasi biserica, care locuieste cu noi in aceeasi casa. Daca suntem credinciosi cu Dumnezeu trebuie sa o demonstram si cu aproapele nostru. Textul nostru de astazi ne da formula divina pentru a face lucrurile corect : "Marturisiti-va unii altora pacatele voastre."  Atentie ! Textul ne spune sa ne marturisim pacatele noastre nu "pacatele vecinilor nostri". Aceasta din urma conduce la complicatii ulterioare si la intelegeri gresite.

Afirmatia cea mai grea de spus in toate limbile pamantului este : "Imi pare rau" sau "Am gresit. Iarta-ma!". Dar ele sunt cuvinte de o noblete fina. Sa spui : "Imi pare rau", nu este o dovada de slabiciune. Descopera adevarata maretie a caracterului tau. " Un om nu trebuie sa se rusineze atunci cand isi recunoaste greseala facuta, care tradus in alte cuvinte este mai intelept decat a fost ieri, cand nu a recunoscut-o", (Papa).

Daca ai vorbit nedrept, nepoliticos sau rau intentionat asupra unei persoane, trebuie sa-ti marturisesti vina persoanei in cauza si sa-i ceri iertare. Trebuie sa mergi cu spiritul lui Isus si de autocondamnare nu cu un spirit de justificare. Cand procedezi astfel, rezultatul este minunat !

"Dacã mândria si egoismul ar fi lãsate deoparte, cinci minute ar fi suficiente pentru îndepãrtarea celor mai multor dificultãti ", (EW, 119).

Dorel Cornei

sâmbătă, 8 februarie 2014

SPERANTA: Spovediti-va lui Dumnezeu in primul rand

SPERANTA: Spovediti-va lui Dumnezeu in primul rand: Marturisiti-va acum greseala inaintea Domnului Dumnezeului parintilor vostri si faceti voia Lui ! (Ezra 10:11). Am pacatuit impotriva lu...

Spovediti-va lui Dumnezeu in primul rand

Marturisiti-va acum greseala inaintea Domnului Dumnezeului parintilor vostri si faceti voia Lui ! (Ezra 10:11).

Am pacatuit impotriva lui Dumnezeu ori impotriva aproapelui, in primul rand, marturisirea trebuie sa o aducem lui Dumnezeu. Atunci cand David a pacatuit a strigat catre Dumnezeu spunand : "Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit " , (Ps., 51:4).  Insa, David l-a omorat pe Urie. A luat-o pe Bat- Seba. Cum putea sa spuna ca a pacatuit doar impotriva lui Dumnezeu ? Pentru vechiul Israel greseala facuta aproapelui nu avea atat de mare importanta, in comparatie cu pacatul impotriva lui Dumnezeu.

Secole mai tarziu, Mantuitorul reintroduce acest principiu : "Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut ." (Mt., 25:40). Aducand ofensa uneia dintre creaturile Sale, i-am adus ofensa lui personal. Astfel ca, obligatia noastra numarul unu este in legatura cu Dumnezeu, asa cum ne spune textul de astazi.

Primele patru porunci focalizeaza relatia noastra cu Dumnezeu. Incalcarea lor trebuie marturisita doar lui Dumnezeu, exceptie facand atunci cand greseala s-a facut public. Sunt anumite lucruri pe care doar urechea lui Dumnezeu trebuie sa le auda. "Pacatele secrete trebuiesc marturisite doar lui Dumnezeu in secret ", (HLL,740). Nu este necesar si nici nu trebuie sa le aducem inaintea unui om ca mijlocitor ; Isus Hristos este singurul nostru mijlocitor : "Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni : Omul Isus Hristos. " (1Tim., 2:5).

Aducand lui Dumnezeu marturisirea sincera din toata inima , suntem siguri ca El va face restul. "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi ".

Laudat sa fie Dumnezeu pentru Isus Hristos Mantuitorul nostru !

Dorel Cornei.



vineri, 7 februarie 2014

SPERANTA: Luati cu voi cuvinte de cainta si [...],

SPERANTA: Luati cu voi cuvinte de cainta si [...],: Aduceti cu voi cuvinte de cainta si intoarceti-va la Domnul. Spuneti-I: "Iarta toate nelegiuirile, primeste-ne cu bunavointa, [...] &...

Luati cu voi cuvinte de cainta si [...],

Aduceti cu voi cuvinte de cainta si intoarceti-va la Domnul. Spuneti-I: "Iarta toate nelegiuirile, primeste-ne cu bunavointa, [...] ",
 (Osea: 14:2).

