vineri, 29 iunie 2012

DUMNEZEUL BINECUVÂNTĂRILOR NEAŞTEPTATE


În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. -  Luca 24: 1 ,2


Ziua aceea a început ca toate celelalte. Soarele a răsărit. Păsările şi-au înălţat trilurile, cocoşii au cântat şi măgarii au zbierat. Oamenii s-au trezit, s-au întins, au căscat, s-au ridicat din pat şi au mâncat pâine cu peşte.
Cele două Marii au pornit în grabă spre locul unde fusese înmormântat Isus, pentru a îndeplini o sarcină obişnuită. Nu speranţa a fost cea care le-a îndemnat să meargă la mormânt în acea duminică dimineaţă, ci datoria şi devotamentul. Ele nu se aşteptau să primească ceva în schimb. Şi, în definitiv, ce putea să le ofere un om mort? Ultima dată când îl văzuseră pe Isus, trupul Lui era plin de răni, de vânătăi şi de sânge.

Maria ştia că sarcina aceea trebuia împlinită. Trupul lui Isus trebuia pregătit pentru înmormântare. Petru nu s-a oferit să meargă în locul ei. Nici Andrei nu s-a oferit. Nici Ioan nu a fost gata să o însoţească. Nici leproşii curăţaţi, nici sufe­rinzii vindecaţi, nici păcătoşii iertaţi nu s-au oferit să o ajute. Cele două Marii s-au hotărât să facă singure ceea ce era necesar. Ele nu au avut o motivaţie egoistă. Ele nu au dăruit pentru a primi ceva în schimb. Ele au dăruit pur şi simplu.


Există momente când se aşteaptă din partea noastră să iubim, fără să aşteptăm ceva în schimb. Uneori suntem chemaţi să îi ajutăm pe nişte oameni care nu ne vor spune mulţumesc. Uneori Dumnezeu ne cheamă să îi iertăm pe nişte oameni care nu ne vor ierta niciodată. Uneori suntem chemaţi să slujim din zorii zilei şi până noaptea târziu, deşi nimeni nu va observa efortul nostru. Uneori ne îndeplinim sarcina pur şi simplu pentru că ea trebuie făcută.


Dumnezeu a văzut lacrimile acestor femei. El a observat credincioşia lor. El le-a onorat pentru slujirea lor devotată. Atunci, Dumnezeul binecuvântărilor ! Pe neaşteptate a făcut un lucru uimitor: într-o zi atât de obişnuită, cele două Marii  L-au întâlnit pe Mântuitorul nostru înviat! 


Inima lor s-a umplut de bucurie. Domnul lor era viu! Când au plecat de la mormântul gol ca să le dea ucenicilor vestea, Isus le-a ieşit înainte şi le-a îndemnat să se bucure, pentru că El înviase (Mat. 28:9).  

 Opreşte-te o clipă şi prinde semnificaţia acestui gând. Două femei s-au intâlnit faţă în faţă cu Domnul viu în timpul treburilor lor obişnuite. Poţi şi tu să-L întâlneşti astăzi pe Dumnezeul binecuvântărilor neaşteptate! Când slujim de dragul slujirii, fără să ne dorim ceva în schimb, şi noi îl vom întâlni pe Isus. Observă astăzi binecuvântările Sale neaşteptate. El abia aşteaptă să ţi le ofere!

Mark Finley                                                           

miercuri, 20 iunie 2012

CREDINTA SPULBERA FRICA


Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia. - Luca 12:32

Patricia a fost dintotdeauna o femeie sociabilă, dedicată cu totul familiei ei şi un sprijin pentru fetele ei adolescente. Dar acum toate fetele se căsătoriseră şi plecaseră la casele lor, iar soţul ei era tot mai ocupat la serviciu.

Prin urmare, Patricia rămânea singură noapte după noapte, întrebându-se care mai era scopul vieţii ei. Frica îi dădea târcoale în timp ce încerca să doarmă în casa pustie.

