duminică, 31 martie 2013

Viitorul


"Nu stiu ce ne rezerva viitorul, dar stiu cine tine in mana viitorul." E. Stanley Jones

"Venise ceasul proslãvirii lui Hristos. El Se afla deja în umbra crucii, iar cererea grecilor Îi arãta cã jertfa pe care El urma sã o aducã avea sã atragã pe multi la Dumnezeu. Stia cã grecii Îl vor vedea în curând într-o situatie pe care n-o visau atunci. Ei urmau sã-L vadã pus alãturi de araba, un tâlhar si un criminal, si cã acesta avea sã fie preferat spre a fi eliberat în locul Fiului lui Dumnezeu. Ei aveau sã audã cum oamenii, instigati de preoti si conducãtori, fãceau alegerea. Si la întrebarea: "Dar ce sã fac cu Isus, care Se numeste Hristos?", rãspunsul urma sã fie: "Sã fie rãstignit" (Mat. 27,22). Fãcând aceastã ispãsire pentru pãcatele oamenilor, Hristos stia cã Împãrãtia Lui va fi desãvârsitã si se va rãspândi pe întregul pãmânt. El urma sã lucreze ca Unul care reface, si Spiritul Lui urma sã biruie. Pentru o clipã, El a privit în viitor si a auzit glasurile celor ce vor vesti pe întregul pãmânt: "Iatã Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii" (Ioan 1,29). El a vãzut în strãinii acestia fãgãduinta unui seceris bogat, când despãrtirea dintre iudei si neamuri urma sã fie datã la o parte si când toate neamurile, limbile si popoarele vor auzi solia mântuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o împlinire a nãdejdii Sale, a rostit cuvintele: "A sosit ceasul ca Fiul omului sã fie proslãvit!" Dar Hristos nu uita deloc modul în care trebuia sã aibã loc aceastã proslãvire. Adunarea neamurilor trebuia sã vinã dupã apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea sã fie mântuitã lumea. Ca o sãmântã de grâu,

"Fiul omului trebuia sã fie aruncat în pãmânt, sã moarã ºi sã fie înmormântat departe de oameni; dar avea sã învie.

"Hristos S-a servit de lucrurile din naturã pentru prezentarea viitorului Sãu, astfel încât ucenicii sã poatã întelege. Adevãratele rezultate ale lucrãrii Sale aveau sã se realizeze prin moartea Sa. "Adevãrat, adevãrat vã spun", a zis El, "cã dacã grãuntele de grâu, care a cãzut pe pãmânt, nu moare, rãmâne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã." Când grãuntele de grâu cade pe pãmânt si moare, rãsare si aduce roadã. Tot astfel si moartea lui Hristos urma sã aibã ca rezultat roade pentru Împãrãtia lui Dumnezeu. Potrivit cu legea din lumea plantelor, viata trebuia sã fie rezultatul mortii Lui.[DA 623]

Biblia spune: " Dumnezeu ma incinge cu putere si ma povatuieste pe calea cea dreapta." Psalmii 18:32

Dorel Cornei


O lecţie de iubire (Osea)


Studiul 1 / Trimestrul 2
Sâmbătă , 30 martie 2013

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Osea 1:1-3Ezechiel 4:1-6Osea 2:12-184:1-3Iacov 5:1-7Apocalipsa 14:6-12.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare buntate oi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credinciooie oi vei cunoaote pe Domnul.” (Osea 2:19,20)

Gândul central: Chiar când poporul lui Dumnezeu comite adulter spiritual şi este pedepsit, Domnul nu încetează să-L iubească.

Osea a slujit ca profet la sfârşitul unei perioade foarte prospere din istoria poporului Israel, chiar înainte de cucerirea lui de către asirieni în anul 722 î.Hr. La data aceea, poporul ales nu I se mai închina doar lui Dumnezeu, ci şi lui Baal, un dumnezeu canaanit.
Aşezată în fruntea cărţilor „profeţilor mici”, cartea lui Osea se ocupă de întrebările centrale ridicate de apelul profetic transmis în această perioadă de apostazie: Îl mai iubeşte Domnul pe Israel în condiţiile în care acesta comite adulter spiritual? Mai are El un plan cu poporul Său în ciuda păcatelor lui şi a pedepsei anunţate?
În această carte, istoria vieţii lui Osea este strâns împletită cu profeţia. Profetul a iertat-o pe soţia lui infidelă şi era dispus să o primească înapoi; tot aşa procedează şi Dumnezeu cu poporul Său.

Ce putem învăţa din experienţa lui Osea şi din modul în care a procedat Domnul cu poporul Său îndărătnic?

Ingeri protectori


Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface Într-un Înger de lumina . (2 Corinteni 11: 14)

În 18 ianuarie 2009, în Daily Mai! (cea mai populara publicatie online din Marea Britanie, cu circa 66 de milioane de vizitatori unici) a fost publicat un articol intitulat "Sunt îngerii reali?". Autoarea, care initial se declara cel mai sceptic om de pe planeta, povestea cum a ajuns sa creada în existenta îngerilor, în vindecarea bolilor cu ajutorul lor si în comunicarea permanenta cu "îngerul ei pazitor". Ea afirma ca nu era genul de persoana cu înclinatii spirituale, însa , când o problema aparenta rezolvare a facut-o sa apeleze la un terapeut care trata boli "cu ajutorul îngerilor", scepticismul ei a fost spulberat. Vindecatorul a uimit-o când i-a spus amanunte din viata ei privata , pe care nu avea cum sa le cunoasca . Ea a început sa urmeze sfaturile acelui vindecator, ale ca rui previziuni chiar au început sa se împlineasca . Asa a ajuns sa creada în existenta si în ajutorul "îngerilor pazitori".

Ceea ce nu mentioneaza autoarea articolului este faptul ca niciodata  nu s-a întrebat ce fel de natura au acei "îngeri pazitori" si lucrarea lor vindecatoare realizata prin medii spiritiste si psihoterapeuti. De fapt, societatea moderna este atât de îmbibata de credinta în prezenta si lucrarea îngerilor, încât pare natural ca aceasta sa nu fie pusa sub semnul întrebarii. Exista nenumarate publicatii tiparite si pagini de internet cu
marturii ale celor care afirma ca sunt în legatura cu "îngeri" care îi calauzesc, îi ajuta sa se vindece de boli si fac parte integranta din viata lor. Ceea ce nu stiu aceste sarmane suflete este ca "printul raului poate sa prezinte o contrafacere atât de asemanatoare cu adevarul, încât sa-i  însele pe cei ce sunt gata sa se lase înselati". (TV, p. 475)

Indiferent  cât  de disperata ar fi situatia, copiii lui Dumnezeu, care  cunosc  adevarul, nu vor apela la astfel de "terapeuti" si nici la "îngerii lor".

CONEXIUNE Noaptea de 31 martie 1848 este data care marcheaza  începutul spiritismul  modern.  Atunci, surorile  Kate si Margaret,  fetele  familiei  Fox, din Hydesville, New York, au început  sa  ra spunda  unor  ciocanituri misterioase din casa lor.

Florian  Ristea,  pastor, directorul  Departamentului  Scoala de Sabat /Lucrare personala.

Biblia la rând: 1 Samuel 28-31

Secretul vietii



Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti. (Ieremia 33:3)

În cei 37 de ani ai mei am trecut deja prin numeroase încercări. Au fost unele care s-au întipărit adânc în memoria mea şi altele a căror amintire s-a estompat sau chiar s-a pierdut.

Momentul în care tatăl meu a făcut infarct la nivelul intestinului subţire este unul care a rămas întipărit puternic în memoria mea. Era la scurt timp după ce eu terminasem curele de chimioterapie. Am fost anunţaţi de la spital despre situaţia în care se afla. După investigaţii, tata a fost operat şi i-au tăiat patru metri din intestinul subţire. Se pare că rinichii se blocaseră. Era la reanimare şi nimeni nu ne dădea nicio speranţă de viaţă. Corpul lui era umflat din cauza perfuziilor care nu se mai eliminau. Era pregătit pentru orice. La fel şi noi.

În ciuda faptului că îl încredintasem în mâna Domnului, într-o dimineaţă m-arn trezit neliniştită şi am început să plâng. Mă gândeam la faptul că mai aveam multă nevoie de tatăl meu, ţinând cont de starea mea de sănătate. Am plâns mult şi L-am rugat pe Dumnezeu să-i redea viaţa. A sunat telefonul. Era sora cea mică a tatălui meu, care a fost îndemnată de Dumnezeu să mă sune şi să îmi spună să citesc din cartea Viaţa lui Isus, capitolul "Învierea lui Lazăr". Am început să citesc, dar la scurt timp a sunat din nou telefonul. Era soacra mea care, de la distanţă de 50 de kilometri de cealaltă persoană, îmi spunea acelaşi lucru: să citesc despre învierea lui Lazăr. l-am mulţumit lui Dumnezeu pentru mesaj. Atunci am fost sigură că Domnul l-a înviat pe tata. Şi aşa a fost. Chiar în după-amiaza acelei zile, rinichii au început să funcţioneze. La fel şi intestinul rămas. În timp, el şi-a revenit complet.

Dumnezeu trimite mesageri care să ne transmită că El este prezent şi face şi astăzi minuni, aşa cum făcea în trecut. În Filipeni 4:6 stă scris " ... ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri." Iar în Psalmii 55:22 ni se spune: "Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini."

Mulţumesc, Doamne, pentru toate minunile pe care Tu le faci în viaţa noastră şi pentru că şi astăzi eşti prezent aşa cum erai prezent şi în trecut.

Mioara Rus, Sibiu, Transilvania Sud

sâmbătă, 30 martie 2013

Putere in slabiciuni


"Da-i Lui slabiciunile tale si vei gasi putere in maretia Sa." Jack Hayford

La un arhitect, foarte priceput si celebru, veneau oamenii prefacandu-se ca vor un plan de casa, dar, in realitate, ei veneau sa-i arate planul pe care ei si-l facusera deja si aveau nevoie doar de semnatura lui pe planul lor.

De multe ori cautam pe Marele arhitect al universului nu pentru planul Lui, ci pentru aprobarea Lui pentru planul nostru. Si intotdeauna planul lui este infinit mai bun decat al nostru.

"Solul ceresc le linistise temerile. Le spusese cum sã-L gãseascã pe Isus. Cu delicatã consideratie fatã de slãbiciunea lor omeneascã, le dãduse timp sã se deprindã cu strãlucirea divinã. Apoi bucuria si slava nu mai puteau sã fie ascunse. Toatã câmpia a fost luminatã de puternica strãlucire a ostirilor lui Dumnezeu. Pãmântul era tãcut si cerul plecat sã asculte imnul:

"Slavã lui Dumnezeu în locurile preaînalte
Si pace pe pãmânt între oamenii plãcuti Lui".

"O, dacã familia omeneascã ar putea recunoase astãzi imnul acesta! Declaratia fãcutã atunci, imnul cântat atunci vor creste pânã la încheierea vremii si vor rãsuna pânã la marginile pãmântului. Când Soarele Neprihãnirii va rãsãri cu vindecarea sub aripile Sale, cântecul acesta va fi repetat de glasul unei mari multimi, ca vuietul unor ape multe, zicând: "Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început sã împãrãteascã" (Apoc. 19,6).

"Dupã ce îngerii au dispãrut, lumina s-a stins si umbrele noptii au cãzut din nou pe dealurile Betleemului. Dar în mintea pãstorilor a rãmas cel mai strãlucitor tablou vãzut vreodatã de ochi omenesti. "Dupã ce au plecat îngerii de la ei, ca sã se întoarcã în cer, pãstorii au zis unii cãtre altii: 'Haidem sã mergem pânã la Betleem si sã vedem ce ni s-a spus si ce ne-a fãcut cunoscut Domnul'. S-au dus în grabã si au gãsit pe Maria, pe Iosif si pe pruncul culcat în iesle." [DA 48]

Biblia spune: "Recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile!" Proverbe 3:6

Dorel Cornei


O viată consacrată lui Dumnezeu



"Vino!" i-a zis Isus ... (Matei 14:29 p.p.)

Aveam doar 14 ani când am răspuns invitaţiei lui Isus. În neuitata zi de 17 august 1957, ferm hotărâtă să închei legământ cu Dumnezeu, am intrat în apa limpede şi rece a râului Moldoviţa din frumoasa Bucovină.
Alături de încă 16 persoane de vârste diferite (eu fiind cea mai tânără), în acea după-amiază însorită de vară, mi-am predat întreaga mea viaţă Celui ce m-a chemat la El.

De atunci s-au scurs peste 60 de veri ...
Reflectând asupra lungului drum rămas în urmă, îmi pun întrebarea:
"Oare nu a ştiut Isus că Petru se va scufunda, cu toate că era lângă El?" Da, istoria lui Petru, cu toate momentele întunecate ale vieţii lui, Îi erau foarte bine cunoscute Mântuitorului.
Şi viaţa mea a stat înaintea Lui ca o carte deschisă. Când am răspuns invitaţiei pe care mi-a făcut-o, Domnul ştia de câte ori Îl voi întrista, de câte ori Îl voi dezamăgi şi ... totuşi m-a chemat ...

El ştia, de asemenea, câte greutăţi, poveri, oftări şi suferinţe voi avea de îndurat. El ştia precis că voi sta în faţa multor morminte deschise şi voi plânge cu amar pe cei pe care mi-i va înghiţi pământul rece.

Mai ştia atunci că încă nu va veni să-Şi ia comoara Sa de pe pământ în următoarele şase decenii, aşa cum credeam eu, copilă de 14 ani, când am eoborât în apa botezului. Şi acum ştie precis cât va fi nevoie să mai peregrinez pe acest pământ ... 

"Vino la Mine!" răsună şi azi chemarea duioasă adresată tuturor.

Draga mea! Chiar dacă astăzi nu-L mai vezi, din cauza lacrimilor ce-ţi scaldă obrajii, chiar dacă eşti descurajată şi obosită de drumul lung şi prăfuit rămas în urmă, vino totuşi la El!

Coboară din barcă şi îndreaptă-ţi paşii pe valurile înspumate spre Isus. Fii sigură că, dacă talazurile din jur te înspăimântă şi tu începi să te scufunzi ca Petru, Mântuitorul este foarte aproape de tine şi-ţi întinde mâna ca să te scoată din apa înfuriată ce ameninţă să te înghită ... 
"Lângă Isus, am găsit pacea sfântă, El mi-este singurul ocrotitor.

Chiar de mi-a fost inima tristă şi-nfrântă, El îmi va fi pentru veci Mântuitor!

Elfriede Starck-Chiriac, Darmstadt, Germania

O carte fără preţ



Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri!
Cine este priceput să le înţeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele. (Osea 14:9)

Odată, o prietenă de-a mea a găsit într-o librărie o carte pe care şi-a dorit să o cumpere, dar cartea nu avea niciun pret pe ea, nici nu se afla pe lista de stocuri. Nimeni nu ştia cum ajunsese acolo. Vânzătoarea a stabilit un pret minim şi prietena mea a luat cartea. Era Tragedia veacurilor. 

Mi-a arătat-o şi mie. Niciuna dintre noi nu înţelegea mai nimic; nu eram adventiste. Am citit-o pe rând, fiecare câte o săptămână. Fiindcă fusesem activistă politică, tema luptei dintre bine şi rău mi-a atins o coardă sensibilă. De asemenea, istoria mă captiva; mi-a atras atentia modul în care poporul lui Dumnezeu s-a luptat să răspândească Evanghelia şi Scriptura. După Tragedia veacurilor, prietena mea şi cu mine am găsit cartea Hristos, Lumina lumii şi aşa am început drumul către Biblie.