Pacatul reduce la tacere vocea lui Dumnezeu care vorbeste inimii pacatosului. De asemenea nelegiuitul nu are nici cea mai mica dorinta de a vorbi cu Creatorul sau. Acesta opreste toata comunicarea.

Pacatul introduce probleme grave in familia omeneasca.Vointa rea, remuscarea si ura, trezesc sentimente rele. Persoanele implicate nu-si mai vorbesc. Intre ei se ridica un mare zid de separare.

Exista doar o cale pentru a combate o situatie ca aceasta, fie separarea intre pacatos si Creator sau intre prietenii pamanteni. Profetul vine cu solutia : "Luati cu voi cuvinte , si intoarceti-va la Domnul !" trebuie intrerupta linistea, trebuie refacuta comunicarea. Din nou trebuie instituit dialogul.

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu ca se poate trece peste prapastia creata de pacat. Se poate consilia si supera discordia. Ura si rautatea pot fi distruse, si vointa rea eliminata. Tot ce trebuie sa facem, este sa "luam cu" noi  "cuvinte" in spiritul lui Isus. In primul rand , Dumnezeu ne invita sa comunicam cu El si sa procedam corect spunandu-I : "Iarta toate nelegiuirile, primeste-ne cu bunavointa !" Acestea sunt cuvinte adevarate de cainta si de rugaciune fierbinte. Comunicarea este refacuta. Dumnezeu iarta cu putere din belsugul Harului Sau.

Daca ai vreo problema cu Dumnezeu sau cu vreunul dintre cei care te inconjoara, de ce nu "iei cu tine cuvinte" sa rezolvi situatia creata ? Fericirea te invita sa procedezi astfel !

Dorel Cornei

miercuri, 5 februarie 2014

Pacatul trebuie abandonat

Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata indurare,  (Prov., 28:13).

 Unui soldat i se cere sa defineasca pocainta. El incepe sa-si povesteasca propria experienta. " Domnul imi ordona : Stai ! Atentie ! La stanga imprejur ! Inainte mars ! Este tot ce trebuie sa fac ".  Aceasta este o manera simpla , directa si actualizata , de a spune acelasi  lucru , cu ce a scris inteleptul nostru in textul de astazi : "Cine [...] se lasa (de pacatele sale) capata indurare".

M. R. Vincent descrie adevarata pocainta precum :"tristetea convertita in actiune ". Martin Luther spune despre acelasi lucru : "Sa nu mai repeti niciodata greseala, este adevarata pocainta". Serva Domnului ne aminteste : "Cu fiecare pas fãcut în experienta noastrã crestinã, pocãinta noastrã va fi mai profundã. Vom recunoaste cã satisfactia, împlinirea noastrã este numai în Hristos si ne vom însusi mãrturisirea apostolului: "Stiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieste în mine, adicã în firea mea pãmânteascã". "Departe de mine gândul sã mã laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rãstignitã fatã de mine, si eu fatã de lume!(Rom. 7,18; Gal. 6,14) ",AA, 561. Programul divin de restaurare nu include doar : "Stai ! Atentie ! " a pacatosului care se pierde intr-o cadere libera ci, contine de asemenea : " La stanga imprejur ! Inainte mars !

De aici inainte suntem barbati si femei renascuti care mergem intr-o noua directie. Vechea viata de pacat ramane in urma. Idolatrul abandoneaza idolii. Persoana cu un limbaj murdar si viclean nu mai vorbeste rau. Calcatorul si distrugatorul Sabatului se lasa de profanarea zilei sfinte a lui Dumnezeu. Dispare ura din inima criminalului si pofta vietii impure. Hotul se lasa de furat, mincinosul spune adevarul si zgarcitul devine generos. Pocainta nu inseamna doar regretul si tristetea profunda, ci si abandonul faptelor rele.

Daca facem asa vom capata indurare. Nu exista nici cea mai mica indoiala. Dumnezeu ne-a promis. El ne face primirea !

Dorel Cornei

Pocainta vine de la Dumnezeu

Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor, (FA., 5:31).

Odata, un batran scotian, a fost intrebat de cate persoane au contribuit la convertirea lui. Prietenul lui crestin ramanand surprins de raspunsul batranului ; "Doua !" "Doua ?" il intreba crestinul, --"Poate ca Dumnezeu nu a facut totul ?" " M-a convertit Atotputernicul si eu singur -- raspunse inteleptul batran.--, Eu am facut tot ce se putea impotriva convertirii, si Dumnezeu a facut tot ce se putea in favoarea ei, si el a iesit invingator ". Fara nici o indoiala, aceasta este marturia multora dintre cei care se bucura azi, de puterea salvatoare a Mantuitorului nostru Isus Hristos.

