Avertizarea

Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar in această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. (Luca 19:42)

Să vezi un apus de soare în muntii Apuseni sau un răsărit de soare în Delta Dunării este o împlinire a unui dor după frumos. Dar, când locuieşti aco­lo, aceste lucruri devin ceva normal, aşa trebuie să fie.

Să respiri, să trăieşti, să dormi, să te trezeşti, să fie pace, siguranţă, toate acestea fac parte din "normalul" fiecărei zile. Facem vreun efort pentru asta sau trebuie să mulţumim cuiva? Şi totuşi "nu ştim cât de mult îi datorăm lui Hristos pentru pacea şi ocrotirea de care ne bucurăm." (TV, p. 27)

Ca popor al lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei, israeliţii au privit toate binecuvântările lui Dumnezeu, favorurile spirituale, protecţia divină ca pe nişte drepturi, nu daruri. De aici, simţămăntul de superioritate spirituală şi naţională care i-a îndepărtat de cei pentru care ar fi trebuit să fie o lumină. Au ajuns să creadă că toate acestea nu depindeau de ascultarea sau neascultarea lor, ci erau o obligaţie a lui Dumnezeu fată de ei. Nici când Ierusalimul era sub ase­diu ei nu au putut înţelege că, prin neascultare, răzvrătire şi respingerea Fiului lui Dumnezeu, ei ieşiseră singuri de sub ocrotirea divină. Duhul lui Dumnezeu a fost respins cu îndărătnicie şi, odată retras, nu a mai rămas nicio putere care să ţină sub control pornirile rele şi răutatea fără limite a omului. Cu mult îna­inte ca romanii să-l cucerească, Ierusalimul fusese distrus din cauza invidiei şi luptelor din interior. Rezervele de alimente au fost distruse pentru a nu intra în mâna partidelor rivale. În cartea sa Studiu asupra istoriei, A. J. Toynbee îşi demonstrează teza că, de-a lungul istoriei, prăbuşirea imperiilor şi a naţiunilor s-a datorat nu atât de mult factorilor externi, cât decăderii interne, imoralităţii, abuzului, rivalităţii şi autodistrugerii. Ierusalimul se aşezase singur, prin propria alegere, în afara harului şi a ocrotirii divine.

"Distrugerea Ierusalimului este o avertizare înfricoşătoare şi solemnă pentru toţi cei care tratează cu uşurătate ocaziile puse la dispoziţie de harul divin şi se împotrivesc chemărilor îndurării divine." (TV, p. 27)

CONEXIUNE

Romanii au pătruns în Ierusalim, în anul 70 d.Hr., după un asediu de 143 de zile.

Lucian Floricel, pastor, secretarul Conferintei Muntenia

Biblia la rând: Iov 22-24

Devotional pentru femei; Igiena spirituală - o poruncă divină

Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! (Isaia 1:16)

Îmi place să mă gândesc şi să fac aplicaţii spirituale pornind de la lucru­rile neînsemnate ale vieţii cotidiene, aşa cum proceda şi Isus în pildele Sale.

Sunt sigură că toate avem lângă chiuveta de la bucătărie indispensabilul detergent pentru curăţirea veselei. Adeseori, când pun mâna pe recipientul cu detergent pentru vase, acesta se murdăreşte de resturile alimentare care sunt pe mâinile mele atunci când spăl vasele. Deşi înăuntru este substanţa care are drept scop curăţirea vaselor murdare, aceasta nu poate acţiona pe sticla care îl depozitează. Instantaneu, în imaginaţia mea apare de fiecare dată asocierea cu noi. În mintea şi inima noastră sunt depozitate principiile corecte şi drepte ale Evangheliei, ale curăţirii de păcat prin sângele Domnu­lui Isus, dar, de multe ori, viaţa noastră este murdară de propriile păcate. Chiar dacă "oferim" şi altora din detergentul sângelui scump ce a curs pe Golgota pentru iertarea păcatelor întregii lumi, se poate întâmpla ca noi înşine să rămânem murdare de păcatele noastre, asemenea sticlei cu de­tergent. Prezentarea teoretică a acestor adevăruri nu înseamnă şi curăţirea propriilor inimi şi caractere.

"Când păcatul a distrus în om simţul moral, cel greşit nu va mai vedea defectele caracterului său şi nici nu-şi va mai da seama de grozăvia păcatu­lui pe care l-a comis. Dacă păcătosul nu se supune puterii convingătoare a Duhului Sfânt, el rămâne aproape orb faţă de păcatul său ... Pentru fiecare păcat recunoscut, el prezintă o scuză, declarând că, dacă n-ar fi fost anumite împrejurări, el n-ar fi făcut aceasta sau aceea, pentru care este mustrat." (Calea către Hristos, E. G. White)

Astăzi, industria detergenţilor şi a cosmeticelor oferă o gamă variată de produse pentru curăţirea hainelor şi pentru igiena corpului. Există persoa­ne care acordă mult timp modului în care arată. De ce nu ar acorda acelaşi timp şi aspectului moral al vieţii lor?

Cât de curată este haina caracterului nostru? Ce răspândim în jurul nos­tru: o mireasmă de viaţă spre viaţă sau o miasmă de moarte spre moarte?

Domnul Isus ne spune: "Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate" (Apocalipsa 22:14). Este exact soluţia de care avem nevoie pentru a deveni curate înaintea Cerului. Im­portant este să venim la Mântuitorul, "să ne mărturisim păcatele, căci El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" (1 Ioan 1:9).

Mihaela Roxana Balogh, Transilvania Sud

Cea dintâi şi cea mai mare datorie

Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. (lCorinteni 11:1,2)

Prima şi suprema datorie a fiecărei fiinţe raţionale este să afle adevărul din Scripturi, apoi să umble în lumină şi să-i încurajeze şi pe alţii să-i ur­meze exemplul." (TV, p. 492)

Biblia şi Spiritul Profetic conglăsuiesc în a ne descoperi cele trei domi­nante ale vieţii de credinţă: cunoaşterea temeinică a adevărului biblic, aplica­rea lui consecventă şi transmiterea lui în aşa fel încât să fie urmat de alţii. Deşi în citatul de mai sus ele sunt înmănuncheate printr-un termen cu o oarecare nuanţă coercitivă, "datolie", este vorba de o datorie de onoare pe care o gene­rează iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni. Împlinirea acestei misiuni aduce cu sine cele mai mari satisfacţii şi binecuvântări.

Această tripletă de elemente esenţiale formează un tot unitar, ale cărui elemente se condiţionează reciproc. Lipsa unui singur element năruie totul. Doar un elev bun, care şi-a însuşit toată materia, poate deveni un profesor bun. Doar un profesor bun, care ştie să predea materia sa cu mintea şi cu inima, va avea discipoli care să dorească să-l urmeze.

Deşi par trei etape consecutive ale vieţii de credinţă, de fapt, ele con­tinuă pe toată durata vieţii. Mereu vom învăţa din Biblie aspecte noi ale ade­vărului revelat. Mereu ne vom strădui să umblăm în conformitate cu lumina dobândită. Continuu vom simţi o responsabilitate sfântă faţă de semenii noştri.

Dumnezeu ne pune la dispoziţie cel mai bun Profesor: Duhul Sfânt, care să ne călăuzească în tot adevărul. Ni se oferă cel mai bun manual: Biblia, un veritabil vademecum al credincioşilor din toate timpurile. Pentru cei dezori­entaţi, care au nevoie să descopere punctele cardinale ale vieţii, Biblia este busola care indică neabătut spre Steaua Betleemului. Pe cei care, în hăţişul ideologiilor, caută drumul cel drept, Biblia îi conduce la Acela care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

CONEXIUNE

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Oskar Schindler (1908 - 1974) a salvat viata a peste 1 200 de evrei, cheltuindu-şi averea şi punându-şi viata în pericol. În 1945, singurul dar pe care au putut să i-l dea atunci evreii a fost un inel de aur pe care scria: "Cine salvează viaţa unui om, salvează o lume."

Emilian Niculescu, pastor pensionar, Conferinta Transilvania de Sud
Biblia la rând: Iov 18-19

Prizonierii trecutului

Nu vă mai gânditi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! (Isaia 43:18)

Se spune adesea că un popor fără istorie este un popor fără viitor. Dar în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că trecutul poate fi cel mai mare vrăjmaş al viitorului. Înţeleptul Solomon avertiza: "Nu zice: «Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?», căci nu din înţelep­ciune întrebi aşa" (Eclesiastul 7:10). Aşadar, înţeleptul este cel care se Iasă învăţat de experienţa trecutului, dar nu rămâne legat de ceea ce a fost, ci va fi atras de făgăduinţele viitorului.

"Sunt mulţi în zilele noastre care se ţin strâns de obiceiurile şi tradiţiile părinţilor lor. Când Domnul le trimite o lumină mai mare, ei refuză să o accep­te, deoarece, nefiind dată părinţilor, aceştia nu au primit-o. Însă noi nu sun­tem la nivelul la care erau părinţii noştri. Ca urmare, datoriile şi răspunderile noastre nu sunt aceleaşi cu ale lor. Noi nu vom primi aprobarea lui Dumnezeu dacă privim la exemplul părinţilor noştri pentru a înţelege care ne este datoria, în loc să cercetăm personal Cuvântul adevărului. Răspunderea noastră este mai mare decât a înaintaşilor noştri. Suntem răspunzători atât pentru lumina pe care au primit-o ei şi pe care ne-au lăsat-o ca moştenire, cât şi pentru lumi­na suplimentară care străluceşte asupra noastră din Cuvântul lui Dumnezeu." (TV, p. 133, 134)

Ce te atrage mai mult: amintirile trecutului sau promisiunile viitorului?

Cere-i Domnului înţelepciune pentru a putea face din trecut cel mai bun prie­ten al viitorului.

CONEXIUNI

Pe 6 iunie 1863, Ellen White a primit instrucţiuni cu privire la cură­ţenia locuinţelor, a hainelor şi a corpului, la stăpânirea apetitului şi renunţarea la folosirea grăsimii animale; i s-a recomandat pâinea integrală, regimul vegetarian, regularitatea meselor şi folosirea mij­loacelor naturale pentru promovarea sănătăţii. Era o "lumină nouă" care avea să marcheze identitatea Bisericii Adventiste.

Marius Necula, pastor, Conferinta Muntenia

Biblia la rând: Iov 15-17

Un plan diabolic

Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe. Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire. (Evrei 10:32,35)

Oricât de greu sunt de suportat, ostilitatea şi persecuţia stimulează şi ca­pacităţile de împotrivire ale naturii umane. Dar, în timpurile de pace, de confort, când suntem chiar curtaţi de lume, singura protecţie eficace este de natură spirituală, supranaturală. E nevoie de mai multă credinţă autentică pentru a rezista acestor tentaţii decât pentru a ne împotrivi atacurilor directe şi violente.

"Marele adversar s-a străduit acum să câştige prin şiretenie ceea ce nu reuşise prin forţă. Persecuţia a încetat şi a fost înlocuită de atracţiile periculoa­se ale prosperităţii materiale şi ale onorurilor lumeşti." (TV, p. 33)

CONEXIUNE

De la începuturile adventismului în România, neparticiparea elevi­lor la ore în ziua de Sabat a fost o cauză de discriminare şi perse­cuţie. Pentru mulţi copii adventişti, fiecare zi de luni era însoţită de ameninţări, batjocuri şi pedepse. Pe lângă toate consecinţele dău­nătoare, acest tratament îi determina să-şi consolideze convingerile şi să înveţe puterea rugăciunii.

Căderea comunismului a pus capăt acestei lupte îndelungate şi inegale. În vara anului 1999 s-a desfăşurat primul examen naţional de capacitate pentru ab­solventii clasei a VIII-a. În ciuda demersurilor începute cu mult înainte, una dintre probele obligatorii a rămas programată pentru sâmbătă, 5 iunie. În jur de 650 de copii adventişti care nu avuseseră până atunci nicio luptă privind Sabatul nu s-au prezentat la examen. Ei aveau să piardă anul întreg fără să poată da admiterea la liceu. A urmat o sentinţă a Curţii Supreme de Justiţie şi ei au putut să susţină proba într-o sesiune specială. Pentru fiecare dintre ei, pentru familiile lor şi pentru întreaga biserică, credincioşia cu care au păstrat Sabatul într-un moment dificil reprezintă o promisiune de a fi credincioşi cu privire la Sabat şi atunci când nu este vorba de persecuţie.

Adrian Bocăneanu, pastor, director Relaţii externe, Speranţa TV

Biblia la rând: Iov 11-14

Blocaje

Binecuvântat sa fie Numele lui Dumnezeu din vesnicie în vesni­cie! Ale Lui sunt întelepciunea si puterea. El schimba vremurile si împrejurarile; El rastoarna si pune pe împarati; El da întelepciune înteleptilor si pricepere celor priceputi! El descopera ce este adânc si ascuns; El stie ce este în întuneric si la El locuieste lumina. (Daniel 2:20-22)

Exista oameni care aleg sa blocheze si drumul altora la mântuire. În zi­lele când predicile pionierilor au trezit spiritul de asteptare a revenirii Mântuitorului, o mutime de pretinsi asteptatori au avut o purtare care arata ca ei erau împotriva revenirii. În timp ce unii se pregateau intens, ca si cum Mântuitorul trebuia sa apara chiar atunci, acei falsi oameni religiosi faceau totul ca sa plaseze evenimentul mult în viitor, dupa un calendar dorit de ei. "Nici voi nu intrati, dar nici pe altii nu-i lasati sa intre", le spunea Domnul Hristos celor ce pareau a sti mai mult dintre contemporanii Sai.

"Scriptura nu-i indeptateste pe oameni sa ramana în ignoranta cu pri­vire la apropierea acestui eveniment. Însa cei care cautau numai un pretext pentru a respinge adevarul si-au astupat urechile la aceasta explicatie, iar cu­vintele: 

«Nimeni nu cunoaste nici ziua, nici ceasul» au continuat sa fie repetate de batjocoritori irnpertinenti si chiar de pretinsi slujitori ai lui Hristos. Când oamenii s-au trezit din indiferenta si au început sa caute calea mântuirii, liderii religiosi s-au interpus intre ei si adevar, cautând sa le linis teasca  temerile prin­tr-o falsa interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu. Strajerii necredinciosi s-au unit cu marele amagitor, strigând: «Pace, pace!», când Dumnezeu nu vorbise de pace. Ca si fariseii din timpul lui Hristos, mullti au refuzat sa intre în Împaratia cerurilor si i-au împiedicat si pe cei care voiau sa intre." (TV, p. 305, 306)

Nu trebuie sa fiu activist, nici alarmist, nici fanatic în manifestarea astep­tarii mele; trebuie doar sa le las loc si celorlalti sa îninteleaga si sa -si manifeste asteptarea în mod personal, potrivit relatiei lor cu Dumnezeu.

CONEXIUNE

Americanul Harold Camping a prezis sfârsitul lumii pentru 21 mai 2011 si 21 octombrie 2011. Ambele date au trecut fara ca profetiile lui Camping sa se împlineasca . Atentie, neîmplinirea acestor false profetii poate sÄ scada interesul si preocuparea pentru revenirea lui Isus.

Daniel Chirileanu, pastor, directorul Departamentului Tineret, Uniunea Romana

Biblia la rând: Iov 8-10