duminică, 9 iunie 2013

Avertizarea


Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar in această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. (Luca 19:42)

Să vezi un apus de soare în muntii Apuseni sau un răsărit de soare în Delta Dunării este o împlinire a unui dor după frumos. Dar, când locuieşti aco­lo, aceste lucruri devin ceva normal, aşa trebuie să fie.

Să respiri, să trăieşti, să dormi, să te trezeşti, să fie pace, siguranţă, toate acestea fac parte din "normalul" fiecărei zile. Facem vreun efort pentru asta sau trebuie să mulţumim cuiva? Şi totuşi "nu ştim cât de mult îi datorăm lui Hristos pentru pacea şi ocrotirea de care ne bucurăm." (TV, p. 27)

Ca popor al lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei, israeliţii au privit toate binecuvântările lui Dumnezeu, favorurile spirituale, protecţia divină ca pe nişte drepturi, nu daruri. De aici, simţămăntul de superioritate spirituală şi naţională care i-a îndepărtat de cei pentru care ar fi trebuit să fie o lumină. Au ajuns să creadă că toate acestea nu depindeau de ascultarea sau neascultarea lor, ci erau o obligaţie a lui Dumnezeu fată de ei. Nici când Ierusalimul era sub ase­diu ei nu au putut înţelege că, prin neascultare, răzvrătire şi respingerea Fiului lui Dumnezeu, ei ieşiseră singuri de sub ocrotirea divină. Duhul lui Dumnezeu a fost respins cu îndărătnicie şi, odată retras, nu a mai rămas nicio putere care să ţină sub control pornirile rele şi răutatea fără limite a omului. Cu mult îna­inte ca romanii să-l cucerească, Ierusalimul fusese distrus din cauza invidiei şi luptelor din interior. Rezervele de alimente au fost distruse pentru a nu intra în mâna partidelor rivale. În cartea sa Studiu asupra istoriei, A. J. Toynbee îşi demonstrează teza că, de-a lungul istoriei, prăbuşirea imperiilor şi a naţiunilor s-a datorat nu atât de mult factorilor externi, cât decăderii interne, imoralităţii, abuzului, rivalităţii şi autodistrugerii. Ierusalimul se aşezase singur, prin propria alegere, în afara harului şi a ocrotirii divine.

"Distrugerea Ierusalimului este o avertizare înfricoşătoare şi solemnă pentru toţi cei care tratează cu uşurătate ocaziile puse la dispoziţie de harul divin şi se împotrivesc chemărilor îndurării divine." (TV, p. 27)

CONEXIUNE
Romanii au pătruns în Ierusalim, în anul 70 d.Hr., după un asediu de 143 de zile.

Lucian Floricel, pastor, secretarul Conferintei Muntenia
Biblia la rând: Iov 22-24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu