BUCURAŢI-VĂ ÎNTOTDEAUNA

Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. - 1 Tesaloniceni 5: 16, 17 

Recunoştinţa dă naştere la emoţii pozitive. La rândul lor, emoţiile pozitive dau naştere la substanţe chimice sănătoase, care ne dau energie. Deşi se afla în închisoare, apostolul Pavel era plin de recunoştinţă. El ştia că Dumnezeu, care întotdeauna este la cârma evenimentelor, avea să-i dea putere să reziste. 

Iată un adevăr etern pe care apostolul ni-l împărtăşeşte din închisoarea romană: "Pot totul în Hristos, care mă întăreşte" (Fil. 4: 13). 

În închisoarea din Roma, Pavel îşi pierduse reputaţia. Duşmanii îl defăimau. El nu se mai putea bucura de libertate, ci stătea închis într-o celulă sau era pus sub arest la domiciliu. Totodată, starea lui de sănătate se şubrezea. 

De-a lungul activităţii sale, Pavel a fost împroşcat cu pietre, a fost bătut crâncen. a călătorit pe jos mai mulţi kilometri cu hrană puţină, a suferit naufragii, a înfruntat o furtună aprigă timp de trei zile şi adeseori s-a aflat în pericol de moarte. Cu toate acestea, în toate experienţele vieţii, credinţa lui a rămas puternică. Credinţa lui a continuat să crească în momentele grele. Puterea lui Dumnezeu l-a întărit. 

Puterea lui Dumnezeu este mai mult decât necesară în tragediile vieţii. Iată un lucru pentru care putem fi foarte recunoscători: noi putem înfrunta toate atacurile lui Satana, toate loviturile lui şi toate ispitele lui prin puterea Fiului lui Dumnezeu, care ne întăreşte, ne împuterniceşte şi ne eliberează. Când suntem întăriţi prin Duhul lui Dumnezeu, avem inima plină de recunoştinţă chiar şi în momentele dificile. 

Apostolul Pavel şi-a întemeiat viaţa pe trei principii fundamentale: 

Unu: Dumnezeu este la cârmă. 

Doi: Dumnezeu mă va întări ca să fac faţă. 

Trei: Dumnezeu va avea grijă de toate nevoile mele. 

Ce te supără astăzi? Simţi nevoia după afecţiune? Eşti singur? Ai nevoi financiare? Ai probleme de sănătate? Te lupţi cu o ispită puternică? Doreşti să descoperi care este scopul pentru care exişti? Ai nevoie de călăuzire? 

Vino astăzi cu toate nevoile tale la Creatorul universului! Cere împlinirea promisiunii Sale în dreptul tău: "Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre" (Fil. 4: 19). 

Poţi fi bucuros astăzi! Inima ta poate fi plină de recunoştinţă. Ai motive să fii mulţumitor. Dumnezeul iubitor îţi cunoaşte nevoile. El ţi-a pus la dispoziţie toate resursele cerului. Pentru ce lucruri ai fost recunoscător anul acesta? la decizia de a duce o viaţă de recunoştinţă anul următor! 

Mark Finley

DESFIINTAREA EGOULUI

Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere să te ajute şi să te facă să cazi. - 2 Cronici 25:8 

Ed era creştin, dar avea o problemă serioasă cu fumatul. El era dependent de ţigări: de 20 de ani fuma aproape câte două pachete pe zi. Într-o zi, mi-a cerut ajutor ca să renunţe la fumat. Am stat de vorbă cu el şi i-am explicat că Isus a făcut minuni de mai multe ori în Noul Testament. I-am vorbit apoi despre nişte persoane al căror caz părea a fi fără speranţă, dar care s-au vindecat în mod miraculos.

În final, i-arn cerut lui Ed să aducă toate ţigările şi să le pună pe podea. Am îngenuncheat acolo şi l-am încurajat să facă o rugăciune simplă, cu credinţa că Dumnezeu avea să-l elibereze. Rugăciunea lui, una dintre cele mai slabe pe care am auzit-o, a sunat cam aşa: ,,0, Doamne Isuse, nu pot să renunţ. Ştii că nu pot să renunţ. Sunt atât de slab, Doamne! Tutunul mă înrobeşte şi nu pot să renunţ la el."

Nu am mai suportat. L-am luat de umeri şi l-am zgâlţâit. I-am spus: - Nu te mai ruga aşa! 

El s-a uitat la mine şi mi-a zis: - Ce vreţi să spuneţi? 

Am repetat: 

- Nu te mai ruga. După o astfel de rugăciune, vei fi mai rău decât la început. Niciun predicator nu-i mai spusese aşa ceva până atunci. Eu am continuat: 

- Tu nu faci altceva decât să te convingi că nu poţi renunţa la fumat, dar Isus spune în Matei 7:7,8: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte, şi celui ce bate, i se deschide." Pleacă-te pe genunchi şi spune-I lui Dumnezeu aşa: "Ştiu că sunt slab, dar Tu eşti puternic, Doamne! Tu eşti foarte puternic. Tu ai atins ochii orbilor şi i-ai vindecat. Tu ai atins urechile surde şi le-ai vindecat. Doamne, puterea Ta este mai mare decât tutunul!" Ed, problema ta este aceea că, în viziunea ta, tutunul este mai puternic decât Isus, dar trebuie să-I spui lui Isus că eşti convins că puterea Sa este mai mare. 

Te rog să refaci rugăciunea chiar acum. 

El şi-a plecat capul şi s-a rugat: 

- Doamne Isuse, sunt atât de slab, dar Tu eşti puternic. Tu eşti atotputernic. 

Tu mă poţi elibera, Doamne. Eu am această poftă, dar Tu eşti mai mare decât pofta mea. Vreau să fug la un chioşc şi să cumpăr ţigări, dar Tu eşti mai puternic, Doamne. Te rog, eliberează-mă! 

Ed a scăpat de această dependenţă prin harul lui Dumnezeu! Şi tu poţi scăpa. Ai vreun obicei care te înrobeşte? 

Ai vreun păcat care te stăpâneşte? Acceptă promisiunile lui Dumnezeu prin credinţă. Crede că El are puterea de a te elibera. Vino la Isus cu acel păcat. Cere victoria asupra lui în Numele puternic al lui Isus şi aşteaptă-te la o minune. 

Poţi să începi o nouă viaţă în acest an nou, pentru că Dumnezeu va găsi o cale de a te elibera de obiceiurile care te înrobesc prin desfiintarea egouluil

Mark Finley

FRUCTELE DUHULUI SFANT

După roadele lor îi veţi cunoaşte. - Matei 7:20

NLT Matthew 7:20 Yes, just as you can identify a tree by its fruit, so you can identify people by their actions.

Să observăm impactul pe care îl are în lume Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Să ne oprim numai la un domeniu: sănătatea. Ca urmare a mesajelor transmise de Dumnezeu prin Ellen White, biserica a înfiinţat peste 500 de spitale, dispensare şi clinici pe tot globul. Cu câţiva ani în urmă, un milionar pe nume Charles Kettering a primit tratament de specialitate într-unul dintre aceste spitale şi a fost atât de impresionat de îngrijirea primită, încât a donat căteva milioane de dolari pentru construirea unui spital administrat de adventişti în apropiere de casa lui din Ohio. 

Centrul Medical cu renume mondial de la Universitatea Loma Unda a fost construit ca urmare directă a viziunilor lui Ellen White. La început, Comisia pen­tru Educaţie Medicală a încercat să convingă noul colegiu medical să nu solicite acreditarea, din cauza lipsei de cadre specializate. În pofida acestui lucru, colegiul a solicitat acreditarea şi i-a fost acordat calificativul cel mai scăzut, "C". Dar nu a trecut mult până când a obţinut acreditarea completă şi până când absolvenţii lui au fost primiţi pretutindeni cu calificativul cel mai mare, "A" .

Corporatia Disney a apelat la adventiştii de ziua a şaptea pentru a construi un spital al viitorului, în comunitatea lor ultramodernă, ultraavansată din Celebra­tion (Florida).

Deşi viziunea adventistă holistică asupra sănătăţii se bazează pe Biblie, totuşi Elen White a fost cea care i-a îndemnat pe conducătorii bisericii să construiască spitale în toată lumea pentru a sluji omului în toate dimensiunile fiinţei sale. Viziunea ei asupra îngrijirii holistice a sănătăţii a devenit un standard în această ramură, dar la data aceea era o noutate.

Unul dintre roadele viziunilor lui Ellen G. White este sistemul mondial de ingrijire a sănătăţii în care sunt tratate sute de mii de persoane. Viaţa a milioane de oameni a fost salvată şi păstrată datorită spitalelor adventiste de ziua a şaptea.

Cu mai multe milenii în urmă, Iosafat l-a îndemnat pe poporul iudeu:

Încredeţi-vă în prorocii Lui şi veţi izbuti" (2 Cron. 20:20). Cuvintele sale răsună peste veacuri. Ele ne sunt adresate şi nouă. Atunci când ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu prin darul profeţiei, biserica izbuteşte. Atunci când ascultăm de glasul lui Dumnezeu, care ne vorbeşte prin darul profeţiei, izbutim. Atunci când neglijăm darului profeţiei, suntem în pericol.

Mark Finley

SUFLAREA LUI DUMNEZEU

Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare! - Daniel 10: 17

Dr. Drummond a fost un medic care şi-a exprimat scepticismul atunci când a aflat despre Ellen White. La un moment dat, el a declarat că avea puterea de a o hipnotiza şi de a-i transmite o viziune. Într-o zi, Ellen White a intrat în viziune în timp ce dr. Drummond se afla de faţă. El a venit lângă ea şi i-a verificat starea fizică. Imediat a devenit palid la faţă şi a exclamat:

- Nu respiră!

Uneori, viziunile lui Ellen White durau mai multe ore, iar alteori durau numai câteva minute. Dar fenomenele fizice care apăreau ca urmare a viziunilor ei demonstrau că ele erau supranaturale.

Există anumite teste fizice care însoţesc manifestarea adevăratului "dar al profeţiei" şi care confirmă autenticitatea lui. Unul dintre acestea este "testul respiraţiei". Cuvântul inspirat înseamnă "insuflat de Dumnezeu". Din moment ce Dumnezeu Îl insuflă pe profet, transmiţându-i voinţa Sa, profetul nu mai răsuflă în timpul viziunii. Daniel descrie experienţa pe care o avea în viziune prin următoarele cuvinte: ,,Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare" (Daniel 10: 17).

Descoperim în Scriptură un lucru important privitor la modul de comunicare al lui Dumnezeu cu profeţii Săi. El le vorbeşte direct, cum s-a întâmplat în cazul lui Moise, prin viziuni sau prin vise.

Există numai trei metode de comunicare. Iar metodele preferate în ştiinţele metapsihice - astrologia, ghicitul în palmă, ghicitul în globul de cristal, contac­tul cu presupusele spirite ale morţilor, vrăjitoria - nu se regăsesc între aceste metode. Cuvântul lui Dumnezeu este clar: "Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis" (Num. 12:6).

Profetul adevărat vorbeşte din partea lui Dumnezeu. Mesajele lui sau ale ei sunt "Insuflate de Dumnezeu", pentru că ele vin de la Dumnezeu însuşi. Profetul adevărat dă mărturie despre Isus, arătând ce i-a arătat Isus în viziune.

A ignora mesajele inspirate transmise de Dumnezeu prin darul profeţiei înseamnă a respinge însăşi mărturia lui Isus. Putem să-L lăudăm pe Dumne­zeu pentru că S-a gândit la noi şi i-a dăruit bisericii Sale din ultimele zile darul profeţiei prin scrierile lui Ellen White. Scrierile ei ne oferă inspiraţie şi călăuzire. Ce-ar fi ca în noul an să citeşti în fiecare zi câteva paragrafe din Hristos, Lumina lumii? Nu vei regreta niciodată acest lucru!

Mark Finley

CREŞTINISMUL AUTENTIC ARE UN IMPACT

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. - Ioan 1: 14

În anii 1950, într-o închisoare din România a avut loc o confruntare între doi bărbaţi. Unul era Grecu, un locotenent tânăr, îngâmfat, inteligent şi puternic, un comunist devotat, convins că participa la construirea unei lumi mai bune. Celălalt era Richard Wurmbrand, un tânăr pastor luteran. El era slăbit şi palid. Pe faţa lui se vedeau urmele adânci ale torturii şi privaţiunilor la care fusese supus.

Grecu l-a interogat pe pastor mai multe zile la rând. După aceea l-a obligat să facă o declaraţie cu privire la presupusele sale crime împotriva statului.

Pentru că trebuia să dea o declaraţie, pastorul Wurmbrand a mărturisit că a răspândit în închisoare vestea bună despre Isus Hristos, comunicând cu deţinuţii prin ciocănituri în perete. De asemenea, el a mai mărturisit: "Sunt un ucenic al lui Hristos care ne-a dăruit dragoste pentru duşmanii noştri. Îi înţeleg şi mă rog pentru convertirea lor, pentru ca ei să devină fraţii mei de credinţă."

După o jumătate de oră, Grecu s-a întors, agitând bastonul. Îi bătuse pe alţi deţinuţi. El a luat declaraţia şi a început să o citească. După un timp, a lăsat bastonul deoparte. La sfârşit, Grecu s-a uitat la pastor şi i-a spus tulburat:

- Domnule Wurmbrand, de ce spuneţi că mă iubiţi? Asta e una dintre po­runcile creştinilor pe care nimeni nu poate să o ţină. Eu n-aş putea iubi pe cineva care mă ţine închis ani de zile, care mă înfometează şi mă bate!

În continuare, Wurmbrand i-a vorbit despre ceea ce a văzut şi a auzit cu privire la Isus. Locotenentul crezuse că avea să fie ateu toată viaţa lui, dar când deţinutul îi vorbea despre experienţa lui, Dumnezeu i se părea a fi foarte real. Grecu L-a văzut pe Hristos în viaţa lui Richard Wurmbrand şi nu a putut să se împotrivească puterii dragostei divine. El a devenit credincios.

Sărbătoarea Naşterii Domnului ne vorbeşte despre Dumnezeu prin Hristos cel venit în trup omenesc. Dumnezeu a devenit om pentru a ne arăta o licărire din ceea ce este El cu adevărat. El nu ne-a trimis o scrisoare de dragoste în care să ne spună cum este El, ci a venit personal, ca să ne arate această dragoste.

Isus doreşte să Se descopere lumii din nou prin noi. El vrea să locuiască din nou în trupul omenesc slab şi fragil. El vrea să dezvăluie înaintea lumii îrnpietrite gloria harului Său prin urmaşii Săi. El a ajuns la inima lui Grecu, un locotenent comunist ateu, prin Richard Wurmbrand, un simplu pastor luteran,

Astăzi, Dumnezeu vrea să Se nască iar în inima ta. El vrea să-Şi manifeste dragostea prin tine. Vrei să-L laşi să Se nască din nou în ieslea inimii tale?

Mark Finley

PACE ÎNTRE OAMENI!

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui! - Luca 2: 14 

Senatorul John McCain a fost prizonier de război timp de cinci ani şi jumătate în Hanoi, în timpul războiului din Vietnam. împreună cu mulţi alţi piloti, el a îndurat o suferinţă teribilă. Dar apoi a venit ziua aceea memorabilă în care toţi au putut să se înalţe deasupra abuzului şi izolării. 

Era 24 decembrie 1971. Cu câteva zile înainte de aceasta, McCain primise pentru un timp scurt o Biblie şi încercase să transcrie în viteză cât mai multe versete din relatarea despre Naşterea Domnului, până când gardianul a venit şi i-a luat cartea. 

În seara aceea specială, prizonierii au decis să organizeze un serviciu divin despre naşterea Domnului. Ei au început cu Rugăciunea Domnească şi apoi au cântat colinde. McCain a citit câte un pasaj din Evanghelia după Luca în pauzele dintre imnuri. 