În momentul acela a realizat că, dacă nu-şi controla temerile, ele aveau să devină o adevărată problemă. Trebuia să găsească un alt subiect la care să se gândească. Atunci s-a îndreptat spre Dumnezeu. I-a cerut să îi dea alt scop clar pe care să îl urmeze, în situaţia în care nu mai avea pe nimeni în casă. Şi Dum­nezeu i-a răspuns.
Ea a înţeles că putea să devină o femeie nemulţumită şi neliniştită, care se gân­dea numai la singurătatea ei, sau că putea să îşi accepte situaţia şi să le adreseze altora cuvinte pline de bucurie.

Patricia şi-a concentrat atenţia asupra unor promisiuni de acest fel: "Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde" (Ier. 29: 11).
Ce promisiune frumoasă! Dumnezeu ne alungă temerile prin asigurarea că ne pregăteşte un viitor nou. Indiferent de circumstanţele în care te afli, Dumnezeu a plănuit pentru tine un viitor bun. Domnul nostru spune: "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia" (Luca 12:32). "Fiţi tari şi nu vă temeţi!" (Is. 35:4)

Patricia a găsit o soluţie pentru a scăpa de temerile ei prin îndreptarea gân­durilor spre scopul pe care a simţit că Dumnezeu îl are pentru ea. Ea a aşezat în centrul gândurilor ei chemarea Lui. Ea a ales această alternativă pozitivă, în loc să-şi concentreze gândurile asupra singurătăţii ei şi a pericolelor posibile.
Ea a privit la Dumnezeu, cetatea ei de scăpare, care i-a dat un nou scop în viaţă. Ea nu a mai fost o victimă a circumstanţelor vieţii.

Patricia a acceptat realitatea că Dumnezeu este mai puternic decât temerile ei. "Teama izvorâtă din neîncredere va fi spulberată de o credinţă vie" (Mărturii pentru pastori, pag. 226).

Frica îşi imaginează ce e mai rău. Credinţa vede binele pregătit de Dumnezeu.

Credinţa este încrederea că El are planurile cele mai bune pentru viaţa noastră. Când te cuprinde frica, lasă ca ea să fie alungată de credinţă. Îndreaptă-ţi gându­riie spre promisiunile puternice ale lui Dumnezeu şi fii plin de speranţă!

Mark Finley

luni, 11 iunie 2012

FUNDAMENTOS DE LA ESPERANZA



Fundamentos de la Esperanza

"Volveos, hijas mías. Yo soy anciana ya para tener esposo. Y aunque tuviera esperanza, y esta noche estuviera con varón, y tuviera hijos,
En el Eterno, Dios de Israel puso su esperanza.  Ni antes ni después de él hubo otro como él entre todos los reyes de Judá.
Entonces Secanías hijo de Jeiel, de los hijos de Elam, dijo a Esdras: "Nosotros hemos pecado contra nuestro Dios, al casarnos con mujeres extranjeras de la gente del país.  Sin embargo, aún hay esperanza para Israel.
"¿Es éste tu temor a Dios, tu confianza,*

tu esperanza, y la integridad de camino?
"Da esperanza al menesteroso,

y la iniquidad cerrará su boca.
"Pero su esperanza queda burlada,

porque llegan hasta ellas,

y se hallan confusos.
"Mis días son más ligeros que lanzadera del tejedor,

y terminaron sin esperanza".
"Tal es la suerte de los que olvidan a Dios,

así perece la esperanza del impío.
"Te sentirás seguro, porque habrá esperanza.

Mirarás alrededor, y dormirás seguro.
"Pero los ojos de los malos se consumirán,

no tendrán refugio, y su esperanza será exhalar su último suspiro".
"Cuando se corta un árbol,

queda la esperanza de que retoñe,

que sus renuevos no falten.
"como las piedras son desgastadas por el agua impetuosa,

que se lleva el polvo de la tierra.

Así destruyes la esperanza del hombre.
"entonces, ¿dónde estaría mi esperanza?

Y mi esperanza, ¿quién la vería?
"Me arruinó por todos lados, y perezco.


Arrancó como un árbol mi esperanza.