Dumnezeu trebuie sa fi facut totul pentru salvarea noastra. "Nici macar nu ne putem pocai cu adevarat fara ajutorul Duhului Sfant ", (HLL, 145).

Hristos este acela care, prin intermediul Duhului Sau, insufla interiorului inimilor noastre pacatoase, un dezgust pentru pacat si o dorinta dupa ceva mai bun. O spune Biblia in textul nostru de astazi : "Pe acest (Isus), Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui ca Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor ".

Acest lucru este adevarat. Ca se trateaza de vechiul Israel, sau de noul Israel , Hristos este acela care da pocainta. "Noi nu putem nicidecum sã ne pocãim fãrã ca Duhul lui Hristos sã trezeascã constiinta, dupã cum nu putem fi iertati de pãcatele noastre fãrã Domnul Hristos. Domnul Hristos este izvorul oricãror impulsii bune ", (CC, 26). Ocazional, pacatosul poate sa se rusineze de faptele lui si simtindu-se constrans sa le abandoneze. Dar asta nu inseamna, ca o putere exterioara lucreaza in inima lui. Doar Isus poate sa dea "POCAINTA".  Dorinta sincera pentru a face bine, vine de la Hristos ! Si binecuvantat gand, daca pacatosul "nu i se opune va fi atras spre Isus" , (Id. 30).

Dorel Cornei

marți, 4 februarie 2014

O falsa experienta

In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire si de care cineva nu se caieste niciodata ; pe cand intristarea lumii aduce moartea ,
  (2 Cor., 7:10).

Atunci cand micuta Saray Alina, cu mana in borcanul cu biscuiti , a vazut pe mamica ei venind spre ea cu un bat destul de gros s-a simtit trista ; trista , desigur, pentru ca o surprinsese cu mana in borcanul cu biscuiti nesacultand indicatiile mamei, si nu pentru ca trezise suparare in inima aceleia pe care trebuia sa o asculte.

Acan, surprins cu lucrurile furate, exclama : "In adevar am pacatuit !". Balaam, oprit de catre un inger din misiunea neascultarii, spune acelasi lucru. Saul, cu darul sau indraznet inainte, implora mila. Chiar , Iuda tradatorul Domnului nostru s-a intors si "s-a cait", (Mt., 27:3). Toti s-au simtit tristi !
Ei deplangeau "mai mult pedeapsa decat pacatul ", (CC, 25). Iata ce, ne reaminteste un anume scriitor, "cand totul este pierdut pocainta vine prea tarziu " , (Fuller).

Un lucru este sa ne pocaim de greselile nostre pentru ca ne expun la pedeapsa. Alta complet diferita de prima este sa ne intristam profund deoarece am ranit marea inima a lui Dumnezeu. Intristarea lumii face sa ne posomoram pentru ca faptele noastre rele ne-au pagubit. Durerea si suferinta dupa voia lui Dumnezeu, ne conduc,  la o adevarata pocainta deoarece ne demonstreaza ca pacatul nostru l-a jignit si intristat pe Dumnezeu. Intr-un caz suntem ingroziti ; in celalat caz suntem  umiliti. Primul este "gheata sparta" , cel din urma este, "gheata topita". Religia nu este o cale de scapare a fricii ; religia adevarata este drumul dragostei pavat cu sangele Mantuitorului nostru iubit, pe care toti pocaitii sinceri merg deplin increzatori, ca cerul este destinatia finala. "Intristarea cand este dupa voia lui Dumnezeu, aduce cu sine, o pocainta salvatoare ".

Dorel Cornei

Pocainta lui David

Ai mila de mine, Dumnezeule in bunatatea Ta ! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele ! (Psalmii 51:1).

Un scriitor inspirat al bibliei spune despre David ca era :"om dupa inima lui Dumnezeu", (1 Sam.13:14). La prima vedere aceasta declaratie pare ciudata. Datorita pozitiei inalte si a cunostintei primite , David a fost unul dintre cei mai  mari pacatosi ai Vechiului Testament. A fost vinovat de imoralitate. Trimitandu-l pe credinciosul Urie la o moarte sigura, a fost un criminal. Foarte multi ani datorita faptelor sale rele a " facut pe dusmanii Domnului sa-L huleasca" (2 Sam.12:14). Fara nici o indoiala omul acesta care decazuse atat de mult a devenit un "om dupa inima lui Dumnezeu ".

Si daca josnica a fost caderea lui David, recuperarea lui este o binecuvantata lectie de succes si curaj pentru noi toti. Ilustreaza frumusetea reconcilierii dintre un Mantuitor si un pacatos. Un mare pacatos poate sa devina un mare sfant. Trebuie doar sa parcurga acelasi drum pe care la parcurs David ; acela de marturisire si pocainta.