La început, oamenii erau neliniştiţi şi încordaţi. Ei îşi aminteau că în urmă cu un an gardienii au intrat peste ei în timpul serviciului divin secret şi au început să îi lovească pe cei trei care conduceau rugăciunile. Apoi cei trei au fost duşi la carceră, iar ceilalţi au stat închişi timp de 11 luni în celule strâmte de 0,91 metri pe 1,52 metri.

Totuşi prizonierii aveau dorinţa să cânte în seara aceea. Au cântat primul colind cu vocea abia şoptită, privind cu nelinişte spre ferestrele cu gratii.

Pe parcursul serviciului divin, ei au devenit mai îndrăzneţi. Au început să cânte puţin mai tare şi tot mai tare, până când celula a început să răsune de "Auzi îngerii în cor" şi "Eu vesel cânt lui Dumnezeu".

Unii se simţeau rău şi nu puteau sta în picioare, dar alţii i-au sprijinit de o platformă şi le-au înfăşurat umerii în pături. Toţi doreau să cânte imnurile care, acum, le inspirau o bucurie reală şi un sentiment de victorie.

Când au ajuns la imnul "Noapte de vis". lacrimile au început să se prelingă pe obrajii lor nebărbieriţi. Mai târziu, John McCain avea să scrie: "Parcă ne-am întors dintr-odată cu 2000 de ani în urmă, într-o cu totul altă parte a lumii, într-un sat numit Betleem. Şi parcă nici războiul, nici tortura, nici închisoarea nu ştirbise speranţa născută în acea noapte liniştită de demult.

Am dat uitării rănile, foamea, durerea. Am înălţat rugăciuni de mulţumire pentru Pruncul Hristos, pentru familiile noastre şi pentru patria noastră. Am avut simţământul extraordinar că poverile noastre au dispărut."

Când ne deschidem inimile înaintea Lui, Hristos ne dă şi nouă pace. El ne ia toate poverile. Problemele vieţii devin minore în comparaţie cu dragostea Sa măreaţă. Cel care S-a născut în Betleem în urmă cu 2000 de ani doreşte să Se nască în inimile noastre azi. El a transformat o închisoare din nordul Vietnamului într-un loc al dragostei şi doreşte tot la fel de mult să umple casa noastră cu pace astăzi. 

Mark Finley

SĂRBĂTOAREA NAȘTERII

Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine. – Luca 1:28

Nu există eveniment mai frumos în viaţa unui cuplu căsătorit decât acela al naşterii primului lor copil. Soţia mea şi cu mine aveam 25 de ani când s-a născut fiica noastră, Debbie.

Eram atât de convins că urma să avem fetiţă, încât am cumpărat o rochiţă drăguţă de un roşu-aprins – foarte aprins. Îţi imaginezi cum arăta micuţa noastră nou-născută, cu feţişoara ei roşie în acea rochie de un roşu-aprins! A înveselit tot spitalul!

Dacă aş spune că Teenie şi cu mine am fost entuziasmaţi la naşterea primului nostru copil, aş spune prea puţin. Dacă aş spune că ne-am pregătit pentru acest eveniment, aş spune iarăşi prea puţin!

Am citit toate cărţile de creştere a copiilor pe care le-am găsit. Am participat împreună la cursuri de pregătire pentru naşterea naturală. Am ales culorile pentru camera bebeluşului. Am zugrăvit camera în culoarea roz. Am cumpărat pătuţ, hăinuţe şi jucării. În ziua în care Debbie s-a născut, noi eram pregătiţi.

Şi Dumnezeu a fost entuziasmat la naşterea Fiului Său. Coruri de îngeri au anunţat venirea Sa. Păstorii şi magii au anunţat naşterea Sa. Profeţiile vechi de câteva secole au proclamat naşterea lui Mesia.

Profetul Isaia a prezis că Hristos avea să Se nască dintr-o fecioară (Is. 7:14). Iacov a spus că El avea să fie din seminţia lui Iuda (Gen. 49:10). Profetul Mica a declarat că Mesia avea să Se nască în Betleem (Mica 5:2). Cerul a făcut tot posibilul ca să pregătească lumea pentru naşterea Mântuitorului.

Naşterea Sa nu a fost una obişnuită. Isus a fost conceput în pântecele Mariei în mod supranatural, prin Duhul Sfânt. El nu era un copil obişnuit. Isus era Fiul divin al lui Dumnezeu, întrupat în corp omenesc, Hristosul divino-uman.

Îngerul l-a înştiinţat pe Iosif cu privire la misiunea lui Isus: „Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale (Mat. 1:21).

Misiunea Lui a fost clar indicată de Cer: să mântuiască pe poporul Lui de păcatele sale.

Pruncul născut în ieslea din Betleem este Mântuitorul tău şi al meu. Sărbătoarea Naşterii Domnului este o ocazie de bucurie, o ocazie în care cântăm imnuri de laudă. Noi nu suntem abandonaţi în prăpastia păcatului nostru. În întunericul răzvrătirii noastre, există o lumină. În temniţa păcatului nostru, avem totuşi o speranţă.

Să ne bucurăm! Prin Pruncul născut în ieslea din Betleem, Dumnezeu ne-a trimis un mesaj de dragoste de netăgăduit. El îţi va umple astăzi viaţa cu bucurie şi veselie!

Mark Finley

UN DAR PENTRU DĂTĂTOR

Şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. - Matei 2:11

Oamenii din vremea lui Isus au avut trei atitudini faţă de naşterea Sa. Cărturarii şi fariseii au fost indiferenţi. De-abia dacă au ştiut că eveni­mentul avusese loc. Ce tragedie e să fii indiferent faţă de Mântuitorul lumii!

Din nefericire, unii oameni religioşi sunt indiferenţi faţă de Hristos cu ocazia Sărbătorii Naşterii Sale. Ei Îl pierd din vedere pe Hristos în tumultul sărbătorii. El este eclipsat de bradul împodobit şi de cadourile frumos împachetate. El rămâne în umbra pregătirilor. El nu este primit la petreceri, la mesele festive şi la o mul­titudine de alte activităţi.

Dintotdeauna au existat oameni care I s-au împotrivit. Irod şi soldaţii ro­mani s-au simţit ameninţaţi de vestea naşterii unui nou împărat. Ei s-au simţit ameninţaţi de posibila preluare a tronului de către El. Irod a emis o hotărâre în care se prevedea ca fiecare copil evreu cu vârsta sub doi ani să fie omorât. El nu dorea să-şi rişte tronul.

Astăzi, deşi declară că sărbătoresc Naşterea Lui, unii oameni nu vor să piardă tronul inimilor lor. Ei se luptă şi se străduiesc să rămână la comandă. 

A mai existat o atitudine faţă de Isus. Trei Înţelepţi din Răsărit l-au adus daruri. Ei au căzut la picioarele Sale şi I s-au închinat cu veneraţie. Femeile şi bărbaţii înţelepţi de astăzi I se închină.

Evanghelia după Matei povesteşte următoarele: Ei "şi-au deschis vistieriile şi l-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă" (Mat. 2: 11).

Aurul este un dar pentru împăraţi. El este simbolul posesiunilor noastre materiale. Noi venim înaintea lui Isus şi ne închinăm Lui cu veneraţie, fără să păstrăm ceva pentru noi. Tot ce avem este un dar pentru Isus. Când ne unim cu umanitatea în sărbătorirea naşterii Lui, noi spunem: "Toate posesiunile noastre sunt ale Tale. Tu eşti împăratul împăraţilor."

Tămâia este un dar pentru preoţi. Ea era întrebuinţată de preoţi în sanctuarul antic. Astăzi, noi îngenunchem şi spunem: "Isus, Tu eşti Preotul meu. Tu mijloceşti pentru mine. Tu eşti Mijlocitorul meu. Tu prezinţi înaintea întregului cer neprihănirea Ta desăvârşită în locul eşecului meu total. Doamne, toată închinarea mea este a Ta!"

Mirul este un dar pentru cei care se află pe moarte. Este un unguent folo­sit în serviciile antice de înmormântare. Astăzi, noi recunoaştem: "Isus, Tu eşti Mântuitorul meu care a murit. Tu eşti Pruncul nevinovat care S-a născut şi Răscumpărătorul meu neprihănit care a murit pentru mine."

Fii vesel astăzi! Este timpul să sărbătorim!

Acceptă-L ca Mântuitor al tău. Apropie-te de El ca Preot al tău. Recunoaşte-L ca împărat al tău!

Mark Finley

UN MESAJ CARE ACOPERĂ TOT CERUL

Dar îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul." - Luca 2:10

Benjamin Franklin a avut odată o problemă oarecum similară cu problemele pe care le au părinţii de astăzi. El încerca să-i înveţe pe vecinii lui fermieri cum să obţină o recoltă mai bună, dar ei nu-l ascultau. Probabil că, în viziu­nea lor, acest experimentator incurabil era nebun. Franklin descoperise că ipsosul împrăştiat pe terenul cultivat ajuta plantele să crească. Totuşi, când le-a spus celorlalţi fermieri lucrul acesta, ei l-au luat în râs. Franklin a abandonat subiectul şi nu l-a mai deschis.

Primăvara următoare însă, a cultivat grâu pe o bucată de pământ de la mar­ginea unui drum foarte circulat. Mai întâi a trasat cu degetul în pământ câteva litere şi a presărat ipsos peste ele. Apoi a semănat grâu pe toată bucata de pământ. După câteva săptămâni au ieşit la suprafaţă vlăstarii verzi, iar trecătorii au început să observe din ce în ce mai bine un model în lanul de grâu. În final, tulpinile cele mai înalte şi mai verzi au transmis un mesaj care i-a convins pe vecinii îndărătnici ai lui Franklin de utilitatea ipsosului.

Când Dumnezeu a vrut să îi convingă pe copiii Săi îndărătnici de dragostea Sa uimitoare, El a scris un mesaj pe cer. Îngerii au venit în vizită la păstorii umili din Betleem şi le-au adus un mesaj prea clar pentru a fi înţeles greşit. Cântecul lor vorbea despre ,,0 veste bună" care avea să fie ,,0 mare bucurie pentru "tot norodul". Iar astăzi noi cântăm: "Auzi îngerii în cor, / Ne ves­tesc Mântuitor!" De-a lungul secolelor, purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu, profeţii, au fost ridiculizati, batjocoriţi, defăimaţi şi persecutaţi. 

Când poporul Său nu a ascultat de trimişii Săi, El a luat o măsură radicală: L-a trimis pe pro­priul Său Fiu.

Unele lucruri nu pot fi explicate, pentru că e necesar să fie demonstrate. Aşa este dragostea lui Dumnezeu. Ea nu poate fi explicată, dar poate fi demonstrată. Dragostea lui Dumnezeu se vede în faptul că Isus a părăsit frumuseţea şi mă­reţia cerului şi S-a născut într-un grajd plin de bălegar, printre măgari şi vaci, în­tr-o noapte răcoroasă în Betleem. Dragostea lui Dumnezeu se vede în faptul că Isus a renunţat la adorarea şi lauda pe care I le aduceau îngerii, pentru a îndura mânia lui Irod. EI Şi-a manifestat dragostea atunci când a suportat bat­jocurile conducătorilor religioşi, sărăcia galileenilor simpli, o condamnare ca a unui criminal ordinar, înţelegerea greşită din partea rudelor Lui şi tăgăduirea din partea ucenicilor Lui. Prin crucea însângerată, Dumnezeu a scris pe cer dragoste, pentru ca toţi oamenii pierduti de pe planetă să o vadă. El a arătat până unde a fost dispus să meargă pentru a ne mântui. El a fost dispus să facă orice sacrificiu necesar. El a fost dispus să plătească tot ce era necesar. El a fost dispus să dea tot ce era necesar pentru a ne răscumpăra.

Cerul a dat tot ce avea. Cerul a dat tot ce a avut mai bun. De aceea au cântat îngerii: "Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte!" Iar noi vom cânta la fel toată veşnicia!

Mark Finley

PACE PE PĂMÂNT!

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între oamenii plăcuţi Lui! - Luca 2: 14

Victimele erau numeroase de ambele părţi. Schimbul de focuri de armă era intens. Bombardamentul artileriei a durat toată ziua. Pământul se cutremu­ra sub loviturile necontenite ale aviaţiei Axei. Forţele aliate au răspuns pe măsură. Armatele rivale s-au înfruntat printre tranşee.

Joe, un soldat american de 18 ani, s-a rezemat obosit de peretele tranşeului proaspăt săpat. Soarele cobora spre apus. Mai trecuse o zi şi încă mai era în viaţă. Era ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului, în anul 1943. Gândurile la cei de acasă i-au inundat mintea ... Mama, tata ... fratele lui, Tom ... sora lui, Alice ... , plăcintă caldă cu mere ... , prăjituri de casă cu stafide ... , curcan fript ... , cadouri împachetate în hârtie colorată ... , zâmbete ... , îmbrăţişări ... , lemnele arzând în şemineu ... , ciocolată caldă ... , linişte.

Dar, în coşmarul acela numit război, moartea îi rânjea în faţă. Pacea şi bu­năvoinţa nu mai existau decât în imaginaţia lui.

Peste câmpul de luptă se lăsase liniştea. Aerul era răcoros şi curat. Stelele şi luna străluceau pe cer. Apoi a auzit ceva ... chiar cânta cineva? Oare îl înşelau urechile? Era oare vreo capcană ingenioasă?

Sunetele colindelor înveseleau aerul nopţii. Se cânta în germană, dar melodia era uşor de recunoscut: "Noapte de vis, / noapte de har, / Totu-i lin, totu-l clar, De Maria privegheat, Prunc divin prea minunat ... "

La o distanţă de câteva sute de metri, soldaţii germani cântau colinde şi stăteau în bătaia puştii. Încet, la început cu precauţie, Joe a ieşit din ascunzătoarea lui. Inima lui a început să bată cu putere. Era emoţionat. Deodată nu a putut să se mai abţină şi a început să cânte şi el.

"Noapte de vis, / noapte de har, / Totu-i lin, / totu-l clar ... " Colegii lui ameri­cani i s-au alăturat. În scurt timp, glasurile care cu numai câteva ore în urmă blestemaseră înălţau acum imnuri de laudă. Cele două părţi rivale s-au apropiat una de cealaltă. Şi-au dat mâna şi s-au îmbrăţişat. Au râs şi au cântat. În noaptea aceea, au fost fraţi. Ei au recunoscut că fac parte dintr-o singură familie umană.

Războiul a încetat. Bombardamentul s-a oprit. Mortierele nu s-au mai auzit în noaptea aceea. Pentru o scurtă perioadă, inamicii au devenit amici. Pacea a unit, chiar şi numai pentru câteva momente, două armate rivale.

Dacă Dumnezeu a făcut lucrul acesta atunci, oare nu-l poate face şi astăzi?

Dacă l-a făcut acolo, cu siguranţă îl va face şi aici. Sărbătoarea Naşterii Domnului poate deveni o ocazie de împăcare, o ocazie de manifestare a bunăvoinţei, o ocazie de unire. Acceptă astăzi ca Domnul Păcii să îţi umple inima şi să facă din tine instrumentul păcii Sale pentru toţi cei din jurul tău.

Mark Finley

APĂRĂ-ŢI CONVINGERILE!

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. - Efeseni 6:10

Martin Luther a crescut într-o lume religioasă care era în general speriată de Dumnezeu. Creştinii se temeau mai ales de purgatoriu, locul unde se credea că sufletele sunt curăţate de toate păcatele, pentru ca să poată intra în ceruri.

Luther a fost învăţat că putea cumpăra indulgenţe pentru a garanta scurtarea timpului petrecut în purgatoriu. 

Această cumpărare şi vânzare de indulgenţe se transformase într-o adevărată afacere.

Dar Martin Luther a început să studieze Biblia personal. Epistola lui Pavel către Romani l-a impresionat foarte mult. El a aflat despre harul gratuit al lui Dumnezeu care îi socoteşte neprihăniţi pe păcătoşi. El a ajuns la concluzia că îndurarea lui Dumnezeu nu poate fi cumpărată sau vândută. El s-a bucurat la gândul că, deşi "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu", suntem cu toţii "socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus" (Rom. 3:23,24).

Luther ar fi putut să meargă înainte cu mulţimea şi să ducă o viaţă liniştită şi plăcută de călugărie. Dar conştiinţa lui nu-l lăsa să stea pe margine şi să vadă cum adevărul despre harul lui Dumnezeu era distorsionat. El a fost nevoit să ia o poziţie.

Şi aşa a făcut. El a stat singur în faţa lui Carol, împăratul Sfântului Imperiu Ro­man, şi înaintea prinţilor, domnitorilor şi feţelor bisericeşti cu ocazia Dietei din Worms. Aceşti oameni i-au cerut să-şi renege public învăţăturile.

Dar Luther a răspuns cu curaj:

- Dacă nu sunt convins pe baza Scripturii şi pe baza judecăţii clare ... , nu ac­cept autoritatea papilor şi a conciliilor ... Constiinţa mea este prizonieră a Cu­vântului lui Dumnezeu. Nu pot şi nici nu voi retracta nimic, pentru că a acţiona împotriva conştiinţei nu este nici corect şi nici sănătos. Aici rămân. Nu pot să fac altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin.

Cuvintele acestea au asigurat succesul Reformei. Un singur om a fost dispus să aducă mărturie împotriva practicilor religioase care distorsionau Evanghelia. Toată creştinătatea părea a accepta indulgenţele, dar Luther a putut să se ridice şi să spună nu. De ce? Deoarece constiinta lui era prizonieră a Cuvântului lui Dumnezeu.

Un singur om în apărarea convingerilor sale a zguduit lumea. Dumnezeu a mişcat o întreagă generaţie prin curajul său. El poate schimba lumea ta dacă eşti dispus să rămâi ferm de partea principiilor din Cuvântul Său. El îi invită pe bărbaţii şi pe femeile de principiu să nu rămână în umbră atunci când majoritatea se opune. Oamenii care schimbă lumea ştiu ce cred, îşi apără convingerile şi le vorbesc altora despre convingerile lor, din dragoste pentru Acela în care cred.

Mark Finley

RUDE RENEGATE

Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. - Matei 1 :21

Când priveşti la arborele tău genealogic, te ruşinezi de unele "ramuri" ale familiei tale? Ai rude renegate care nu fac cinste familiei? Isus avea astfel de rude. Dacă analizăm lista strămoşilor lui Isus pe linie paternă, aşa cum se găseşte ea în Matei 1, descoperim câteva lucruri interesante. Apare acolo Iacov înşelătorul. Apare şi Tamar, nora lui Iuda. Ea s-a dat drept prostituată, l-a înşelat pe socrul ei şi a dat naştere la doi gemeni concepuţi cu el. David, ucigaşul şi des­frânatul, face parte din genealogia lui Isus, ca şi prostituata Rahav. Ce strămoşi! Ce arbore genealogic! De ce crezi că sunt ei amintiţi în Evanghelia după Matei? Doar ca să umple o foaie?

Eu cred că motivul includerii lor este unul temeinic. Isus este Mântuitorul tuturor oamenilor. Harul Său este pentru toţi. Îndurarea Sa este pentru toţi. Mântuirea Sa nu cunoaşte limite. Puterea Sa nu are margini.

Genealogia lui Isus ne vorbeşte elocvent despre faptul că El are puterea de a mântui. Există speranţă pentru fiecare dintre noi, dacă ţinem cont de genealogia neobişnuită a lui Isus. "Fiecare fiu şi fiică a lui Adam poate înţelege că divinul nostru Creator este prietenul păcătoşilor. Deoarece în fiecare învăţătură despre har, în fiecare făgăduinţă a bucuriei, în fiecare actiune a iubirii, în fiecare atracţie divină prezentată în viaţa Mântuitorului pe pământ, noi vedem pe «Dumnezeu cu noi»" (Hristos, Lumina lumii, pag. 24).

Ai rude care nu-L cunosc pe lsus! Te doare faptul că fiul sau fiica ta a întors spatele credinţei primite în copilărie? Fii plin de curaj! Inima ta să fie plină de speranţă! Domnul ne promite: "Ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul, copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!" (Ier. 3 1: 16, 17). Domnul va lucra la inimile celor care ne dau impresia că sunt imposibil de întors. Nici chiar inimile cele mai împietrite nu au depăşit limitele posibilităţii Sale de a lucra cu ele. Dacă ai vreo îndoială, reciteşte genealogia Lui. Dacă El a reuşit să lucreze la inima acestor oameni, atunci El va lucra şi la inima rudelor tale renegate.

Mark Finley

SINGUR ÎN FRIG

Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle. - Luca 2: 12

Era un frig care-ţi pătrundea până în măduva oaselor. Vântul şuiera şi ningea foarte tare. Era în decembrie 1952, într-un sat izolat din Coreea. Pe străzi nu mai erau decât câţiva oameni care încercau să termine ultimele pregătiri pentru Sărbătoarea Naşterii Domnului. O femeie la vreo 20 de ani trecea singură pe stradă, înaintând cu greutate. Nu îi era uşor să înainteze împotriva vântului, mai ales că era însărcinată în luna a noua, iar bebeluşul urma să se nască tocmai în noaptea aceea. Femeia nu avea rude, iar tatăl copilului era un soldat american. Era singură şi nu avea unde să nască. Atunci şi-a amintit că în partea cealaltă a satului locuia un misionar cu inimă bună. În mintea ei se născuse un gând: Dacă aş putea ajunge la timp la casa misionarului, aş putea să nasc acolo.

În timp ce trecea podul, bebeluşul a dat semne clare că era gata să se nască.

Cu ultimele sforţări, femeia a coborât până pe malul râului şi s-a adăpostit sub pod. Acolo, în gerul cumplit, această tânără coreeană a dat naştere unui frumos băieţel. Toată noaptea l-a ţinut înfăşat în hainele ei, ca să-i fie cald.

În dimineaţa următoare, pe când traversa podul, pastorul misionar a auzit nişte scâncete de copil. A coborât în grabă pentru a da ajutor. A constatat cu tristeţe că mama copilului era deja moartă din cauza gerului, dar bebeluşul, înfăşat în hainele ei, era destul de bine.

Misionarul a adus imediat cazul la cunoştinţa autorităţilor şi, fiindcă băiatul nu avea tată, l-a adoptat chiar el. Cu trecerea anilor, cei doi au devenit prieteni de nedespărţit. După zece ani, în 1962, în ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului, tatăl i-a povestit fiului lui adoptat despre sacrificiul uluitor al mamei lui iubitoare. Băiatul a fost adânc impresionat.

În dimineaţa următoare, când pastorul a intrat în camera băiatului pentru a-l trezi, patul lui era gol. L-a căutat prin toată casa, dar nici urmă de el. Apoi s-a uitat în curte şi a văzut urme de paşi în zăpadă. A pornit imediat după ele şi a ajuns la podul unde băiatul se născuse în urmă cu 10 ani. Acolo, spre uimirea lui totală, l-a văzut pe băiat stând sub pod cu picioarele goale, dezbrăcat până la mijloc tremurând în zăpadă şi plângând. Tatăl s-a dus repede şi l-a cuprins in braţe. Băiatul i-a spus atunci cu ochii înlăcrimaţi:

- Tati, am vrut să ştiu cum s-a simţit mama în gerul din noaptea aceea când a murit pentru mine!

Isus a vrut să ştie cum e să fii singur, obosit, respins, trist, lovit şi rănit şi de aceea, a coborât în lumea aceasta rece, crudă şi nemiloasă. El a suportat atacul cel mai vehement din partea lui Satana. Durerea fizică, trauma emoţională, oboseala psihică şi agonia spirituală pe care El le-a îndurat nu pot fi înţelese de mintea omenească. Cuvintele profetului Isaia sunt deosebit de relevante: "Un Copil ni S-a născut." Tot ce a trăit, Isus a trăit pentru noi. El ştie. El înţelege. El simte împreună cu noi. El este preocupat. El S-a apropiat de noi. El a tremurat în frigul lumii împreună cu noi.

Vino la El cu supărările tale, cu lacrimile tale şi cu tristetea ta! El ştie prin ce treci acum şi este lângă tine ca să te ajute.

Mark Finley

ASCULTĂ GLASUL SĂU!

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. - Ioan 10:27

Thomas Edison tocmai terminase de lucrat la ultima sa invenţie, fonograful, iar renumitul reporter Henry Stanley i-a făcut o vizită la laborator pentru a vedea cum funcţionează. Stanley a fost surprins să audă o voce umană ieşind dintr-o cutie mică. El a fost uluit de posibilităţile pe care le deschidea fono­graful şi l-a întrebat:

- Domnule Edison, dacă aţi putea auzi vocea unei personalităţi a istoriei lumii, pe a cui aţi prefera să o auziţi?

- Pe a lui Napoleon, a răspuns el repede. Dar Stanley se gândea la altcineva şi i-a spus:

- Mie mi-ar plăcea să o aud pe a Mântuitorului nostru.

Desigur că Domnul nostru nu ne vorbeşte prin intermediul fonografului lui Thomas Edison. Dar cum ne vorbeşte EI? Există patru căi principale prin care El ne comunică voia Sa.

În primul rând, Isus ne vorbeşte prin Cuvântul Său. Când deschidem Scrip­tura, Domnul stă de vorbă cu noi. El ne dă îndemnuri prin învăţăturile Bibliei. El Se descoperă pe Sine prin intermediul Scripturii. Dacă nu citim Cuvântul Său sau dacă Îl citim numai ocazional, pierdem ocazia minunată de a asculta glasul Său. Acelaşi Dumnezeu care a inspirat Biblia îi inspiră şi pe aceia care citesc paginile ei. Acelaşi Dumnezeu care le-a vorbit profeţilor vorbeşte şi astăzi prin profeţi.

În al doilea rând, Isus ne vorbeşte prin Duhul Său Sfânt. El ne convinge de păcat. El ne ridică moralul printr-un gând încurajator. El ne insuflă idei creative. Când medităm în linişte, Îl auzim vorbindu-ne prin Duhul Său. Când nu medităm, pierdem ocazia de a asculta glasul Său.

În al treilea rând, Isus ne vorbeşte prin evenimentele providenţiale din viaţa noastră. Dacă suntem atenţi, vom observa că uneori Dumnezeu ne deschide sau ne închide uşi. Uneori, Dumnezeu ne va îndemna printr-un anumit eveniment sau prin răspunsul la o rugăciune. Dacă avem urechi de auzit, vom auzi glasul Său care ne va vorbi personal prin toate experienţele din viaţa noastră.

În al patrulea rând, Isus ne vorbeşte prin alţi oameni. Adeseori în viaţă, Dum­nezeu îi inspiră pe membrii familiei noastre sau pe prietenii noştri să ne dea un sfat înţelept la care nu ne-am gândit. Dacă suntem sensibili la vocea Sa, Îl vom auzi vorbindu-ne prin sfaturile prietenilor noştri credincioşi.

Ascultă astăzi glasul Său prin Cuvântul Său. Ascultă cum Îţi vorbeşte prin Duhul Său. Deschide urechile pentru ca să auzi ce vrea să-ţi transmită prin providenţa Sa. Şi ascultă sfaturile înţelepte ale oamenilor credincioşi.

Mark Finley

ATUNCI CÂND BUCURIA ESTE DEPLINĂ

Înaintea Feţe Tale sunt bucurii nespuse. - Psalmii 16: 11

Cu ocazia vizitei sale în Statele Unite, marele scriitor rus Maxim Gorki a fost dus într-un weekend în vizită pe Insula Coney. Gazdele l-au purtat prin tot felul de locuri palpitante. Trecând prin mulţimea zgomotoasă, ei l-au plimbat prin muzee ale ciudăţeniilor, prin palate ale scamatorilor şi pe la spectacole de cabaret, crezând că distinsul scriitor se distra de minune.

La sfârşitul acelei zile aparent perfecte, gazdele l-au întrebat dacă i-a plăcut. Scriitorul a rămas o vreme pe gânduri şi apoi a zis:

- Voi trebuie să fiţi un popor foarte trist!

Gorki avea dreptate. Orice societate a cărei existenţă se bazează pe bucuriile ieftine, de-o clipă, trebuie să fie într-adevăr o societate foarte tristă.

Isus ne oferă ceva cu mult mai bun. El a declarat: "Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug" (Ioan 10: 10). Cuvântul folosit în textul original pentru "belşug" este "supraabundenţă". Isus ne oferă o viaţă de supraabundenţă.

Psalmistul adaugă: ,,[Dumnezeu] nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană" (Ps. 84: 11). 

Plăcerile durează numai o clipă, dar abundenţa pe care ne-o oferă Dumnezeu nu va ajunge niciodată la capăt. "Voi aveţi totul de­plin în El" (Col. 2: 1O). El ne oferă "desfătări veşnice" (Ps. 16: 11). El satură "după dorinţă tot ce are viaţă" (Ps. 145: 16). Fericirea este rezultatul cunoaşterii şi al împlinirii voinţei lui Dumnezeu (vezi Ioan 13: 17).

Nu există bucurie mai mare decât cea pe care o simţim atunci când ştim că noi ne aflăm în centrul planului lui Dumnezeu. Nu există fericire mai mare decât cea pe care o avem atunci când ştim că suntem plăcuţi Lui. Nu există satisfacţie mai mare decât aceea pe care o avem atunci când îi vorbim unui om despre dragostea Sa.

Fericirea pe care Isus ne-o oferă este de durată. Ea nu este ca nişte baloane de săpun care se sparg la fiecare adiere de vânt. Bucuria pe care ne-o oferă El este autentică. Ea nu este o imitaţie ieftină, vândută la suprapreţ.

Fă astăzi din Isus centrul vieţii tale. El Îţi va da simţământul de plenitudine interioară care va rămâne neschimbat până în ziua în care va veni să te ia acasă.

Mark Finley

O UIMITOARE TREZIRE LA VIAŢĂ

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. - Psalmii 17: 15

Magda s-a născut la începutul anilor 1900 şi era un copil fericit. A fost o elevă bună la liceu şi a câştigat multe premii, atât pentru performanţele ei la învăţătură, cât şi pentru performanţele în sport. Totuşi, în 1918, în timp ce lucra ca secretară, a contractat boala somnului. După câteva luni s-a însănătoşit, dar după aceea, în 1923, a început să aibă simptome ale bolii Parkin­son şi a intrat într-o stare de stupoare în care a rămas 45 de ani. În tot acest timp, a trecut prin diverse instituţii şi a stat într-un scaun cu rotile, nemişcată, cu faţa inexpresivă, aparent inconştientă de ceea ce se întâmpla în jur. Persoanele care i-au oferit asistenţă au crezut că au de-a face cu un caz irecuperabil.

În iunie 1969, dr. Oliver Sacks a început să le administreze puţinilor supra­vieţuitori ai bolii somnului un medicament nou conceput, pe nume L-DOPA. Treptat, Magda s-a trezit. Mai întâi şi-a regăsit vocea, apoi a început să scrie câteva propoziţii. În scurt timp, a fost capabilă să se hrănească singură şi să facă scurte plimbări. Apoi, din fărâma de om care ajunsese, a ieşit la iveală întreaga ei personalitate. Dr. Sacks scria că Magda "dădea dovadă de o inteligenţă, de un şarm şi de un umor care fuseseră aproape cu totul ascunse de boala ei".

Magda şi-a reamintit cu bucurie de copilăria petrecută în Viena şi a povestit cu nostalgie despre excursiile şcolare şi despre vacanţele petrecute în familie. Dar ea nu a rămas blocată în trecut. Femeia aceasta curajoasă a găsit puterea de a trece peste prăpastia de 45 de ani apărută în viaţa ei. Ea şi-a refăcut relaţia cu fiicele ei şi cu ginerii ei. I-a cunoscut pe nepoţii ei şi s-a bucurat de vizita multor rude care au venit să vadă minunea revenirii la realitate a Magdei.

