luni, 23 aprilie 2012

Trăind viata de împrumut


Is 38:1 În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el, şi i -a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Pune-ţi în rînduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.``


Bunul rege Ezechia era pe moarte. Isaia profetul aduce un mesaj din partea lui Dumnezeu: "Pune-ți în rânduiala casa, căci vei muri și nu vei mai trai, atunci Ezechia s-a întors cu fata la perete, și a făcut Domnului o rugăciune" cerând sănătate și viata.(v. 2,3)

Domnul a auzit cererea robului sau. Prin profetul Isaia ii transmite următorul mesaj: "Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale: iată ca voi mai adaugă încă cincisprezece ani la zilele vieții tale." (v. 4,5). Din acest moment Ezechia trăia viata de împrumut.

Întocmai cum i s-a întâmplat lui Ezechia, tu și eu trăim azi viata de împrumut. Cărțile profetice ale  cerului marchează cu exactitate etapele evoluției omenirii. Istoria a prezentat fără greșeală fiecare din aceste etape. Am trăit timpul în care Fiul lui Dumnezeu, însoțit de ostile îngerești , trebuia sa revină glorios pe pământ.

Semnele care indicau timpul sfârșitului au apărut exact cum au fost profetizate (Dan. 7:25, Mat. 24:29). De atunci semnele revenirii lui Isus s-au împlinit cu repeziciune: atât în lumea naturala cât și în terenul științei, social, economic, moral și religios.

In urma cu aproape o jumătate de secol sora White scria: " "Dacã adventiștii, dupã marea dezamãgire de la 1844, si-ar fi pãstrat cu putere credința si ar fi mers înainte în unitate în providența deschizãtoare de drumuri a lui Dumnezeu, primind solia celui de-al treilea înger și vestind-o lumii în puterea Duhului Sfânt, ei ar fi vãzut mântuirea lui Dumnezeu, Domnul ar fi lucrat cu putere, alãturându-Se eforturilor lor, lucrarea ar fi fost sfârsitã și Hristos ar fi venit pânã acum pentru a-i primi pe cei din poporul Lui în vederea rãsplãtirii lor." (MC3). Trăim viata de împrumut. Este timpul când trebuie sa ne punem casa și viata în rânduială. 


Adevarata bogatie


Pr 19:6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -
Care a fost cel mai darnic Om care a existat pe pământul acesta?

Mt 22:19 Arătaţi-Mi banul birului.`` Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).Mt 22:20 El i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?``Mt 22:21 ,,Ale Cezarului,`` I-au răspuns ei. Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!``

Fiecare moneda, ban, bilet Etc. reprezinta puterea statului care l-a fabricat. Dorinta de imbogatire se invarte in jurul banilor. Filozofia lumii este urmatoarea: Cu cat ai mai multi bani, cu atat esti mai puternic.
Isus nu se lasa tentat si spune ca banul nu este al lui Dumnezeu ci persoana.Isus a murit pentru persoane nu pentru ca sa te îmbogățească pe tine.(cu case, mașini, etc) Dorinta lui Isus era nu de îmbogățire ci de salvare a tot ce era pierdut (persoane, nu  bani).
De ce Isus nu a avut nevoie de bani? El putea sa fie cel mai bogat om din lume. Gandeste-te un pic: a vindecat, orbi, leproși, etc. a înviat morți, a facut vin din apa, etc. 
Daca ar fi perceput o taxa pentru fiecare minune? 
Insa El a ales sa traiasca alaturi de Tatal Lui manifestându-si puterea de Dumnezeu nu spre folosul Lui ci spre folosul nostru al tuturor.
Exista trei categorii de bogati:
  1. bogați -săraci
  2. bogați- bogați
  3. săraci- bogați

Humanos y serpientes, depredadores rivales


(NCYT) Los antropólogos han especulado con frecuencia sobre la posibilidad de que la aversión de los humanos hacia las serpientes pudiera ser resultado de una historia evolutiva común, pero como las serpientes tragan enteras a sus presas, ha quedado muy poca evidencia fósil que ayude a definir la relación entre serpientes y primates.