Am început să păzesc Sabatul acasă, împreună cu fiica mea. Aveam două camere. Într-o cameră locuiam noi, iar pe cealaltă o închiriasem. Într-o zi, în timp ce reciteam Tragedia veacurilor, chiriaşa a observat cartea şi m-a întrebat de unde o am.
- Este "de-a noastră", a adăugat ea.
- Deci tii ziua a şaptea? Dar am văzut că lucrezi sâmbăta, i-am spus eu.
- Am renuntat la credinţă.
Am aflat de la ea că foarte aproape de noi era o biserică adventistă.

Am rugat-o să mă ducă acolo într-un Sabat când nu lucra. Am vorbit cu ea miercuri, iar vineri seara mi-a spus că a doua zi am putea merge la biserică împreună.

Era prima dată când călcam într-o biserică. Oamenii erau zâmbitori şi foarte prietenoşi. Am participat la Şcoala de Sabat, am ascultat predica şi totul a început să capete sens. După serviciul divin, membrii m-au rugat să rămân la masă, dar mi-a fost ruşine şi am plecat. Sabatul următor am venit iar. De data aceasta am acceptat invitaţia şi am rămas la masă, iar după aceea, şi la programul tinerilor şi la întâlnirea cu tinerii! Mi s-a părut că programul a fost prea lung - petrecusem toată ziua la biserică! -, dar toti erau foarte fericiti. Am rămas printre ei şi am început să-i cunosc. În 1996, am devenit adventistă de ziua a şaptea. Aceasta a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată!

Zenaida Delica-Willinson, consilier pentru Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Thaila

Biblia la rând: 1 Samuel 24-27

vineri, 29 martie 2013

Secretul zambetului

Zambetul este definit ca: . 1. A schita o usoarã miscare a buzelor, însotitã de înseninarea fetei, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfactie (de micã intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ¨ A conveni cuiva, a gãsi aprobare la cineva. - Din sl. zonbu "dinte", bg. zãbja se.(DEX)

A-i zâmbi vecinului tãu este mai important decât sã-l inviti la un pahar de vin. (Iudaism)

Caleb era un copil evreu care a fost crescut pana la cinci ani in caminul sau, intr-un sat din Egipt. La cinci ani, pe cand nici nu vorbea prea bine, a fost smuls de langa mama lui, care devenise parca dintr-o data distanta, respingatoare si rece cu el. A trebuit sa plece cu tatal sau in pustie, departe de casa, unde avea de trait o viata de nomad si de pazit turmele impreuna cu tatal sau. El nu stia ca aceasta era metoda evreilor de a-si proteja baietii cautati de egipteni pentru a-i face sclavii lui Faraon.

Uneori,  pustiul este singura cale de salvare si protectie pe care Dumnezeu este nevoit sa o foloseasca pentru a ne libera din robia pe viata a pacatului.

 "Privind la partea luminoasã a lucrurilor, descoperim suficiente motive pentru a fi bucurosi si fericiti. Dacã le adresãm altora un zâmbet, ei ne vor zâmbi si dacã le vom vorbi într - o manierã plãcutã si înãltãtoare, ei ne vor rãspunde la fel." - ST, 12 februarie 1885

Biblia spune: "Credincios este Domnul; El va va intari si va va pazi de cel rau." 2 Tesaloniceni 3:3

Dorel Cornei

Orb sau invizibil...

Sunt atat de grabit incat nu-mi dau seama ce dar minunat am din partea lui Isus. Vederea este ceva extraordinar. Sa pot analiza lucrurile care ma inconjoara, sa-mi privesc sotia, copiii, etc.

Dar ce se intampla cu oamenii care nu vad, sunt orbi?  Ce gandesc ?

Un orb, dintr-un oras mare, a fost gasit stand la coltul unei strazi. Tinea alaturi un felinar aprins. Un trecator curios s-a oprit si, dupa ce i-a oferit o moneda, l-a intrebat pentru ce tine langa el felinarul si de ce acesta mai este si aprins din moment ce el nu-l vede si nici nu-si poate lumina cararea, lumina fiind pentru el la fel ca intunericul.

Raspunsul orbului a fost unul foarte simplu: "pentru ca nimeni sa nu se poticneasca de mine."

"Daca un om este orb nu este si invizibil." Francis Bacon

Biblia spune: Vei fi o cununa stralucitoare in mana Domnului..." Isaia 62:3.

Dorel Cornei

Se mai întâmplă Se mai întâmplă minuni şi azi



Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea. (Psalmii 6:9)

" ... Şi te rog, Isuse, să-i dai mamei un bebe, Amin." Aceasta era încheierea rugăciunii înainte de culcare a băiatului meu, care, în ultimii 3-4 ani, seară de seară, s-a rugat pentru un frăţior. Îmi plăcea să-i arăt modul minunat în care Isus răspundea rugăciunilor lui. Într-o zi, mi-a pus o întrebare la care nici eu nu aveam un răspuns. "De ce doar la o singură rugăciune încă nu mi-a răspuns Isus?" "Nu ştiu de ce nu răspunde încă, dar, te rog, nu te opri, continuă să te rogi ... " Aceasta mă făcea să sper că într-o zi, dacă nu rugăciunii mele, atunci rugăciunii unui copil îi va răspunde Domnul. 

S-a întâmplat să primesc răspuns la unele rugăciuni imediat ce am spus ,,Amin". Alteori după un timp mai lung sau mai scurt, dar acum era vorba de o rugăciune rostită seară de seară, ani de zile la rând, şi ... niciun răspuns Nu voiam să accept tăcerea ca un răspuns negativ. Fiecare rugăciune de seară îmi dădea putere şi speranţa că voi primi răspunsul aşteptat.

Între timp, ne-am gândit la alternativa adopţiei, care, deşi ştiam că durează mult şi e costisitoare, a fost acceptată în unanimitate. Băiatul meu a început să caute pe internet .frătiori" şi mă zorea să completez formularele necesare. Ne-am gândit că poate pe această cale Domnul va răspunde rugăciunilor lui şi am luat hotărârea în inima mea că vom urma această cale. La câteva săptămâni după aceea, am aflat că sunt însărcinată şi voi avea un copil. Părea imposibil, şi totuşi era adevărat.

Rugăciunea fără răspuns s-a împlinit, şi acum ne bucurăm de un nou membru al familiei, o fetiţă, prin care Domnul ne-a binecuvântat. Chiar dacă a fost lungă aşteptarea, pot să spun cu toată convingerea că a meritat.

Experienţa împlinirii acestei rugăciuni m-a făcut să înţeleg încă o dată că Domnul are într-adevăr planul Lui cu noi şi, chiar dacă nu răspunde imediat, El va răspunde cu siguranţă la timpul potrivit. Totodată, m-a făcut să înţeleg că răspunsul la rugăciune poate veni şi sub altă formă decât cea pe care o aştept eu.

Poate că şi tu te rogi de multă vreme pentru o problemă la care încă nu ai primit răspuns. Nu renunţa! Crede doar că, în dragostea Lui infinită pentru tine, Domnul are deja o rezolvare. Este cea mai bună, pentru că El doreşte fericirea ta veşnică. Şi, nu în ultimul rând, lasă-i şi pe copii să fie parte a acestei experienţe frumoase, prin care Îl pot cunoaşte mai bine pe Isus.

Domnul să fie cu tine şi să-ţi răspundă la rugăciune după voia Sa, astfel încât să poţi spune alături de mine că se mai întâmplă minuni şi azi ...

Giga Asanache, Pennsylvania, SUA

Dar dacă e adevărat?



Arată-mi, Doamne, căile Tale…, Tu eşti totdeauna nădejdea mea! (Psalmii 25:4,5)

În anul 1821, la trei ani după ce Miller a reuşit să înţeleagă profeţiile care indicau timpul judecăţii, dr. Joseph Wolff, «misionarul lumii», a început să predice apropiata revenire a Domnului. Wolff s-a născut în Germania, din părinţi evrei, tatăl lui fiind rabin. Când era foarte tânăr, s-a convins de adevărul religiei creştine.

 Având o minte activă, cercetătoare, ascultase atent conversaţiile care se purtau în casa tatălui său, unde evrei credincioşi se adunau zilnic pentru a vorbi despre speranţele şi aşteptările poporului lor, despre slava lui Mesia care avea să vină şi despre restaurarea Israelului.

 Într-o zi, auzind menţionându-se numele lui Isus din Nazaret, băiatul a întrebat cine era. «Un evreu foarte talentat», a venit răspunsul, «dar, pentru că a pretins a fi Mesia, tribunalul iudaic L-a condamnat la moarte.» «De ce», a replicat băiatul, „este Ierusalimul distrus şi de ce suntem noi în robie?» «Vai, vai», i-a răspuns tatăl, „pentru că iudeii i-au ucis pe profeţi». Deodată, copilului i-a trecut prin minte gândul: «Poate că şi Iisus a fost un profet, iar iudeii L-au omorât, deşi a fost nevinovat.» (Travels and Adventures of the Rev. Joseph Wolff, vol. 1, p. 6)

 Atât de puternic a fost acest sentiment, încât, deşi îi era interzis să intre într-o biserică creştină, asculta deseori predica de afară.” (TV, p. 293, 294) A nu şti anumite lucruri este normal. A nu înţelege toate lucrurile este la fel de normal. Ceea ce nu mai este tocmai firesc este să rămâi ignorant, nepăsător, în mod intenţionat, chiar şi după ce ai înţeles şi ai aflat mai mult. Dacă oamenii vor da socoteală pentru ceva, atunci motivul va fi că au neglijat lumina primită. Vom răspunde pentru că am descoperit drumul, iar noi am ales să rătăcim departe de el. 

Aflarea adevărului este implicit şi o obligaţie.

CONEXIUNE: Istoricul şi filosoful Will Durant, autorul lucrării în 11 volume, Istoria civilizaţiei, a scris: „Educaţia este o descoperire progresivă a propriei ignoranţe.”


Biblia la rând: 1 Samuel 20-23

joi, 28 martie 2013

Refacere completă

Posted: 27 Mar 2013 10:20 AM PDT
Studiul 13
Miercuri , 27 martie 2013

În lumea aceasta, vânătoarea este un mod de viaţă obişnuit printre animale. Conceptul de „lanţ trofic” ne este cunoscut. El ne aduce aminte de importanţa vânătorii pentru ecosistemul nostru şi ne este greu să ne imaginăm cum ar arăta lumea fără ea. Însă la început, toate animalele terestre se hrăneau cu plante verzi (Geneza 1:30). Nu existau animale de pradă. Geneza 1:30 nu precizează cu ce se hrăneau animalele acvatice, dar probabil că şi în cazul lor era valabil acelaşi principiu. În final, când a evaluat tot ce crease, Dumnezeu a declarat că toate erau „foarte bune”.
Geneza 1
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.
7. Ce schimbări au apărut înainte de potop în viaţa de pe pământ? Ce modificări au apărut după potop în relaţia omului cu animalele? Geneza 6:11-13; 9:2-4
Geneza 6
11. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
12. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ.
13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: “Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.
Geneza 9
2. S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!
3. Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi.
Lumea paşnică de la început a fost potopită de stricăciune, violenţă şi tot felul de rele. Acestea sunt urmările păcatului. Lumea aceasta, care la început a fost foarte bună, a ajuns atât de rea, încât a trebuit să fie distrusă.
După potop, tuturor animalelor a început să le fie frică de om – atât celor de pe uscat, cât şi celor care trăiesc în apă sau în aer. Situaţia aceasta contrastează puternic cu situaţia iniţială. Se pare că, de la potop, stăpânirea omului asupra animalelor s-a redus.
8. Citeşte Isaia 65:25; 11:6-9. Ce deosebiri există între relaţia actuală dintre vieţuitoare şi relaţia viitoare (potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu)?
Isaia 65
25. Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.”
Isaia 11
6. “Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş;
7. vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
8. pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.
9. Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.
Isaia încearcă să descrie lumea nouă prin intermediul unor imagini poetice sugestive, care să ne arate că acolo nu va mai exista violenţă. Degradarea şi violenţa, trăsăturile distinctive ale lumii antediluviene, care au impus de altfel şi distrugerea ei, nu vor mai exista pe Noul Pământ, care va fi caracterizat de armonie, pace şi cooperare. Noi suntem obişnuiţi cu violenţa, cu vânătoarea şi cu moartea şi ne este greu să ne imaginăm o astfel de lume.
După cum vedem, Evanghelia ne vorbeşte în primul rând despre refacere. Este adevărat că numai Dumnezeu poate realiza această refacere finală, dar ce putem face noi pentru ca refacerea să înceapă încă de pe acum?

Devotional pentru femei; Rugăciune în vreme de criză


I-a făcut rugăciuni, şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile. (2 Cronici 33:13)

Eram în primul an de liceu când profesoara de limba română ne-a predat lecţia cu titlul Ţiganiada, de Ion Budai-Deleanu. Am învăţat-o şi, pentru că nu aveam notă, în ora următoare, profesoara m-a ascultat. După ceva timp, am fost surprinsă nepregătită la o lucrare de control. Dar colega de bancă m-a ajutat şi am obţinut o notă bună. Aşa că m-am culcat pe-o ureche, ştiind că la limba română am deja două note. În trimestrul respectiv nu am mai învăţat la română, concentrându-mi atenţia asupra celorlalte materii.

A venit perioada tezelor. Profesoara a făcut recapitulare, dar nici măcar atunci nu mi-am făcut timp să învăţ şi aşa am ajuns la teză cu o singură lecţie învăţată: Ţiganiada. În ziua tezei, profesoara ne-a anunţat că vom fi împărţiţi pe trei rânduri şi vom primi câte un subiect pentru fiecare rând. A scris pe tablă subiectele, ultimul fiind Ţiganiada.

Clasa era formată din trei şiruri de bănci cu câte doi elevi în fiecare ban­că. Eu stăteam în şirul de bănci de lângă fereastră. La fiecare lucrare de control, numărătoarea începea de la fereastră. Asta însemna că şirul de elevi de lângă fereastră era numărul unu. Acum, eu ştiam doar subiectul care ar fi trebuit repartizat la numărul trei. 
În timp ce profesoara dădea ultimele explicaţii, am început să mă rog: Doamne, ştii că nu am învăţat decât o lecţie. Ar fi trebuit să învăţ tot trimestrul, dar pur şi simplu nu am învăţat şi am mare nevoie să mă ajuţi şi să faci în aşa fel încât profesoara să înceapă numărătoarea de la perete. Te rog mult, ajută Tu să-mi cadă subiectul pe care îl ştiu. În timp ce mă rugam, profesoara ne-a anunţat că începe numărătoarea rândurilor de la perete, nu de la fereastră şi astfel eu am primit subiectul numărul trei.

I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat unica temă pe care o ştiam şi am început să scriu. Am obţinut nota 9 la teză. Nu am fost niciodată genul de om leneş, dar la data respectivă chiar asta am făcut. Sunt omul care cre­de că trebuie să-şi facă datoria. Consider că în această întâmplare nu mi-am făcut-o. Dar Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele, chiar dacă nu meritam.

De multe ori, din cauza neglijenţei, a inconsecvenţei, ajungem în situaţ­ii limită şi strigăm după ajutorul lui Dumnezeu. Răspunsul Lui e încă o mustrare pentru noi. Dar alteori, când ne împlinim toată datoria, credem că suntem îndreptăţite să primim răspuns la cererile noastre. Să nu uităm astăzi că El va răspunde la rugăciunile care sunt spre mântuirea noastră ... Aşa e voia Sa!

Mirela Creţu, Drobeta- Tumu Severin, Oltenia

Lucrarea copiilor


Şi Isus le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei. " (Matei 19: 14)

Lumina revenirii a strălucit şi în Elvetia. La Geneva, acolo unde Farel şi Cal­vin răspândiseră adevărul Reformei, Gaussen predica solia revenirii lui Isus. Ca student, se izbise de spiritul raţionalisrnului care invadase toată Euro­pa, dar, cercetând profeţiile, era tot mai convins că venirea Domnului era aproape. Impresionat de solemnitatea şi de importanta acestui mare adevăr, dorea să-l spună tuturor, dar credinţa generală că profeţiile lui Daniel sunt grele şi nu pot fi înţelese era o piedică serioasă în calea lui. În cele din urmă, a hotărât să facă la fel ca Farel- să înceapă cu cei mici, prin care nădăjduia să ajungă la părinţi.

"Doresc să se înţeleagă" , spunea el, vorbind despre scopul urmărit prin această acţiune, "că nu din cauza lipsei de importanţă a profeţiei, ci, din con­tră datorită valorii ei mari am dorit s-o prezint în această formă simplă şi m-am adresat copiilor. Doream să fiu ascultat şi mă temeam că, dacă m-aş fi adresat mai întâi celor maturi, nu m-ar fi ascultat... De aceea m-am hotărât să merg la cei mici. Strâng un grup de copii, iar, dacă acel grup se măreşte, dacă observ că ascultă, că le place şi sunt interesaţi, dacă văd că înnţeleg şi vor să explice subi­ectul respectiv, sunt sigur că în curând voi avea o a doua grupă şi, la rândul lor, adulţii îşi vor da seama şi ei că merită să-şi folosească timpul pentru studiu. Când ajung în acest punct, cauza este câştigată." (L. Gaussen, Daniel the Pro­iet, voI. 2, Preface)

"Efortul a fost încununat de succes. În timp ce li se adresa copiilor, au venit să asculte şi oameni mari. Balcoanele bisericii sale erau pline de as­cultători atenţi. Printre ei se numărau persoane de rang înalt, învăţaţi, străini, turişti care vizitau Geneva. Astfel, mesajul a fost dus şi în alte părţi." (TV, 300)

Dumnezeu Şi-ar dori să fie slujit de adulţii care înţeleg pe deplin şi au putere să lucreze, dar, în lipsa acestora, El va lucra prin cei mai umili şi mai sinceri: copiii.

CONEXIUNE
În anul 2011, la Festivalul Copiilor Predicatori, eveniment organizat de Departamentul TIneret al Conferintei Muntenia, au participat 112 copii.

Daniel Chirileanu, pastor, directorul Departamentului Tineret, Uniunea Română

Biblia la rând: 1 Samuel 17-19

miercuri, 27 martie 2013

De la sublim la ridicol...

"De la sublim la ridicol nu este decat un pas." Napoleon, dupa infrangerea de la Berezima

"Point of No Return" (PNR) se mai numeste punctul de unde avioanele nu se mai pot intoarce la baza de plecare. Le-ar trebui mai mult combustibil decat mai au la bord.

Ce bine seamana acest lucru cu viata noastra, care decurge normal pana in momentul in care unele lucruri nu mai permit drum de intoarcere. Poate drogurile, poate naravurile bolnave; poate fleacurile. Mai bine sa nu ne jucam..

"Plãgile si judecãtile lui Dumnezeu îsi fac lucrarea lor, iar sufletele merg la ruinã din cauzã cã lumina adevãrului n-a strãlucit pe cãrare. Dar cât de putini poartã povara pentru starea semenilor lor! Lumea piere în mizerie; dar aceasta nu-i miscã nici chiar pe aceia care pretind a crede adevãrul cel mai sublim si cel mai cuprinzãtor, care a fost dat vreodatã muritorilor. Dumnezeu cere ca poporul Sãu sã fie mâna Sa de ajutor spre a ajunge la cei care pier, dar cât de multi sunt multumiti sã nu facã nimic! Lipseste iubirea aceea care L-a fãcut pe Hristos sã pãrãseascã locasul Sãu ceresc si sã ia asupra Sa natura omeneascã, pentru ca natura omeneascã sã poatã lua contact cu natura omeneascã si sã atragã neamul omenesc spre divinitate. Poporul lui Dumnezeu este cuprins de o somnolentã, o amortealã, care-i împiedicã sã înteleagã nevoia acestui timp.


Poporul lui Dumnezeu e pus la probã înaintea Universului ceresc, dar zgârcenia darurilor s jertfelor lor, ca si eforturile lor slabe în slujba lui Dumnezeu, îi marcheazã ca necredinciosi. Dacã putinul ce se face acum ar fi tot ce pot ei face mai bine, ei nu ar fi sub osândã; dar, cu resursele lor, ei ar putea face mult mai mult. Ei stiu si lumea stie de asemenea cã în mare mãsurã ei au pierdut spiritul tãgãduirii de sine si al purtãrii crucii."(T6 446)

Biblia spune: "Sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand." Isaia 55:7

Dorel Cornei

Singura teamă benefică



Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.

El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!" (Apocalipsa 14:6-7)

Aşa cum ne arată Biblia, teama de Dumnezeu este începutul înţelep­ciunii (psalmii 111:10). Asta nu presupune ca, la un moment dat, să lăsăm deoparte această singură teamă benefică pentru că ne considerăm deja în­ţelepţi, ci ne arată cât de nesăbuiţi suntem dacă ne credem suficient de înţelepţi pentru a nu o mai avea. Singura şansă de a ne apropia de o stare de graţie a duhului nostru e să vedem în Dumnezeu nu doar îndurarea şi iubirea Lui nemărginită, ci şi măreţia fără seamăn a Creatorului şi Judecă­torului, înţelepciunea şi dreptatea Lui. Toate acestea nu pot decât să inspire un respect şi o recunoştinţă pline de "frică şi cutremur". (2 Corinteni 7:15)

Aşadar, prin contrast, teama smerită ne aduce la locul potrivit şi ne aju­tă să acceptăm voia divină fără lamentaţii, reproşuri, pretenţii nepotrivite sau încumetări de copii răsfăţaţi. Răsfăţul nu este la latitudinea noastră, ci ţine de bunăvoinţa divină; el nu poate fi o caracteristică a celor iubiţi de Dumnezeu, ci o graţie pe care El, după cum cântăreşte, o acordă atunci când crede de cuviinţă. Abia din această perspectivă ajungem să rostim, cu toată încrederea şi acceptarea, rugăciunea care se dovedeşte a fi cea mai completă: "Doamne, facă-se voia Ta!" 
Acceptând voia divină, suntem la adă­post de trufie, adică de gândul perdant şi egoist: "Eu merit! Eu sunt special şi vreau altceva decât vrea El!" Recunoscându-ne neputinţa, nevrednicia şi cerându-I ajutorul, înţelegem că El urmăreşte prin toate şlefuirea noastră duhovnicească, binele nostru, iar ceea ce e bine nu e totuna cu "convenabil", "comod", "uşor", "plăcut", dar e BINE. Astfel vor fi corect înţelese cuvintele apostolului Pavel, adesea citate incomplet: "Toate lucrurile lucrează împre­ună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8:28). Cei chemaţi după planul divin sunt, cu siguranţă, smeriţi şi temători de Dumnezeu şi nu Îi pun la îndoială planul, însă nu toţi cei ce-L iubesc pe Dumnezeu sunt astfeL ..

De aceea, Isus ne oferă modelul de ascultare şi ne îndeamnă să luăm jugul Său bun asupra noastră, fiind blânzi şi smeriţi cu inima, iar aceasta tocmai pentru a găsi odihnă pentru sufletele noastre. (Matei 11:28-30)

Corina Matei, Muntenia

Minunata scoică de mare



Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. (2 Timotei 3:5)

Una dintre experienţele care m-au marcat puternic a fost întâlnirea cu fratele Piţigoi. Intrasem de curând în biserică. Mă aflam în focul luptei credinţei. Părinţii mă dezmoşteniseră şi fusesem dat afară de la serviciu. În compensatie, mă hrăneam cu exemplele din biserică de credincioşie şi zel pentru Dumnezeu.

Fratele Piţigoi era un bun exemplu. Venea printre primii şi pleca ultimul.

Se ruga adesea cu voce tare, cu zel şi lacrimi. La studiul biblic, era activ şi combativ. Cu oamenii, era popular şi avea întotdeauna un aer optimist, motiv pentru care prezenţa lui îmi făcea bine. Ştiindu-mă fără serviciu, de câteva ori mi-a strecurat câţiva lei în buzunar. Îl iubeam. Aş fi vrut să fiu ca el.

Fratele Piţigoi pleca mult prin ţară, cu treabă. Dar ţinea cu tot dinadin­sul să fie prezent la biserica lui la sfârşitul săptămânii. Tare m-am mirat când, două Sabate la rând, scaunul lui a rămas gol. Apoi a venit trăsnetul: fratele Piţi­goi fusese găsit mort în camera unui hotel. Până aici, era o simplă nenorocire. Dar cum l-au găsit m-a lăsat oripilat: murise în pat, beat turtă, înecat în propria lui vărsătură. Câteva zile am fost bezmetic. El, cel credincios? Şi rugăciunile sale?!? Şi aerul său optimist?!?

Desigur, ducea o viaţă dublă. Dar cum fusese posibil aşa ceva? Abia mai târziu am înţeles că zelul pentru exerciţii spirituale, corectitudinea doctrinală şi chiar activismul misionar pot dezvolta suficientă mulţumire de sine care va face nenecesară umblarea cu Dumnezeu, adică evlavia, care este însăşi viaţa acestor forme. Atunci, orice devine posibil.

Pe masa din sufrageria tatălui meu era o minunată scoică de mare roz, pe care o tot admiram. Cât de uşor ne putem amăgi cu formele frumoase ca şi scoica spiralată, dar golită de viaţa dinăuntrul ei!

"Planul lui Satana este ca oamenii să păstreze formele religiei, dar să nu aibă şi spiritul adevăratei evlavii." (TV, p. 310)

CONEXIUNE

În 1886, autorul scoţian R. L. Stevenson a publicat Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde. Povestea fictivă a omului care era moral ziua şi imoral noaptea se regăseşte, din păcate, destul de des în viaţa reală.

 Lucian Cristescu, pastor, preşedintele Conferinţei Transilvania de Sud

Biblia la rând: 1 Samuel 14-16

Reaşezarea omului în poziţia de stăpân


Studiul 13
Marți , 26 martie 2013

5. Compară Geneza 1:28 cu Ioan 12:31. Ce statut aveau Adam şi Eva în lumea de curând creată? Cine le-a luat cu forţa această autoritate şi a devenit stăpânitorul lumii acesteia?
Geneza 1
28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”
Ioan 12
31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
La început, statutul de stăpânitor al lumii i-a fost încredinţat lui Adam. Dar, după ce a păcătuit, acest statut a fost ştirbit. Satana a început să îşi exercite puterea asupra planetei, generând degradarea şi violenţa pe care le observăm pretutindeni în jurul nostru.
Din fericire, după Golgota, Domnul Isus a redobândit autoritatea asupra pământului (vezi Matei 28:18,Apocalipsa 12:10Ioan 12:31). Lui Satana îi este îngăduit să acţioneze pe pământ şi să producă distrugeri, însă ne putem bucura ştiind că zilele lui sunt numărate: biruinţa Domnului Hristos pe cruce garantează acest lucru.
Matei 28
18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
Apocalipsa 12
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: “Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
Ioan 12
31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
6. Ce adevăruri putem desprinde din 2 Timotei 2:11,12 şi Apocalipsa 5:10? Vezi şi 1 Corinteni 6:2,3.
2 Timotei 2
11. Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor.
12. Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
Apocalipsa 5
10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!”
1 Corinteni 6
2. Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?
3. Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?
Cei mântuiţi vor primi autoritatea de fi împăraţi şi preoţi. Statutul de împărat implică ideea de autoritate; statutul de preot transmite ideea de intermediere între Dumnezeu şi alte fiinţe; probabil că aici este vorba defiinţele din alte lumi create, care nu au cunoscut niciodată păcatul şi nenorocirile pe care el le aduce.
Toate comorile universului vor fi deschise spre studiu mântuiţilor lui Dumnezeu. Neîncătuşaţi de moarte, ei îşi iau zborul neobosit către lumile îndepărtate – lumi care au fost mişcate de durere la vederea necazului oamenilor şi au tresăltat în cântări de bucurie la vestea despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pământului ajung părtaşi la bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute.” (Tragedia veacurilor, pag. 677)
Ce crezi că înseamnă să ajungem „părtaşi la bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute”? Ce am putea învăţa de la fiinţele necăzute? Ce ar putea ele să înveţe de la noi?

marți, 26 martie 2013

Fericirea si tristetea

"Si fericirea si tristetea te dau de gol. Totusi, o prefer pe cea dintai." Autor necunoscut

Ai luat o nota mare la examen, ai pregatit o surpriza, sau ai avut tu parte de una placuta.

Ajungi acasa, dar nu vrei sa lasi nici un strop de buna dispozitie sa-si scoata capul. Dupa un timp, la o usoara neatentie, incepi sa canti, sau iti scapa o chiuitura, sau ciupesti pe cineva.

Cineva te-a surprins si se uita chioras sau cu subanteles la tine.

Faci pe nevinovatul si intrebi ce s-a intamplat. Atunci nu te mai poti stapani si incepi sa te "lauzi". Buna dispozitie te-a dat de gol. Nici cei pe care ii vindeca Isus nu puteau sa tina doar pentru ei bucuria eliberarii. Nu e nici un pericol ca bucuria e contagioasa si n-o sa platesti amenda pentru asta. Bucura-te de fiecare clipa petrecuta in compania Lui si lauda-te cu El, sursa fericirii tale.

Biblia spune: " Cel neprihanit se bucura in Domnul si in El isi capata scaparea; toti cei cu inima fara prihana se lauda ca sunt fericiti." Psalmi 64:10

Dorel Cornei

Mintea trandava


"In mintea trandava Satana isi face atelierul sau de lucru." E.G. White

Un tanar, ca sa batjocoreasca  pe Dumnezeu, a spus:

"Daca Dumnezeu este atotputernic, poate oare sa faca o greutate pe care El insusi sa n-o poata ridica? Daca poate, inseamna ca nu e atotputernic. Daca nu poate iarasi nu este."

Si totusi S-a facut pe Sine un prunc:
Nu se putea ridica singur din iesle. trebuia schimbat, hranit, spalat. Oamenii mai tarziu radeau de neputinta Lui de a cobori de pe cruce, apoi n-a mai fost decat un cadavru. Mort, era de fapt greutatea pe care El Dumnezeu, o facuse si nu o putea ridica. L-au ingropat Iosif si ucenicii.

"[...] multe pãcate sunt urmarea lenevirii. Mâinile si mintile active nu gãsesc timp de a lua seama la fiecare ispitã pe care vrãjmasul o scoate în cale, însã mâinile lenese si creierul lenes sunt întotdeauna gata spre a fi luate în stãpânire de Satana. Când nu este ocupatã cu lucruri potrivite, mintea se opreste asupra unor lucruri necorespunzãtoare. Pãrintii trebuie sã-si învete copiii cã lenea este pãcat.