Ce uimitoare trezire la viaţă! Aceasta este speranţa pe care Dumnezeu ne-o oferă fiecăruia dintre noi chiar acum, oricât de lung şi de profund a fost somnul nostru în păcat.

Va mai exista o altă trezire atunci când se va arăta împărăţia lui Dumnezeu.

Vom privi în sus cu bucurie şi ne vom înălţa la ceruri împreună cu Hristos. Nu trebuie să rămânem blocati în tragediile pe care le suferim în această lume păcătoasă, incapabili să trecem peste prăpastia uriaşă dintre viaţa pe care o avem avem azi. Iov spunea astfel: "Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui!" (Iov 14: 12) Trezirea din moarte nu este ca trezirea din boala somnului, când pacientul constată că e mai bătrân cu mai mulţi ani decât atunci când s-a îmbolnăvit. Când ne vom trezi, vom constata că suntem din nou tineri, că avem trupuri noi, recreate după trupul pe care L-a avut Hristos la înviere. "Trupul stării noastre smerite" va fi făcut "asemenea trupului slavei Sale" (Fil. 3:21). Aşază-ţi viaţa în mâinile Sale cu încrederea deplină că, dacă vei muri înainte de revenirea Sa, te vei trezi şi vei vedea slava venirii Sale.

Mark Finley

NE VEDEM ÎN CER!

Pe când dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. - Romani 8:25

Charlotte Collyer avea o speranţă de care să se prindă, chiar şi în timp ce plângea după soţul ei, care murise la bordul Titanicului.

Într-o scrisoare către soacra ei, ea scria: "Uneori simt că am trăit prea mult unul pentru celălalt şi că de aceea l-am pierdut. Dar, mamă, îl vom întâlni în cer. Când formaţia a cântat «Mai aproape de Tine, Dumnezeul meu» (n. tr. vezi imnul 309, «Mai lângă tronul Tău»), ştiu că el s-a gândit la tine şi la mine, pentru că amândurora ne plăcea acest imn."

Charlotte se referea aici la curajoşii membri ai formaţiei instrumentale de pe Titanic, care au cântat imnul acesta fără încetare, chiar şi atunci când vasul s-a înclinat şi a început să se scufunde în Atlantic. În mijlocul panicii şi confuziei generale, în mijlocul strigătelor de disperare, instrumentele lor au transmis pe puntea aceea o speranţă, marea speranţă a apropierii de Dumnezeu. De această speranţă s-a prins Charlotte în ceasul ei cel mai întunecat. Gândul că îl va revedea pe iubitul ei soţ în cer, că îl va vedea faţă în faţă, era mângâierea ei.

Melody Homer are aceeaşi speranţă. Soţul ei, Leroy, se afla la bordul avi­onului companiei United Airlines, care s-a prăbuşit în apropiere de Shanksville (Pennsylvania), pe 11 septembrie 2001. În loc să nutrească ură faţă de cei care i-au ucis soţul, Melody s-a prins de speranţa celei de-a Doua Veniri. Când i-am luat un interviu în casa ei din New Jersey, ea mi-a spus cu încredere şi calm:

- Ştiu că nu l-am văzut pe Leroy pentru ultima oară. Într-o zi vom fi răpiţi împreună cu ei, ca să-L întâmpinăm pe Isus în văzduh.

Credinţa lui Melody mi-a mişcat inima în timpul acelui interviu. Curajul ei mi-a inspirat curaj. Ea privea cu foarte mult realism durerea pe care i-o provo­case decesul soţului ei. Dar privea cu tot atât realism speranţa în venirea lui Isus, care pulsa în inima ei.

Moartea nu este despărţirea finală. Este doar o scurtă pauză. Este preludiul veşniciei. Dacă nu am avea speranţa învierii, moartea ar fi un sfârşit tragic. Dar noi avem această speranţă şi aşteptăm un nou început.

Speranţa care arde în inimile noastre este speranţa glorioasă de a ne reîntâlni cu cei dragi ai noştri la revenirea lui Hristos. Speranţa aceasta ne dă curaj pentru a face faţă zilei de astăzi şi tuturor zilelor care vor veni. Ea ne usucă lacrimile şi ne îndreaptă privirea spre un alt timp şi un alt loc, unde aşteptarea noastră nerăbdătoare este înlocuită de realitatea Sa glorioasă.

Mark Finley

SUB ARIPILE SALE

El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui, - Psalmii 91 :4

Mayerly Sanchez este conducătoarea Mişcării pentru Pace a Copiilor din Co­lumbia. Ea a crescut într-o localitate din apropiere de Bogota (Columbia), în care crima şi violenţa sunt larg răspândite. Mayerly militează pozitiv pentru pace într-o regiune sfâşiată de conflicte. Ea ştie că prin activitatea ei se expune riscu­lui de a fi ucisă de şefii cartelurilor de droguri sau de conducătorii bandelor de infractori din comunitatea ei. Dar ea continuă eforturile pentru pace fără frică.

Ea a declarat recent: "Dumnezeu are grijă de noi. Aici nu eşti foarte în siguranţă dacă lupţi pentru pace şi dacă vorbeşti despre ea, dar El este întot­deauna cu noi ... Ne ascundem în EL"

Frica ne paralizează. Ea ne face neputincioşi. Dumnezeu ne invită să lăsăm temerile noastre şi să privim la promisiunile Sale puternice. El este siguranţa noastră. El este adăpostul nostru.

În limbajul cel mai frumos şi mai sugestiv al Scripturii, Dumnezeu arată ce vrea să facă pentru fiecare dintre copiii Săi de pe pământ atunci când vin neca­zurile: "El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui" (Ps. 91 :4).

Numai în veşnicie vom înţelege cu adevărat cât de mult ne-a ocrotit El. Sunt convins că viaţa mea ar fi putut fi curmată de multe ori dacă Dumnezeu nu m-ar fi ocrotit. El ne protejează în moduri pe care nu le putem cunoaşte decât în ziua în care Îl vom vedea faţă în faţă.

Ellen White scria: "Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet copleşit de greutăţi. Hristos nu va îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăinţă şi credinţă, au cerut protecţia Sa să treacă sub puterea vrăjmaşului" (Hristos, Lumina lumii, pag. 490).

Promisiunea aceasta este pentru noi. În Hristos, suntem în siguranţă. În Hris­tos, suntem ocrotiţi. În Hristos, orice frică dispare. "Mântuitorul este alături de cei ispitiţi şi încercaţi. La El nu poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere; noi putem totul prin Acela care ne întăreşte" (ibid.).

Când eşti asaltat de vrăjmaş, îndreaptă-ţi gândurile spre Eliberatorul tău pu­ternic. El nu l-a părăsit niciodată pe cel care s-a bizuit şi s-a încrezut în El şi cu siguranţă că nu te va părăsi nici pe tine. El este refugiul nostru, liniştea noastră, protectorul nostru divin. În El suntem ocrotiţi astăzi, mâine şi întotdeauna.

Mark Finley

ALEGEREA ÎŢI APARŢINE

Cine vrea să ia apa vieţii fără plată! - Apocalipsa 22: 17

Conducătorii grupărilor religioase extremiste sunt persoane carismati­ce care atrag atenţia asupra lor înşişi. Ei se transformă într-o sursă a adevărului superioară Cuvântului lui Dumnezeu, iar adepţilor lor le este dificil să discearnă între spusele lor şi spusele lui Dumnezeu.

Conducătorul grupării Heaven's Gate, Marshall Applewhite, credea că el şi colaboratoarea lui, Bonnie Lu Nettles, proveneau dintr-un "nivel de evoluţie superior corpului omenesc". Applewhite credea că a fost aşezat temporar în corp omenesc, pentru a le arăta oamenilor cum să ajungă la "nivelul următor al evoluţiei".

Dar el nu s-a oprit acolo. În septembrie 1995, el a emis o declaraţie pe in­ternet cu titlul ,,«Isus» sub acoperire îşi dezvăluie identitatea înainte de a pleca." Din momentul acela, el a început să declare că era Isus. El a declarat că era un mesager de la Dumnezeu, la fel ca Isus, de acelaşi fel cu Isus.

Conducătorul grupării Templul Solar a procedat la fel. Luc Joret se considera a fi manifestarea lui Hristos. El a reuşit să-i convingă pe oameni că, prin moarte, puteau călători spre o viaţă nouă pe steaua Sirius. Aproape 100 de membri ai Templului Solar s-au sinucis în ultimii ani, pentru a pleca în această presupusă călătorie.

Jim Jones şi David Koresh au ajuns să fie priviţi de adepţii lor ca o întru­pare a lui Mesia. Grupările religioase extremiste prosperă atunci când oamenii renunţă la individualitatea lor şi la dreptul lor de a lua decizii morale. Esenţa creştinismului este capacitatea de a alege. Uneori luăm decizii bune. Alteori luăm decizii mai puţin bune, dar în felul acesta, noi creştem. Când îi permitem altcuiva să ia deciziile morale în locul nostru, stagnăm din punct de vedere spiritual.

Creşterea spirituală se bazează pe luarea de decizii. O parte semnificativă a faptului că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu o reprezintă responsabilitatea noastră personală înaintea lui Dumnezeu. La Începutul Bibliei, Dumnezeu le oferă primilor noştri părinţi puterea de a alege la pomul din Grădina Edenului. De asemenea, la sfârşitul Bibliei, Dumnezeu pune la dispoziţia întregii omeniri puterea de alegere prin următoarele cuvinte uimitoare: "Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Şi cine aude să zică: «Vino!» Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!" (Apoc. 22: 17) Cine vrea are sensul de cine alege. Cartea Apocalipsa se încheie cu apelul lui Dumnezeu de a alege. Noi suntem răspunzători pentru deciziile noastre.

Dacă renunţăm la capacitatea noastre de a alege, riscăm să pierdem veşnicia.

Dumnezeu ne cheamă astăzi să ne aşezăm voinţa de partea binelui.

Mark Finley

DE CE SUNT ATRACTIVE GRUPĂRILE RELIGIOASE EXTREMISTE?

Se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. - Matei 24:24

În martie 1997, 39 de membri ai grupării Heaven's Gate au înregistrat o casetă video de adio şi după aceea şi-au pus capăt vieţii. Convingerea lor era că în urma cometei Hale-Bopp va veni o navetă spaţială care avea să-i ducă la "nive­lul următor" al existenţei. Când au fost găsite, victimele aveau capul şi umerii acoperiţi cu materiale violet.

Pentru identificarea celor 39 de victime, poliţia a pus la dispoziţia rudelor un număr telefonic gratuit. În decurs de 24 de ore, au fost preluate apelurile a peste 1500 de rude îndurerate, care pierduseră legătura cu cei dragi ai lor de câteva luni sau chiar de câţiva ani.

Grupări religioase extremiste există peste tot. Ele pretind că deţin mesaje de la Dumnezeu şi caută să controleze mintea adepţilor lor prin înşelăciune. Există grupări extremiste bazate pe Biblie, grupări OZN, grupări sataniste, grupări New Age şi grupări religioase orientale.

De ce au ele succes? Cărui fapt se datorează magnetismullor? De ce sunt oa­menii atraşi de ideile lor adeseori bizare? Răspunsul este complex, dar un aspect este evident: grupările religioase extremiste îi atrag pe căutătorii de certitudini. Într-o lume plină de îndoieli, grupările acestea oferă rigurozitate. Ele lasă puţin loc pentru îndoială. 

Lucrurile sunt fie albe, fie negre, fie bune, fie rele. Nu există teren neutru. Chiar dacă se înşală, conducătorii acestor grupări sunt siguri pe ei. Chiar dacă susţin un neadevăr, ei îl susţin cu tărie.

Răspunsul lui Dumnezeu la provocarea grupărilor extremiste este soliditatea Scripturii.

Luca i-a scris lui Teofil pentru ca să poată "cunoaşte ... temeinicia învăţăturilor pe care [le-a] primit" (Luca 1:4). Isus a subliniat: "Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17: 17). Apostolul Pavel afirma: "Toată Scriptura este insuflată de Dumne­zeu şi de folos ca să înveţe" (2 Tim. 3: 16). 

Biblia nu este o carte de mituri sau de alegorii. Ea poartă autoritatea divină absolută. Autoritatea Scripturii este esenţială în viaţa fiecărui credincios. Scrip­tura este factorul influent predominant în viaţa noastră. Când respingem autori­tatea Scripturii, ne expunem singuri la înşelăciune.

Mintea nesigură şi sceptică a oamenilor din secolul XXI este dornică să primească certitudinea şi rigurozitatea oferite de grupările religioase extremiste. Dumnezeu ne oferă ceva cu mult mai bun: adevărul absolut din Cuvântul Său. Prin neglijarea adevărului biblic, ne pregătim mintea pentru primirea amăgirilor grupărilor religioase extremiste.

Mark Finley

FIŢI GATA!

Şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. ­Matei 24:44

O nuvelă englezească din secolul al XVIII-lea vorbeşte despre o aşezare galeză în care, de 500 de ani, toţi cetăţenii obişnuiau să se adune în bi­serica satului în ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului pentru a se ruga şi cânta. Cu puţin timp înainte de miezul nopţii erau aprinse lumânările şi candelele şi se cântau colinde.

Scena descrisă este impresionantă. Biserica este decorată festiv pentru oca­zia specială. Colindele umplu văzduhul. Alaiul părăseşte locaşul sfânt cu câteva minute înainte ca ceasul să bată ora 12:00, apoi coboară pe drumul de ţară şi merge câţiva kilometri până la o baracă veche.

Acolo a fost amenajată scena Naşterii Domnului. Cu o pioşenie simplă, oa­menii îngenunchează şi se roagă. Imnurile lor încălzesc aerul rece al iernii. Toţi cei care se pot deplasa pe picioarele lor sunt de faţă. Tineri şi bătrâni, învăţaţi şi neînvăţaţi, bogaţi şi săraci sunt cu toţii acolo.

Obiceiul acesta este vechi de secole şi din el s-a născut un mit interesant: dacă toţi locuitorii se roagă acolo cu o credinţă desăvârşită, atunci, chiar în mo­mentul acela, în ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului, va avea loc a doua venire a lui Hristos.

În această istorisire, unul dintre personajele principale este întrebat:

- Crezi că va veni de data aceasta?

- Nu, răspunde el, dând din cap cu tristeţe. Nu cred.

- Atunci de ce vii aici În fiecare an?

- A! zise el zâmbind. Păi ce-ar fi să vină şi eu să fiu singurul care nu sunt de faţă?

Un răspuns interesant! Bătrânul acesta vorbeşte cu o mare înţelepciune. În esenţă, el spune: "Nu ştiu când va veni Isus, dar ştiu un lucru: când va veni, vreau să fiu pregătit. Nu vreau să ratez evenimentul. Nu vreau să rămân acasă şi să dorm toată noaptea, pentru ca apoi să aflu că El a venit!"

Cineva a consemnat următoarea afirmaţie făcută de unul dintre primii predi­catori adventişti: "Singurul mod pentru a fi pregătit atunci când Isus vine este să ne pregătim şi să rămânem tot timpul pregătiţi." Pregătirea pentru venirea lui Isus nu poate fi dobândită la sfârşitul vieţii creştine, ci este o experienţă zilnică.

Există ceva în viaţa ta care te împiedică să fii gata pentru venirea Domnului?

Există vreo atitudine sau vreun obicei care se interpune între tine şi El? Ţi-ai predat viaţa pe deplin lui Hristos? 

Aştepţi cu nerăbdare şi cu bucurie revenirea Sa? Există vreun lucru în viaţa ta pe care trebuie să-l rezolvi chiar acum, vreun lucru care simţi că nu mai poate suferi amânare?

Isus şi un bătrân galez ne spun unul şi acelaşi lucru: "Fiţi gata!"

Mark Finley