El nuevo estudio proporciona datos poco comunes sobre las complejas relaciones ecológicas y evolutivas entre primates (incluyendo a los humanos) y serpientes. Es uno de los primeros que se vale de informes científicos sobre humanos cazadores-recolectores del siglo XX para documentar el triple papel de estos como presa, depredador y competidor de un depredador salvaje. La investigación también utiliza datos de historia natural para mostrar que cada linaje importante de primates actuales ha tenido en las serpientes a presas y depredadores a un tiempo, o dicho de modo claro, esos primates han comido serpientes y han sido comidos por ellas.

Se ha especulado desde hace tiempo sobre la posibilidad de que las serpientes hayan tenido una relación significativa con los primates a lo largo de su historia evolutiva común. La investigación realizada por el equipo de Harry Greene, experto en serpientes de la Universidad de Cornell, y el antropólogo Thomas Headland de SIL International en Dallas, Estados Unidos, brinda la prueba más contundente de esa relación.

En la década de 1960, Headland registró observaciones etnográficas, revisadas y analizadas para el estudio actual, de un grupo moderno de cazadores-recolectores de una etnia filipina caracterizada entre otras cosas por su muy corta estatura. Un hombre adulto promedio pesa unos 40 kilogramos, siendo lo bastante pequeño como para poder ser devorado por serpientes adultas de la especie Python reticulatus, que pueden llegar a medir 8 metros de longitud. Su estudio de 120 personas de este grupo de Filipinas reveló que el 26 por ciento de los hombres (15 de 58) y 1 de 62 mujeres, las cuales pasan mucho menos tiempo en la selva, habían sido atacados por esas serpientes Pitón.


Una pitón capturada. (Foto: J. Headland/Cortesía de PNAS)
Hubo, por ejemplo, seis ataques fatales entre 1934 y 1973. En uno de esos ataques, un padre entró en su vivienda y se topó con una escena atroz: una Pitón había matado a dos de sus hijos y se estaba tragando a uno de ellos por la cabeza. El padre mató a la serpiente a machetazos y encontró ileso a su tercer retoño, una niña de seis meses de edad.

Sucesos terribles como el descrito son un claro ejemplo de la acción depredadora que estas serpientes han ejercido sobre los humanos de esa comunidad, y previsiblemente de bastantes otras en diversas épocas de la historia y regiones del mundo. En el caso de ese grupo de cazadores-recolectores, se sabe que esas serpientes atacan activamente a humanos para devorarlos. Antes de que los humanos tuvieran cuchillos de hierro y armas de fuego, seguramente las tribus de cazadores-recolectores como ese grupo de Filipinas sufrían un número aún mayor de muertes por los ataques de esas serpientes u otras comparables.

Por otra parte, ese grupo de cazadores-recolectores en Filipinas también cazan y comen a las pitones de forma rutinaria. Y además, tanto ellos como esas serpientes cazan y comen ciervos, jabalíes y monos, compitiendo por tanto ambas especies entre sí como depredadores.

Los resultados del nuevo estudio también indican que, a lo largo de la historia humana, la amenaza de ser comidos por serpientes y el tener que competir con ellas por presas similares, debieron ejercer una presión constante sobre los cazadores-recolectores, sobre todo para los de pequeña estatura, así como para los primates en general, dado que ya había serpientes peligrosas cuando aparecieron los primeros primates hace unos 70 millones años.(surrsa.http://www.solociencia.com/antropologia/12012505.htm) 

Emanuel – un bebelus care stie doar ce este durerea


Emi lupta cu dureri, poate, inimaginabile, dar lupta pentru a exista alaturi de cei care i-au dat viata.
Mama lui, plange, ca orice mama, neostoit. Si este cea mai buna mama pe care o putea avea Emi: blanda, iubitoare, devotata. Ii vorbeste in dulcele grai al lui Creanga, pentru ca s-a nascut si a trait o viata peste Prut, la Chisinau. Si are cel mai bun tata cu putinta. Pentru ca parintii sunt nedespartiti unul de celalalt si se sprijina permanent unul pe altul.
A fost un copil dorit, iar sarcina a decurs fara probleme pana la sapte luni. Intr-o zi matinala de sambata, din luna a saptea, s-a trezit din somn cu hemoragie. A stat internata in spital o saptamana, a facut tratament si lucrurile au revenit la normal. Au mai trecut cateva saptamani, fara evenimente deosebite. Intr-o vineri seara, vobea pe skype  cu sora ei din Chisinau. O rugase sa o cheme a doua zi,  pe mama ei, sa vorbeasca si cu ea.
-      Numai duminica o pot aduce, ai si tu putina rabdare! – i-a zis sora.
-      Pai, pana duminica, cine stie, poate nasc si nu voi mai fi acasa!
A avut gura aurita, pentru ca sambata, adica a doua zi, i s-au rupt membranele. A avut timp sa faca un dus, sa-si trezeasca sotul, sa-si mai puna una, alta in bagaj si sa ajunga cu bine, fara contractii prea dureroase, la spitalul Polizu.
Patru ore mai tarziu, in jurul pranzului, se nastea Emi. Dupa expulzare, l-a auzit, ca prin ceata pe medic ca spune ceva pe cat de neasteptat, pe atat de bulversant:
-      Ia priviti! Ce e cu piciorusele lui! Dumnezeule mare, in 24 de ani de medicina n-am mai vazut asa ceva!
A apucat sa vada niste picioruse rosii de la glezne in jos. A izbucnit in plans!
-      Va merge, domnul doctor, va putea sa mearga? Ce se intampla cu piciorusele lui?
-      Nu stiu, doamna, sa vedem, chiar nu stiu!
I l-au adus aproape si si-a lipit obrazul de fata lui infasata.
-      L-am vazut atat de frumos! Nu stiam inca ce ne asteapta si speram ca nu este nimic grav.
Taticul lui a inlemnit cand l-a vazut. Nu s-a gandit decat la sotia lui, cum sa faca sa nu o introduca in soc! Medicii neonatologi si ginecologi deopotriva nu stiau ce are nou nascutul! Au chemat salvarea sa-l duca la Grigore Alexandrescu, pentru ca piciorusele, mainile si o parte din abdomen aratau ca arse: carne vie, fara tegument.
Mama a dorit sa-l mai vada odata. Medicii, milosi, i l-au adus sa-l vada si sa-l mangaie.
Cand a intrat asistenta pe usa, Emi plangea in bratele ei. Mama l-a luat langa ea si i-a vorbit bland, i-a spus ca il iubeste si ca va fi bine. Auzindu-i vocea, s-a linistit. A inceput sa planga din nou in bratele asistentei. Dar trebuia sa ajunga urgent la spitalul de Pediatrie, Grigore Alexandrescu.
Trei zile a mai stat in maternitatea Polizu. Au fost trei zile de chin. Mamicile din salon isi alaptau si isi schimbau copiii si o intrebau curioase unde ii este bebele.
-      Are o mica problema, a fost dus la alt spital, dar va fi bine!
Credea cu toata fiinta ei ca este doar o mica problema si ca se va face bine!
Dupa externare a ajuns direct la spitalul de copii, sectia terapie intensiva.
Un medic  i-a explicat cu intelegere si pe indelete, care este situatia lui Emi si la ce sa se astepte. Banuiau ca sufera de o boala numita sindrom Bart, insa nu ii facusera inca biopsia si nu puteau concluziona ferm. Trebuiau sa astepte ca starea lui fizica sa se imbunatateasca. Ulterior i-au pus diagnosticul final: epidermoliza buloasa. Cea mai mica atingere ii provoaca basici dureroase si rani. Medicul  le-a mai spus parintilor ca este nevoie de rabdare si de multa putere sufleteasca. De asemenea, le-a explicat ca zilnic, specialistii de la sectia de arsi, vin si il panseaza. Este o treaba foarte dificila pentru ca  pielea micutului ramane lipita, la simpla atingere,  de manusile asistentei. A intrebat-o, apoi, pe mamica daca doreste sa intre sa-l vada!
A plans mult, i-a vorbit soptit, s-a rugat. Era pansat si plin de perfuzii.
Sase zile a mai stat la terapie intensiva. Nu suporta sa stea alaturi de el cand era pansat. Emi urla de durere cu tipete sfasietoare. Medicii, la sugestia domnului profesor  Dan Enescu, i-au preparat in farmacia spitalului un unguent special cu anestezic incorporat. Cu toate acestea, tipetele lui de durere se auzeau pana departe, in sectie! Asistentele si medicii ieseau de la el transpirati si socati!
-      Mai bine pansez toata sectia de arsi decat sa vin sa-i schimb pansamentul micutului asta!Nu mai pot de mila lui!
Mama nu-i putea da san pentru ca gurita lui era carne vie; leziunile aceastea erau mult mai aproape de capilarele de sange; facuse basicute care se spargeau inclusiv pe esofag. Manca foarte putin, ceea ce reuseau sa-i strecoare asistentele in gurita deschisa.
Dupa sase zile, medicul a invitat-o pe mama in biroul lui.
-      Va simtiti in stare sa aveti grija singurica de Emi, in alta sectie?
I-a raspuns afirmativ, desi era ingrozita. In prima zi cand a asitat la schimbarea pansamentelor a fost la un pas sa nu se scurga pe podea! A tinut-o in picoare numai gandul ca trebuie sa ii fie alaturi bebelusului ei, orice ar fi! Cand veneau asistentele pentru pansamente, se aseza langa el si ii vorbea incetisor si-l incuraja.
-      Ma privea in ochi si ma ruga, parca, sa-l ajut! Isi tragea piciorusele, tipa si se zbatea!
-      Uite cum intelege, uite cum se linisteste cand ii vorbiti! Dragul de el! – comentau asistentele.
Domnul Enescu il vizita de doua, trei ori pe saptamana sa vada evolutia lui Emi. Urmarea daca crema special conceputa pentru afectiunea lui isi facea efectul.
Pe parcurs, mama a observat ca tipetele lui difera in intensitate atunci cand ii erau pansate piciorusele, in comparatie cu momentele in care ii erau pansate mainile sau ii era pansat abdomenul. Asa se face ca au conchis sa inceapa pansamentul de la zona corporala care ii provoaca dureri mai mici in intensitate si sa finalizeze cu piciorusele, unde durerea parea a fi atroce!
Venele lui erau excesiv de fragile. Se chinuiau si 40 de minute sa ii fixeze cateterul. Chinul lui Emi si al mamei deopotriva era cumplit! Pana la urma i l-au fixat chirurgical (se taie, se fixeaza pe vena, apoi se coase) pe o vena din crestetul capului.
Dupa patru saptamani, mama invatase sa-I faca singura pansamentele. A cerut sa fie externati. Medicii s-au sfatuit si au decis sa le permita plecarea cu conditia sa vina in fiecare zi la pansament.
Primele doua luni acasa au fost grele. Emi plangea zi si noapte. In timp, mama a reusit sa distinga plansul de foame de cel cauzat de durerea de burtica si de cel determinat de durerile acute ale bolii bazale.
Ulterior, dupa ce medicii s-au convins ca mamica isi ingrijeste pruncul cu devotiune si pricepere, vizitele la spital pentru pansament si control s-au rarit.
Din pacate, permanent ii apar noi bule care se sparg, iar ranile deschise sunt omniprezente.
Pana la doua luni nu l-au imbracat cu nici o hainuta. Cele mai usoare atingeri ale tesaturii ii produceau alte basici si alte plagi. Abia dupa ce i-au mai trecut ranile de pe torace s-au incumetat sa-l imbrace cu body-uri din bumbac fin, cu deschidere larga.
Acum, la sase luni de viata, situatia s-a imbunatatit usor. Mama ii hidrateaza permanent ranile si pielea. Daca nu o face des, ranile prind coaja, coaja se rupe si curge sange si este dureros. Este o incercare insasi taiatul unghiilor, dar este un detaliu peste care aleg sa trec. Oricum, nu reuseste sa i le taie foarte bine si nici pe toate. Piciorusele lui Emi s-au acoperit cu o pojghita foarte subtire de tegument si mai formeaza din cand in cand basici care se sparg. Cand I se vindeca leziunea, apar mancarimile si Emi se zbate neputincios. Mama ii maseaza usor zona ca sa-l linisteasca si sa nu-si agraveze ranile.
Nevoile lui Emi sunt foarte mari: pansamente speciale (sunt elastice, cu o textura foarte fina), achizitionate din Germania sau Austria, imbracaminte speciala, din fibre naturale, o lista nesfarsite de crème, unele preparate in farmacie, altele achizitionate din Germania, sampoane speciale, sapunuri speciale, plasturi speciali.
Din pacate, Emi sufera de forma recesiva a bolii (ambii parinti au gena) si este o forma cu evolutie imprevizibila si simptomatologie dificila, multipla, care duce deseori, la deces precoce.
Sunt necesare multe investigatii si teste clinice care sa determine cauza sau natura acestei boli. Pentru ca testele ADN sunt foarte scumpe, parintii nu si-au permis sa le faca. Luam in considerare o internare pe perioada nedeterminata intr-o clinica de specialitate din Austria sau din Italia (Gesu Bambino, Roma – au sectie de epidermoliza buloasa).
-      Trebuie sa stim consecintele acestei boli si sa fim invatati sa-l ingrijim cat putem mai bine! Leziunile de pe esofag ne pun cele mai mari probleme. Se poate ajunge la chirurgie intraesofagiana, pentru ca, din cauza ranilor, esofagul se ingusteaza foarte mult! La fel, leziunile acestea deschise provoaca, in timp, afectarea iremediabila a membrelor inferioare, se lipesc degetele intre eleCautam solutii si nu ne vom lasa pana cand nu vom sti ca suntem pe drumul cel bun si ca suferinta lui Emi este mult ameliorata.
Nu cunoastem cu exactitate cuantumul financiar pe care il presupune internarea intr-o clinica de specialitate din Austria (EB HOUSE: http://www.eb-haus.eu/index.php?id=21&L=1 ), pentru investigatii si tratament simtomatologic. Din experientele clinice anterioare, poate fi vorba de o suma mai mare de 20.000 euro.
Ajutandu-l pe Emi, ajutam, indirect si alti copii romani  care sufera de aceasta afectiune teribila, pentru ca informatiile noi vor ajunge la alte familii care se confrunta cu o problema de sanatate similara, facilitandu-i internarea in clinica austriaca EB HOUSE, ii alinam suferinta atroce a bebelusului nostru si il aducem mai aproape de momentul vindecarii! Undeva, in lume, cineva, poate, deja a inventat un tratament pentru epidermoliza buloasa sau este pe cale sa ii descopere leacul. Din aproape in aproape, vom afla si vom sti ce sa facem pentru ca Emi sa se insanatoseasca.
Pentru cei care doresc mai multe informatii despre cum pot ajuta aveti mai jos contul deschis pe numele tatalui lui Emi si numarul lor de telefon : 0724.345.152
Cont Ing bank:
Lei: RO58INGB0000999902818396,
Euro:  RO53INGB0000999902053447, cod swift : INGBROBU, Gabriel Bontas.

(Sursa :http://www.sperantapentrutine.ro/ajuta-l-sa-ramana-in-viata/emanuel...)


La sonda espacial Voyager 1 enfila su año 35 de travesía cósmica


(NCYT) La desconexión ha hecho bajar la temperatura de su espectrómetro ultravioleta en más de 23 grados centígrados. Ahora debe estar funcionando a una temperatura de 79 grados centígrados bajo cero (o incluso algo más fría), la temperatura más baja a la que el instrumento ha trabajado. Este sistema de calefacción apagado es un paso en la optimización del consumo de energía eléctrica, para que la nave pueda recopilar y transmitir datos hasta 2025. Si ello se consigue, esta carismática nave de la NASA habrá funcionado durante casi medio siglo, a pesar de que fue diseñada para una misión de sólo 4 años.

En el momento de escribir estas líneas, el espectrómetro continúa recolectando y enviando datos. Originalmente fue diseñado para funcionar a temperaturas tan bajas como 35 grados centígrados bajo cero, pero en los últimos 17 años ha seguido operando a temperaturas sucesivamente más frías a medida que se han ido desactivando dispositivos de calefacción alrededor de ella. Al llevar a cabo las primeras desconexiones, no se sabía si el espectrómetro podría seguir trabajando, pero desde 2005 ha estado operando a 56 grados centígrados bajo cero. Los ingenieros confían en que el instrumento soportará también una temperatura algo más fría. En realidad, es probable que el espectrómetro esté funcionando a una temperatura un poco más fría que 79 grados centígrados bajo cero, pero no es posible confirmarlo ya que el sensor de temperatura interna no es capaz de medir temperaturas más bajas que esa.

El personal de la misión continuará supervisando el funcionamiento del espectrómetro. Estuvo muy activo durante los encuentros de la Voyager 1 con Júpiter y Saturno y desde entonces un equipo internacional, dirigido por científicos en Francia, ha estado analizando los datos que recoge el espectrómetro.


La sonda Voyager-2. (Foto: NASA/JPL-Caltech)
Este último dispositivo de calefacción apagado era parte del espectrómetro infrarrojo cercano, que no ha estado operativo en la Voyager 1 desde 1998.

La Voyager-1 es actualmente el objeto de fabricación humana más alejado de la Tierra, hallándose ya a unos 18.000 millones de kilómetros de nuestro mundo. De hecho, está ya mucho más lejos del Sol que cualquier planeta de nuestro sistema solar. La nave, que sigue una trayectoria interestelar (la cual le llevará hacia otras estrellas tras miles de años de travesía), viaja desde hace cerca de dos años por una zona del espacio donde la influencia del viento solar (el plasma emitido por el Sol) está mayormente contrarrestada por la del interestelar, el que predomina en el espacio entre las estrellas. La Voyager 1 también ha detectado un incremento de 100 veces en la intensidad de los electrones de alta energía que se adentran en nuestro sistema solar desde otros lugares de la galaxia, otra indicación de que la nave está ya muy cerca de la frontera entre el espacio local de nuestro sistema solar y el medio interestelar propiamente dicho.

Lanzadas en 1977, las Voyager 1 y 2 gozan por ahora de una salud bastante buena. Por su parte, la Voyager 2 está a unos 15.000 millones de kilómetros del Sol.

Cuando la electricidad proporcionada por el generador de radioisótopos de la Voyager-1 finalmente se reduzca por debajo de lo mínimo indispensable para los sistemas de a bordo, la nave dejará de estar activa y ya no podrá comunicarse más con la Tierra. Sin embargo, proseguirá su viaje por tiempo indefinido, convertida en un silencioso embajador cósmico de la humanidad.

Las dos Voyager fueron preparadas para su hipotético encuentro con una civilización extraterrestre. Contienen información sobre la especie humana y nuestro mundo, a modo de mensaje de paz. La información fue preparada lo mejor posible para que pueda ser descifrada por inteligencias extrahumanas. Ese encuentro, si llegara a ocurrir, sería en un futuro muy lejano, ya que estas dos naves tardarán al menos unos 40.000 años en pasar relativamente cerca de otra estrella.

http://www.solociencia.com/astronomia/12022307.htm

¡No a la Crisis!


Los ciudadanos de Sagunto toman posiciones contra la crisis. Voluntarios ayudan a aliviar las dificultades de familias locales, ofreciendo ayudas del Ayuntamiento de Sagunto y ADRA.

ADRA, sigue participando de forma activa en situaciones de emergencia.en colaboración con el Ayuntamiento de Sagunto. Cuando los ciudadanos de Sagunto necesitan comida, ropa, o cualquier tipo de ayuda; ADRA y sus colaboradores voluntarios cada día de la semana distribuyen alimentos, pan y ropa en lugares establecidos. Esta iniciativa de ADRA surge en respuesta a la crisis económica, bajo el lema: No a la Crisis.ADRA lleva años participando de forma activa todo el año, orientando a los ciudadanos de Sagunto que lo solicitan, a buscar salidas a las dificultades económicas que enfrentan.

ADRA-Camp de Morvedre, es una delegación de ADRA-España, activa en Programas de desarrollo y emergencias en diferentes lugares de Valencia España, y en el extranjero. La actividad de ADRA no sería posible sin las  aportaciones de sus socios colaboradores, a donaciones particulares y a las subvenciones de la APE, y la Agencia Estatal de Cooperación Internacional(AECI) del Ministerio de Asuntos Exteriores.
Más información: Dorel Cornei,ADRA Tel: 698593888

Voluntarios de Sagunto realizan Proyecto sanitario en Marruecos


Voluntarios de Sagunto realizanProyecto sanitario en Marruecos

Voluntarios saguntinos realizan labor sanitaria preventivacon la ONG ADRA, en las regiones más pobres del surde Marruecos.La Fundación ADRA va a llevar a cabo, por el undécimo año consecutivo,un Proyecto de Ayuda Humanitaria en Marruecos, por un periodo de dos semanas (1 al 15 de abril de 2012).

En el sur de Marruecos en las aldeas de montaña se encuentran dos regiones rurales muy humildes. Se trata de la Comunidad de Arbaa Sahelde la provincia de Tiznit y la Comunidad de Tansimt de la provincia deTaroudant. En estas dos regiones ADRA desarrollará su proyecto con el propósito de potenciar la salud general y maternal-infantil mediante revisiones sanitarias y actividades de promoción de la salud.Unos 1800 niños y madres se beneficiarán de este proyecto en las zonas rurales donde el acceso a la sanidad es difícil y escaso.

Los voluntarios valorarán el estado de salud de la población, y aplicaran los tratamientos que les corresponda.El altruismo de los jóvenes voluntarios de ADRA en Sagunto es remarcable.No solo no reciben remuneración alguna, sino que además se pagan el billete de avión hasta Marruecos, con la meta de mejorar la humilde,condición sanitaria de los niños y madres magrebíes.

Para más información, contactar con Dorel Cornei
Tel. 698 593 888
Correo-e: dorel.cornei@adra-es.org
www.adra-es.org
Agencia Adventista para el Desarrolloy Recursos A s i s t e nciales

vineri, 6 aprilie 2012

Imnuri Crestine

Imnuri Crestine

Speranta TV

Speranta TV

Radio Vocea Sperantei

Radio Vocea Sperantei

Scoala de Sabat

Scoala de Sabat

Vaticanul a creat o rugaciune pentru copiii nenascuti

Vaticanul a creat o rugaciune pentru copiii nenascuti

Citeste Biblia in 90 de zile

Citeste Biblia in 90 de zile

Urmareste o noua serie a emisiunii "Salveaza-i viata!" la Speranta TV

Urmareste o noua serie a emisiunii "Salveaza-i viata!" la Speranta TV