"Nu existã nimic altceva care sã conducã în mod atât de sigur la pãcat ca îndepãrtarea tuturor poverilor de la copii, lãsându-i sã ducã o viatã trândavã, fãrã nici un rost, sã nu facã nimic sau sã-si caute ocupatii dupã bunul lor plac. Mintile copiilor sunt dinamice si, dacã nu sunt ocupate cu ceea ce este bun si util, ei se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rãu. Desigur, este dreptul lor si este necesar ca ei sã se recreeze, dar trebuie învãtati sã munceascã si sã aibã ore regulate de muncã fizicã si, de asemenea, ore pentru citit si studiu. Vegheati ca ocupatia lor sã se potriveascã cu vârsta si sã le procurati cãrti utile si interesante. (AH 285}

DAR A INVIAT SI ACEST LUCRU GARANTEAZA INVIEREA COPIILOR SAI.

Faptul ca Isus a inviat este garantia prezenta si viitoare a omului pocait si mantuit.

Biblia spune: "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu."  Zaharia 4:6

Duhul Sfant, daca este primit si  daca este lasat, actioneaza asupra mintii omului.

Dorel Cornei

Fericiti sunt cei săraci


Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin, dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. (Eclesiastul 5:12)

E seară. Pe un bulevard din capitală, o maşină de lux goneşte cu 180 de ki­lometri la oră. Inevitabilul se produce: un bărbat şi o tânără sunt ornorâţi pe loc. Şoferul a scăpat teafăr. E Andrei şi are douăzeci de ani. Nu demult, Emilian, de douăzeci şi trei de ani, pulverizează o bunicuţă pe trecerea de pietoni. Iar într-un alt cadru, adolescenta Anastasia urcă pe trotuar cu bolidul ei, trecând facil peste un pieton.

Bănuiti ce lucru neobişnuit au în comun aceste trei persoane? Toţi trei provin din familii influente şi bogate, în care banii nu contează, şi nici oamenii. Banul nemuncit n-are pret. Dar îţi schimbă mentalitatea şi comportamentul: te crezi incomparabil şi îi dispreţuieşti pe toţi ceilalţi. Te simţi tot timpul în centrul atenţiei, fapt ce îţi abate energia creatoare de la atingerea unei ţinte în viaţă.

Dar efectul cel mai destructiv este altul. Universitatea din Chicago a investigat 800 de cazuri de tineri, pe care i-a împărţit în patru eşantioane, în funcţie de venitul familiei. Concluzia: cu cât mai mare era bugetul de care dispuneau, cu atât erau mai nefericiţi. În plus, circa 30-40% dintre adolescenţii din familii bogate suferă de probleme emoţionale sernnificative, o rată de trei ori mai mare faţă de ceilalţi adolescenţi. Ei nu se regăsesc în societatea oa­menilor obişnuiţi şi se simt izolaţi. Nu găsesc plăcere în a învăţa şi munci, iar abundenţa materială - devenită banalitate - îi lasă goi sufleteşte. În compen­saţie, îşi îneacă anxietatea în alcool şi droguri. Cât e de adevărat că, "în special pentru tineri, nimic nu este mai demoralizator sau mai vătămător ca obţinerea de bani sau bunuri fără muncă"! (TV, p. 318)

Nu-i de mirare că cei mai fericiţi oameni din lume au fost găsiţi cei de pe insuliţa Pentecost din Pacific - ei nici măcar nu ştiu ce sunt banii. Bucură-te deci de atât cât ai!

CONEXIUNE

În 2005-2006, s-a realizat un sondaj Gallup despre bani şi fericire, în 132 de ţări. Au participat 136000 de persoane. Concluzia? Creşterea venitului nu te face mai fericit.

Lucian Cristescu, pastor, preşedintele Conferinţei Transilvania de Sud

Biblia la rând: 1 Samuel 11-13

Pe urmele Lui


Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos! (1 Corinteni 11:1)

În anul în care lucram la refacerea casei noastre, am rămas într-o perioa­dă fără bani pentru mâncare. Aveam bani pentru materiale, dar nu doream să folosesc banii aceia, căci îmi promisesem mie şi lui Dumnezeu că vor fi folosiţi doar pentru reconstrucţia casei.

În ziua în care resursele mele erau terminate, Domnul a trimis-o pe cum­nata mea Ani, cu daruri strânse din comunitatea ei din Bucureşti. Erau şi nişte bonuri de masă date de colegii de serviciu cu gândul expres pentru hrana noastră. Printre daruri a fost şi un sac cu făină de grâu, dăruit de soacra ei, ca să facem pâine. Bucuria mea că Domnul aude şi vede toate îngrijorările noaste şi răspunde, dându-ne mai mult decât cerem sau gân­dim noi, m-a făcut să-L laud într-un fel unic. Am pus făina într-o lădită, am aranjat-o frumos, apoi am scris cu degetul: "Dumnezeu este dragoste." De câte ori cerneam făină, rearanjam făina şi scriam un alt mesaj de dragoste pentru a-L lăuda. Într-o zi am chemat-o pe mama să mă ajute la pregătirea hranei, pentru că trebuia să lucrez şi la casă şi voiam să câştig ceva timp. Mama a stat o perioadă la noi şi într-o zi am descoperit în făina mea un alt mesaj, scris de mâna ei: "Dumnezeu este bun." Am plâns la gândul că pu­team vedea şi în mama mea dorinţa de a-L lăuda pe Dumnezeu.

Noi toţi suntem o mână de ţărână, suntem făcuţi din ţărâna acestui pă­mânt şi, la fel ca făina din lădiţă, Într-o zi nu vom mai fi. Viaţa noastră, aşa efemeră cum este, transmite totuşi celor dragi şi tuturor oamenilor un mesaj. Este viaţa noastră o laudă la adresa Lui? Poate cineva, când priveşte felul nostru de a fi, să laude Numele Său? Vorbeşte viaţa noastră despre El, despre caracterul Lui, spunându-le oamenilor: Aşa este Dumnezeu? Acolo unde suntem, la lucru, acasă, la cumpărături, la medic, la piaţă, în biserică, transmitem mesaje nerostite. 
Acestea sunt scrise fie de mâna lui Dumne­zeu, confirmând faptul că El este dragoste, fie de mâna unui vrăjmaş, infir­mând acest fapt şi denaturând caracterul Său.

Ce fel de mesaj vei lăsa astăzi copiilor tăi, soţului, prietenilor, vecinilor, celor din biserica ta?

Îţi doresc să poţi transmite mesajul lui Pavel din versetul de astăzi, me­sajul tuturor urmaşilor săi credincioşi. Amin!

Liliana Brodoceanu, Vaslui, Moldova

luni, 25 martie 2013

Certitudine

"Doar cel ce crede in victorie poate invinge." John Dryden

Avea treisprezece ani si tremura de emotie, asteptand sa vada daca maestrul Domenico Ghirlandaio, celebrul pictor de fresce din Florenta, il va accepta ca ucenic in atelierul lui.

Maestrul spuse: "Desi esti cam in varsta pentru a incepe pictura, te primesc pentru ca ai mana buna. Imi vei plati sase florini in primul an. Vino cu tatal tau sa semneze contractul!"

"Dar maestre, nu mi se pare corect sa platesc eu, cand dumneavoastra ar trebui sa- mi platiti pentru ca va veti folosi de talentul meu, spunand ca mi-ati fost profesor si dandu-mi comenzi pentru clientii dumneavoastra!" Lui Ghirlandaio nu-i veni sa creada ce a spus Michelangelo, dar dupa ce a depasit surprinderea a acceptat.

Afirmã-ti personalitatea dãruitã de Dumnezeu. - Dumnezeu ne-a dãruit capacitatea de a gândi si de a actiona; si numai printr-o actiune însotitã de precautie, cãutând întelepciune de la Dumnezeu, veti deveni capabili de a purta poveri grele. Afirmã-ti personalitatea dãruitã de Dumnezeu. Nu fi niciodatã umbra unei alte persoane. Ai certitudinea cã Dumnezeu va lucra în tine, alãturi de tine si prin tine. - MH 498, 499 (1905)

Cei din jurul nostru incearca sa ne transforme intr-un numar, intr-un cod numeric, in nimic,dar adevarul este ca noi suntem "fii de Dumnezeu". Deci sa traim ca atare.

Biblia spune: " Ce vom fin nu s-a aratat inca, dar suntem copii ai lui Dumnezeu; vom fi ca El pentru ca il vom vedea asa cum este." 1 Ioan 3:2

Dorel Cornei

Profesionişti ai speranţei -


Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Romani 5:5)

Ne-am aşteptat ca misionarii valdenzi să-şi exprime ura şi mânia împotriva celor care îi sortiseră morţii, dar lucrurile nu stăteau aşa. Unii dintre eroii lor erau gata să-i ierte pe inchizitori, chiar în timp ce aceştia îşi aduceau la îndeplinire lucrarea. Oricât ar părea de neverosimil, valdenzii erau adevăraţi profesionişti ai sperantei. "Cea mai mare bucurie a lui (a misionarului valdenz) era să le dea speranţă sufletelor sincere, lovite de păcat." (Tv, p. 65)

Caracterul mărturisirii valdenzilor ne arată în mod convingător ce experientă religioasă aveau. Speranta pe care le-o transmiteau altora cu atâta ardoare le umplea inima şi aceasta era rodul lucrării Duhului Sfânt. Ei erau conduşi în mod evident de Dumnezeu. Dragostea divină le călăuzea paşii către inimile oamenilor, iar speranta mântuirii le caracteriza mărturisirea. Viata lor era purtătoare de lumină în întunericul lumii.

Secretul sperantei valdenze se află în ataşamentul lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este izvorul nesecat de unde se revarsă binecuvântările cerului. Acolo poţi găsi abundentă de încredere şi bucurie divină care să-ţi înnobileze sufletul, pe care să le oferi şi altora, fără încetare şi fără restricţii.

Lumina care va străluci în ochii celor ce vor primi cuvintele tale de har va fi o încurajare permanentă să mergi mai departe încrezător, în ciuda încercărilor care te asaltează. Zâmbetul lor de bucurie te va încuraja să-i faci şi pe alţii fericiţi. Speranta poate fi profesiunea ta de credinţă.

CONEXIUNE. La 25 martie 1558, a fost executat Gofredo Varaglia, considerat unul dintre cei mai mari bărbaţi ai reformei din Piemont. Fusese mai înainte căpitan în armata ducelui de Savoia şi participase la războiul împotriva valdenzilor.

Ion Buciuman, pastor, Conferinta Muntenia

Biblia la rând: 1 Samuel 7-10

Devotional pentru femei


Isus - Marele Medic


Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine şi Tu m-ai vindecat. (Psalmii 30:1-2)

Sunt gaboriţă şi împreună cu soţul meu avem trei copii, doi băieţi şi o fată. Părinţii mei s-au botezat în Biserica Adventistă când aveam eu 15 ani. De atunci am început să postesc şi să mă rog la Dumnezeu să mă ajute să mă botez şi eu împreună cu soţul meu, care nici nu voia să audă de biserică (La noi este un obicei: femeia nu ia hotărâri fără ca soţul ei să fie de acord, iar soţul meu, deşi era un om liniştit, îmi făcea scandal şi devenea violent ori de câte ori mergeam la biserică).

Am întâmpinat împotrivire în familie şi când m-am hotărât să nu mai mănânc carne de porc. Soacra mea nu accepta să gătesc mâncare separat şi treceau uneori 3 - 4 zile fără să mănânc nimic. Până la urmă, soacra a acceptat să gătesc separat pentru familia mea, şi atunci soţul meu a spus: "Dacă tu nu mai mănânci, în casa asta n-o să se mai mănânce porc!" Şi aşa a fost.

Aveam probleme şi pentru că nu mergeam sâmbătă la piaţă, fiindcă mă duceam la biserică; dar văzând că duminica făceam mai mulţi bani decât ei sâmbătă, au început să mă mai lase în pace cu asta.

Renunţasem de două ori să mă botez, în speranţa că-l voi convinge şi pe soţul meu să se boteze cu mine, dar el era şi mai împotrivitor. Din cauza stresului, m-am îmbolnăvit, am căzut în depresie şi simţeam dureri în tot corpul. Ajunsesem să am o pungă de medicamente de toate felurile şi am fost operată de fiere din aceeaşi cauză. Mergeam la tot felul de medici, dar totul era în zadar, căci mă simţeam din ce în ce mai rău.

Într-o noapte am avut un vis din care mi-am dat seama că eu trebuie să apelez la Marele Medic, fiindcă numai El mă poate ajuta. Am început să postesc şi să mă rog mai puternic decât oricând până atunci şi, când i-am spus soţului că sunt hotărâtă să nu mai amân botezul, am fost uimită că nu s-a mai împotrivit să vină cu mine la biserică şi să semneze că este de acord cu botezul meu. Ba mai mult, i-a spus pastorului că vrea şi el să se boteze împreună cu mine.

După ce ne-am pocăit, am simţit o schimbare în viaţa mea şi a familiei mele, schimbare pe care numai Dumnezeu a făcut-o. Îţi mulţumesc, Doamne, că atunci când te-am rugat, "mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!" (Psalmii 30: 10-12)

Geta Gabor, Timişoara, Banat

duminică, 24 martie 2013

Un nou început


Studiul 13
Duminică , 24 martie 2013

Un lucru pe care îl au în comun ştiinţa şi Biblia este convingerea că planeta aceasta, aşa cum o cunoaştem în prezent, nu va exista pentru totdeauna. Potrivit ştiinţei (cel puţin în unele teorii ale ei), aceleaşi forţe impersonale şi crude care au adus la existenţă pământul şi viaţa de pe el vor distruge, în cele din urmă, tot ce există. La rândul ei, şi Biblia susţine că pământul acesta nu va dura veşnic şi că, în final, va fi distrus. Deosebirea este aceea că în scenariul pe care îl prezintă ştiinţa, distrugerea pământului marchează finalul existenţei, pe când, în viziunea Bibliei, ea marchează începutul unei existenţe noi şi extraordinare care va dura veşnic.
1. Cum este descrisă lumea viitoare în Apocalipsa 21:1-5? Ce lucruri extraordinare ne aşteaptă acolo? Ce motive avem să credem că numai Dumnezeu ne poate oferi o astfel de lume?
Apocalipsa 21
1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
Una dintre cele mai frumoase făgăduinţe cu privire la viaţa viitoare este aceea că moartea şi suferinţa vor dispărea pentru totdeauna. Potrivit acestui pasaj, Dumnezeu nu consideră că ele ar fi nişte experienţe pozitive. Ele nu au existat la început, când Dumnezeu a spus că toate erau foarte bune (Geneza 1:31), ci sunt nişte intruşi; ele nu au fost create de la început şi nu vor exista pe Noul Pământ. Isus a venit să le distrugă, iar noi nu le vom mai cunoaşte în lumea viitoare.
Geneza 1
31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Noul Pământ marchează un nou început. Acest experiment nefericit cu păcatul se va încheia. Rezultatele lui sunt mai mult decât evidente: păcatul aduce moartea şi suferinţa, iar Legea lui Dumnezeu este legea vieţii.
Dumnezeu va crea cerurile şi pământul din nou, aşa cum au fost ele la început, oferindu-ne astfel un nou început. Numai El, Creatorul, poate face acest lucru. Noi putem beneficia de toate aceste daruri ale Sale numai pe baza lucrării Domnului Isus în favoarea noastră. Dacă nu ar exista Planul de Mântuire, noi nu am putea spera la nimic dincolo de ceea ce ne oferă viaţa prezentă.
De ce sunt atât de vitale pentru noi aceste făgăduinţe cu privire la noua existenţă? Ce s-ar întâmpla cu credinţa noastră în lipsa lor?

Sursa. www.studiu-biblic.ro/