Pocainta lui David a fost sincera si adanca. " Am pacatuit impotriva Domnului !" exclama atunci cand Natan ii arata pacatul facut. Nu a fost facut, nici un efort din partea lui David pentru a-si scuza sau diminua vina. Nu a simtit dusmanie impotriva lui Natan pentru ca i-a spus cine era vinovatul. David a vazut imensitatea pacatului si necuratia sufletului sau. Ura pacatul facut. Intelesese dragostea lui Dumnezeu, cel pe care-L ofensase. Dorea purificarea, refacerea legaturii sale cu cerul. Urmand drumul sincerei pocainte marii pacatosi pot ajunge oameni dupa inima lui Dumnezeu.

Dorel Cornei

luni, 3 februarie 2014

Ma voi cai, de pacatul meu

Imi marturisesc faradelegea, ma doare de pacatul meu,
(Psalmii 38:18).

Un tanar statea de vorba cu evanghelistul Moody, despre pocainta. "Niciodata nu m-a ranit !"-- spuse tanarul. "Ce vrei sa spui cu asta ,tinere ?" ..intreba Moody. "Bine --raspunse tanarul , pe unii ii ranesc si pe altii nu : am vazut multi oameni pocaindu-se si trecand de partea lui Hristos, dar mie nu mi s-a intamplat asta niciodata."

Tanarul acesta avea o intelegere gresita despre ce inseamna cu adevarat pocainta. Pocainta nu este un sentiment care raneste ca un fulger. Aceasta varianta, cu siguranta nu este adevarata. Pocainta nu este o emotie. Pocainta este o profunda durere si recunoastere a pacatului. Pocainta adevarata conduce individul la Dumnezeu pentru curatirea raului din el.

Pocainta si cainta, sunt strans legate impreuna. Dictionarul Webster defineste cainta : " o adanca tristete pentru pacat, rezultanta dragostei lui Dumnezeu". Aceasta era de fapt perceptia  lui David cand spune: "Ma doare de pacatul meu" , (Ps., 38:18).

Duhul Sfant ne descopera pacatul din noi. Ne aminteste faptele noastre rele. Ne prezinta starea noastra decazuta. Si in cele din urma, cu dragoste si mila ni-L descopera pe Isus Hristos, singurul nostru Mantuitor, descoperindu-ne tot odata noua lumina a crucii Lui. Ni se aminteste ca, pacatele noastre L-au tinut pironit pe cruce. Aceasta viziune despre Isus, atrage cu sine un profund sentiment de vinovatie, si o dorinta dupa ceva mai bun. Nedreptatea noastra intra in conflict cu perfectiunea Lui, si naste in noi o dorinta aprinsa , vie, dupa sfintenie si perfectiune. Impreuna cu David , adevaratul vinovat striga : "Ma doare de pacatul meu ".

Dorel Cornei


duminică, 2 februarie 2014

Pocainta sau Moarte ?

Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel , (Luca 13:3).

Discursul lui Petru in ziua cincizecimii este unul dintre cele mai emotionante mesaje inregistrate in biblie. Nu a crutat nici un cuvant in a demonstra rolul pe care l-au avut ascultatorii sai, in tragedia de pe Gogota. "Pe Omul acesta [...] voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege ", (FA, 2:33).

Atunci cand prin discursul lui Petru, li se descopera pacatul,  frica umple inimile lor neconvertite. "au ramas strapunsi in inima" , (FA, 2:37).  "Si au spus lui Petru si celorlalti apostoli : Barbati frati ,ce sa facem acum ?" Constiinta lor plina de vinovatie, ii indemna sa caute o iesire.

Raspunsul lui Petru contine formula divina pentru toti pacatosii dintre toate naemurile si din toate timpurile. "Si Petru le spune : Pocaiti-va! (FA, 2:38). Convingerea salvatoare nu ne poate conduce decat printr-o singura experienta care conduce la randul ei  la pocainta salvatoare. Nu ai nici un drum lateral, drum optional, si nici desvio. Pentru pacatosul care cauta fata Domnului este necesar adevarata pocainta, care ne conduce la adevarata convingere.

Isus lamureste acest adevar cand spune :"Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel ", (Luca 13:3). Pocainta sau Moarte ! Doar atunci cand ne lamureste Duhul Sfant in descoperirea adevaratei tristeti asupra pacatoseniei  noastre; reprezantand si intelegand conditia noastra neputincioasa si disperata fara Isus; doar atunci suntem siguri salvati pe drumul care duce spre cer.

Dorel Cornei