vineri, 29 iunie 2012

DUMNEZEUL BINECUVÂNTĂRILOR NEAŞTEPTATE


În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. -  Luca 24: 1 ,2


Ziua aceea a început ca toate celelalte. Soarele a răsărit. Păsările şi-au înălţat trilurile, cocoşii au cântat şi măgarii au zbierat. Oamenii s-au trezit, s-au întins, au căscat, s-au ridicat din pat şi au mâncat pâine cu peşte.
Cele două Marii au pornit în grabă spre locul unde fusese înmormântat Isus, pentru a îndeplini o sarcină obişnuită. Nu speranţa a fost cea care le-a îndemnat să meargă la mormânt în acea duminică dimineaţă, ci datoria şi devotamentul. Ele nu se aşteptau să primească ceva în schimb. Şi, în definitiv, ce putea să le ofere un om mort? Ultima dată când îl văzuseră pe Isus, trupul Lui era plin de răni, de vânătăi şi de sânge.

Maria ştia că sarcina aceea trebuia împlinită. Trupul lui Isus trebuia pregătit pentru înmormântare. Petru nu s-a oferit să meargă în locul ei. Nici Andrei nu s-a oferit. Nici Ioan nu a fost gata să o însoţească. Nici leproşii curăţaţi, nici sufe­rinzii vindecaţi, nici păcătoşii iertaţi nu s-au oferit să o ajute. Cele două Marii s-au hotărât să facă singure ceea ce era necesar. Ele nu au avut o motivaţie egoistă. Ele nu au dăruit pentru a primi ceva în schimb. Ele au dăruit pur şi simplu.


Există momente când se aşteaptă din partea noastră să iubim, fără să aşteptăm ceva în schimb. Uneori suntem chemaţi să îi ajutăm pe nişte oameni care nu ne vor spune mulţumesc. Uneori Dumnezeu ne cheamă să îi iertăm pe nişte oameni care nu ne vor ierta niciodată. Uneori suntem chemaţi să slujim din zorii zilei şi până noaptea târziu, deşi nimeni nu va observa efortul nostru. Uneori ne îndeplinim sarcina pur şi simplu pentru că ea trebuie făcută.


Dumnezeu a văzut lacrimile acestor femei. El a observat credincioşia lor. El le-a onorat pentru slujirea lor devotată. Atunci, Dumnezeul binecuvântărilor ! Pe neaşteptate a făcut un lucru uimitor: într-o zi atât de obişnuită, cele două Marii  L-au întâlnit pe Mântuitorul nostru înviat! 


Inima lor s-a umplut de bucurie. Domnul lor era viu! Când au plecat de la mormântul gol ca să le dea ucenicilor vestea, Isus le-a ieşit înainte şi le-a îndemnat să se bucure, pentru că El înviase (Mat. 28:9).  

 Opreşte-te o clipă şi prinde semnificaţia acestui gând. Două femei s-au intâlnit faţă în faţă cu Domnul viu în timpul treburilor lor obişnuite. Poţi şi tu să-L întâlneşti astăzi pe Dumnezeul binecuvântărilor neaşteptate! Când slujim de dragul slujirii, fără să ne dorim ceva în schimb, şi noi îl vom întâlni pe Isus. Observă astăzi binecuvântările Sale neaşteptate. El abia aşteaptă să ţi le ofere!

Mark Finley                                                           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu