Inima, plina cu minciuni...

"Daca ti-ai umplut inima cu minciuni, degeaba vei incerca sa storci adevar din ea." (autor necunoscut)

Baal- Sem spunea: "Ce sa insemne vorba asta: adevarul umbla peste tot? Inseamna ca adevarul este respins pretutindeni si este nevoit sa plece mai departe."

Erau unele din cele mai neplacute clipe ale copilariei acelea in care eram nevoit sa stau afara ca pedepsit pentru o boacana, mai ales seara, pana ce tata imi spunea ca pot sa ma intorc in casa.

Spuneam ca nu mai fac, dar imi aduceam aminte cand eram nevoit sa judec din nou la rece. A spune adevarul dupa ce tata te-a lasat  sa stai putin afara sau sa ti-l amintesti dupa ce toate argumentele tale au cazut pe rand, nu e o dovada de virtute. A spune adevarul chiar atunci cand te doare, sau cand e in defavoarea ta, sau cand e la moda sa spui minciuni, iata o dovada de cinste. Dar ca sa-l spui din inima, fa din ea o oca a lui Cuza si umple-o cu adevar!

În iudaism, adevãrul reprezintã o valoare eticã supremã, atât pentru individ, cât si pentru colectivitate. Rabinii ne învatã cã “existenþa lumii se bazeazã pe trei lucruri: adevãrul, dreptatea si pacea” (Avat 1, 18) cãci, atunci când domneste adevãrul, dreptatea decurge în chip necesar, apoi vine pacea, binefacerea cea mai mare pentru o societate. Un comentariu asupra cuvântului ebraic emet vehiculeazã o idee asemãnãtoare: cuvântul este compus din prima literã a alfabetului ebraic, din cea de la mijlocul sãu si din cea care încheie alfabetul. În acest fel, de la început pânã la sfârsit, toate valorile personale si sociale se bazeazã pe adevãr. În etica evreiascã adevãrul este strâns legat cu alte valori omenesti superioare. (Iudaism)

"Doamne, cine va locui in cortul Tau ? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant? Cel ce va umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu, si spune adevarul din inima." Psalmi 15:1-2.

Dorel Cornei

Femei curajoase

În El am fost făcuţi şi moştenitori ... ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. (Efeseni 1:11,12)

Am citit despre o tânără pe care părinţii n-au lăsat-o să se dedice religiei cum ar fi vrut ea - era prea frumoasă, iar tradiţia cerea să lase urmaşi care să ducă numele mai departe. Fata s-a supus dorinţei lor, a născut trei copii, apoi s-a întors la vechea hotărâre. De data aceasta, s-a împotrivit stare­ţa de la mănăstire: "Eşti prea frumoasă pentru a fi primită printre credincioa­se." Hotărâtă ca nimic să nu o mai împiedice, tănăra şi-a lipit o tigaie încinsă de faţa ei drăgălaşă, din care, în câteva minute, a rămas doar amintirea. Cei mai mulţi dintre cei care au auzit această povestire au apreciat-o pe tânără pentru decizia ei.

Citim despre pasiunea pentru spiritualitate şi ne entuziasmăm, dar cum stăm noi? Spiritualitatea înseamnă pasiunea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a ne dedica Lui şi cauzei Sale, în aşa fel încât cei din jur să devină la fel de înflăcăraţi ca noi.

Oare ne dorim noi atât de mult să fim ai lui Dumnezeu, încât să fim gata să renunţăm la tot ce ne oferă sau ne recomandă lumea să facem?

Creştinii din trecut îl urmau pe Hristos chiar până la moarte. "Nu numai bărbaţii, ci chiar plăpândele femei şi tinerele fete dovedeau un curaj neabătut. Soţiile stăteau lângă rugul bărbaţilor lor şi, în timp ce ei îndurau focul, ele şop­teau cuvinte de mângâiere sau căntau psalmi pentru a-i încuraja (. .. ) Tinerele se duceau de vii în mormânt, ca şi când ar fi intrat seara în dormitor, sau mer­geau spre eşafod şi spre foc îmbrăcate în cele mai bune haine, ca şi cum ar fi mers la propria nuntă." (TV, p. 196, 197)

E drept că furia prigonitorilor era mare, dar şi credinţa martirilor era la fel, o credinţă de care va trebui să dăm dovadă şi noi, nu doar la sfârşitul tim­pului, ci şi acum, în viaţa de zi cu zi. Indiferent cu ce ne confruntăm, noi să fim întotdeauna alături de Dumnezeu şi de cei dragi ai noştri, care aleg să i se închine.

CONEXIUNE

Jenny Faulding Taylor (1843-1904) a fost a doua soţie a misionarului Hudson Taylor şi prima femeie-misionar care a intrat adânc în teri­toriul Chinei pentru a planta sămânţa Evangheliei.

Bianca Stoicescu, redactor, Radio Vocea Speranţei

Oameni influenţi

Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu. 

(Ioan 7:17)

În Franţa, (... ) unul dintre primii care au înţeles lumina a fost bătrânul Lefevre, un bărbat de o cultură vastă, profesor la Universitatea din Paris şi un catolic sincer şi zelos. În studiile lui cu privire la literatura antică, atenţia i-a fost atrasă către Biblie şi a introdus studierea ei în cursurile sale." (TV, p. 173)

Dar Jacques Lefevre d'Etaples nu a fost singura personalitate notabilă a Reformei din secolul al XVI-lea. Iată alte câteva şi ceea ce au în comun:

Martin Luther, cel care a declanşat Reforma în Germania, a fost mai întâi călugăr augustin, apoi preot catolic şi profesor de teologie la Universita­tea din Wittemberg. Jean Calvin, reformatorul oraşului Geneva şi fondator al credinţei reformate, a fost catolic şi a studiat teologia pentru a deveni preot. Huldrich Zwingli, lider al Reformei în Elveţia, a fost la început preot catolic şi apărător fidel al papalităţii. Guillaume Farel, unul dintre cei mai puternici predicatori ai Reformei, a fost discipol al lui Lefevre d'Etaples şi membru al Cercului de la Meaux, reunit în jurul episcopului catolic Guillaume Bricon­net. John Knox, reformatorul Scoţiei, a fost mai întâi hirotonit ca prezbiter, apoi ca preot catolic.

Toţi aceşti bărbaţi au fost devotaţi bisericii lor înainte de a fi chemaţi de Dumnezeu pentru lucrarea reformatoare pe care au făcut-o în ţările Europei. În acelaşi fel, Dumnezeu va folosi şi astăzi sau în viitor oameni cu influenţă, care vor susţine cu putere şi îndrăzneală adevărul. De aceea Evanghelia tre­buie vestită şi preoţilor, profesorilor şi oricărei persoane influente.

Cunoşti vreun astfel de om influent? Roagă-te pentru el şi ajută-l să-şi deschidă mintea şi inima pentru Evanghelie!

CONEXIUNE

În anul 1521, a luat fiinţă Cercul de la Meaux, format din învăţaţi ca: Lefevre d'Etaples, Martial Masurier şi Pierre Caroli - doctori la Universitatea Sorbona, Francois Vatable - unul dintre cei mai buni ebraişti ai vremii, Michel d'Arande, Guillaume Farel şi alţii. Cercul de la Meaux a exercitat o influenţă reformatoare considerabilă în Meaux, dar a fost desfiinţat în anul 1525 din cauza acuzaţiilor de "Luteranism" aduse de Universitatea Sorbona.

Florian Ristea, pastor, directorul Departamentului Şcoala de Sabat/Lucrare personală, Conf

Ce este mai sigur pentru tine?

In special romanii stiu ce inseamna adapostul muntilor si al codrilor. In doinele de haiducie, elementele care sunt considerate aliatele haiducului, slujindu-i ca niste frati, sunt: calul, armele si codrul. Si David stia ce inseamna adapostul muntelui, mai ales din experienta pe care a avut-o in timp ce fugea de Saul. Dar atunci cand gasesti ceva mai sigur, e normal sa renunti la vechiul adapost. E normal sa-ti scoti capul din nisip si sa fugi intr-o oaza, atunci cand iti dai seama ca ai tot trupul expus pericolului...

E la mintea cocosului, deci a unei pasari, sa alegi intotdeauna ce e mai sigur pentru tine. Si ce e mai neschimbator, mai sigur ca Cel ce a creat muntii?

"La Domnul gasesc scapare! Cum puteti sa-mi spuneti: "Fugi in muntii vostri, ca o pasare?" Ps- 11:1

Dorel Cornei

Protestul în favoarea celor dezavantajaţi

La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. (Exodul 23:6)

Prin hotărârile luate la Dieta de la Speier în 1526, Reforma a primit un nou imbold. Fiecare stat avea libertate deplină în materie de religie, până la întrunirea unui nou conciliu al bisericii. Dar, în anul 1529, împăratul Carol al V -lea a convocat o nouă Dietă la Speier, cu scopul declarat de a nimici erezia reformatorilor. Roma a sustinut cu tărie ca statele care îmbrăţişaseră Refor­ma să se supună legilor bisericii, dar prinţii reformati susţineau păstrarea libertăţii obţinute în anul 1526.

În final, conducătorii Dietei au propus o soluţie de compromis, care era o veritabilă capcană pentru Reformă. Noul decret afirma că prinţilor luterani le era garantată exercitarea religiei evanghelice; acelaşi drept le era garantat şi supuşilor lor care îrnbrătişaseră credinţa reformată, anterior acestui decret. Dar, acolo unde Reforma nu fusese încă primită, nu i se mai permitea niciu­nui romano-catolic să îmbrăţişeze luteranismul. Predicarea Cuvântului era, de asemenea, interzisă.

Prinţii luterani ar fi putut uşor accepta acest decret, sub pretext că le era bine lor şi supuşilor lor. Dar "puteau ei să consimtă la limitarea geografică a libertăţii religioase şi la răspăndirea veştii că Reforma îşi făcuse ultimul adept? Puteau ei să consimtă că Reforma cucerise ultima palmă de pământ şi că, oriunde Roma îşi exercita autoritatea în acel moment, stăpânirea ei urma să continue? Puteau reformatorii să pretindă că erau nevinovaţi de sângele ace­lor sute şi mii de oameni" la care nu ajunsese încă Evanghelia? (TV, p. 163)

"Să respingem acest decret!" - a fost opţiunea prinţilor, Aşa s-a născut protestul care a dat numele Reformei protestante. El s-a îndreptat nu atât îm­potriva unor doctrine bisericeşti, cât împotriva limitării libertăţii religioase şi a acţionat în favoarea celor dezavantajaţi.

Doamne, dă-ne şi nouă acest altruism!

CONEXIUNE În data de 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care, în articolul 18, sti­pulează că fiecare om are dreptul la libertate de gândire, conştiinţă şi religie, inclusiv dreptul de a-şi schimba religia.

Florian Cîmu, pastor, Conferinţa Oltenia

Judecata si cautiune

Astazi totul se plateste si mai ales cei care se ocupa de sanatatea ta si de imaginea ta...Cei care nu-si pot permite sa-si plateasca un avocat primesc unul din oficiu. Ce se intampla mai departe...

"Stii cumva un Avocat care a platit si cheltuielile de judecata si cautiunea." autor necunoscut

Dumnezeu le reamintea israelitilor ca El este un Dumnezeu al dreptatii, Tatal orfanului si al vaduvei, iar oricine cauta la fata si buzunarul omului, avea de a face cu El.

Erau reguli care prevedeau anumite drepturi pentru cei saraci. Asa ca El putea fi numit, pe drept cuvant, Avocat din oficiu al celor nenorociti. In El sunt puse toate sperantele noastre de dreptate, intr-o lume in care totul se cumpara.

Toate procesele tale in care ai dreptate, au victorie asigurata cu El. aceasta doar daca ai incredere sa-i predai cazurile. Mai este un avocat. Poate pare mai ieftin la inceput, dar pe urma...

Biblia spune: "Dar Tu vezi; caci Tu privesti necazul si suferinta, ca sa iei in mana pricina lor. In nadejdea Ta se lasa cel nenorocit si Tu vii in ajutorul orfanului." Ps. 10:4

Dorel Cornei

Istoria unui imn: Cetate tare-i Dumnezeu

Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. (Psalmii 46:11)

În 590, când a ajuns papă, Grigore 1 a interzis cântarea comună în biserici, pe motiv că numai preoţimea e calificată să cânte, iar mulţimea trebuie să asculte. Această lege a dominat biserica aproape un mileniu în timpul Evului Mediu, adâncind distanţa dintre popor şi Dumnezeu. Reformatorii au schimbat raportarea poporului nu doar la Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi la cântarea de laudă. Martin Luther scria: "După teologie, nu este nimic care să poată fi pus alături de muzică. Muzica îl izgoneşte pe Diavol şi îi umple pe oameni de bucurie. Trebuie să luăm cântarea de la călugări şi preoţi şi să le-o dăm laicilor. Prin cântare, oamenii pot să-şi exprime public dragostea pentru Dumnezeul cel Preaînalt."

Exemplul lui Luther în a folosi cântecul pentru întărirea credinţei este elocvent. El a compus treizeci şi şapte de imnuri creştine, între care şi Cetate tare-i Dumnezeu, cunoscut şi ca Imnul Reformei.

În 1530, Luther a avut interdicţie de a se prezenta înaintea Dietei de la Augsburg. După ce a scris declaraţia de credinţă rămasă în istorie cu numele de Confesiunea de la Augsburg, Luther i-a încredinţat-o electorului de Saxonia spre a fi prezentată Dietei. Deşi unii nobili îl sfătuiau pe elector să nu meargă la Dietă, expunându-se unui risc atât de mare, Luther l-a încurajat spunându-i:

"Dumnezeu este credincios, El nu ne va părăsi" (TV, p. 168). Luther a însoţit delegaţia prinţilor protestanţi până la Coburg şi le-a reînviorat încrederea cân­tând imnul inspirat din Psalmul 46 şi scris special pentru călătoria aceasta:

Cetate tare-i Dumnezeu / Şi armă-apărătoare! / El ne ajută-n orice greu / Ce-ar vrea să ne doboare.

Efectul s-a văzut atunci când, în faţa Dietei, prinţii au dat o mărturie des­pre Dumnezeu cum nu mai fusese dată din vremea apostolilor.

Imnurile inspirate din Scriptură ne vor întări credinta până la sfârşit.

CONEXIUNE La moartea fostului preşedinte american Dwight D. Eisenhower, decedat în 1969, în cadrul funeraliilor care au avut loc în Cate­drala Naţională din Washington, a fost intonat imnul Cetate tare-i Dumnezeu.

Florian Cîmu, pastor, Conferinţa Oltenia

Fuga

"Fugi de cine trebuie." Autor necunoscut

Cand eram mici jucam prinsa. Atunci cand stabileam cine trebuie sa ne prinda, de obicei era ales cel mai mic,  sau cel putin mai...; stabileam si un loc unde aveai voie sa stai fara ca sa te poata atinge. Era un loc pe care il insemnam sau era o ridicatura, poate fundatia unui gard sau o movilita. Acolo era locul unde puteai sa-ti tragi sufletul. pe care noi il numeam "casa."

Doar atunci cand esti plecat `pentru mai mult timp de acasa incepi sa-ti dai seama mai bine de semnificatia acestui cuvant. Acolo ai un pat cald, o mancare gatita, un umar pe care sa plangi sau un ras care sa te acompanieze... Acolo e "ACASA". Stii cumva un Prieten care poate face rost de o viza pentru acasa?

"Domnul este scaparea celui asuprit, scapare la vreme de necaz." Psalmi 9:9.

Dorel Cornei

Triumful

Mii de pasari se zbateau sub plasa intinsa deasupra pamantului.

Fara incetare isi luau zborul, se loveau de plasa si cadeau din nou la pamant. Privelistea era de o tristete coplesitoare. Dar iata ca o pasare s-a inaltat si ea in zbor.
S-a indarjit sa lupte impotriva plasei si, deodata ranita, plina de sange, a rupt-o si s-a inaltat spre cer.
S-a auzit un strigat strident in multimea de pasari si, in fosnet de aripi nenumarate, s-au indreptat toate spre spartura, catre spatiul infinit.

Isus, insangerat a rupt plasa destinului nostru. De atunci imposibilul se afla in miezul credintei crestine si al omenirii; strigat al pasarii insangerate, ce vrea sa deschida spatiul tuturor....
Dumnezeu este plin de rani din dragoste..."

Triumful cel mai frumos este stropit cu lacrimi. Pv. chinezesc


"V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit Lumea." Ioan 16:33

Dorel Cornei

Alegeţi astăzi!

Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? (1 Împăraţi 18:21)

Unii oameni au abandonat lupta împotriva răului. Alţii au impresia că poartă războaiele Domnului, dar trăiesc ca nişte învinşi. Cum este posi­bil să avem un Dumnezeu plin de putere, în acelaşi timp să vedem urmările nefaste ale înfăptuirii răului şi totuşi trăirea noastră cu Dumnezeu să lipseas­că sau să fie doar una sporadică? De ce se întâmplă lucrul acesta?

Evident, există în noi atracţia spre rău. Teoretic acceptăm că trebuie să facem binele, însă constatăm că lupta de zi cu zi este una foarte grea. Şi atunci, aparent, soluţia cea mai comodă este un stil de viaţă duplicitar, în care decizii­le se bat cap în cap sau în care se amână luarea unora categorice.

Se spune că tânărul Ronald Reagan a fost dus de unchiul său la un cizmar pentru a-i face o pereche de pantofi. 

Acesta l-a întrebat dacă vrea ca pantofii să fie pătraţi la vârf sau rotunzi. Reagan nu a dat un răspuns hotărât, iar cizmarul l-a lăsat câteva zile. Întâlnindu-l pe stradă, cizmarul i-a repetat în­trebarea, dar clientul era tot nehotărât. Atunci meşteşugarul i-a spus că o să-i facă aşa cum cum crede el. Perechea de pantofi a tânărului viitor 

preşedinte avea un pantof cu botul pătrat şi altul cu botul rotund. Mai târziu, Ronald Rea­gan mărturisea că atunci a învăţat un lucru important pentru viaţă: dacă nu va hotărî pentru sine, atunci altcineva va decide pentru viitorul său.

Avem aceeaşi nevoie, de a înlătura nehotărârea din viaţa noastră. Lupta este deosebit de grea şi suntem dispuşi să renunţăm la multe. Din păcate, "este mai acceptabil firii omeneşti să se supună canoanelor decât să renunţe la păcat." (TV, p. 511)

Decizia cea mai bună a zilei este aceea de a renunţa la orice formă de păcat. Numai atunci Dumnezeu ne poate oferi puterea Sa. Încearcă imposibi­lul împreună cu Dumnezeu. De ce să decidă pentru tine firea pământească?

Marius Creta, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

O catolică devotată întâlneşte Tragedia veacurilor

Isus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. " (Ioan 14:6)

M-am născut într-o familie catolică. Am frecventat biserica şi Îl iubeam pe Dumnezeu. Am decis să merg la Roma, unde m-am înscris la Institutul Teologic Catolic, pentru a deveni măicuţă, Se pare însă că Dumnezeu avea alte planuri, motiv pentru care s-a întâmplat ceva şi am revenit în România. Nu după mult timp, m-am căsătorit şi, împreună cu soţul meu, am hotărât să ne deschidem un magazin în Borşa, Maramureş.

Într-o zi, a intrat în magazin o doamnă care a spus că măsoară gratuit tensiunea şi procentul de grăsime. După aceea ne-a prezentat şi câteva cărţi, de care nu eram prea încântată. Ea a insistat cu o carte care se numea Tra­gedia veacurilor. La insistentele ei am cumpărat cartea, pe care, ulterior, am pus-o într-un sertar, unde a stat neatinsă aproape patru ani.

La începutul lui 2011, fiind la magazin, mă plictiseam şi am scos cartea din sertar. Am deschis la pagina cu Martin Luther. M-a şocat imediat experi­enţa lui, care, în mare parte, se asemăna cu a mea: căutare după Dumnezeu, pelerinaj, Roma, călugărie. Am citit capitolul pe nerăsufiate, după care m-am decis să citesc toată cartea. Într-o săptămână şi jumătate, am terminat-o de citit. Nu-mi venea să cred că acel volum putea să fie atât de interesant. De acum, nu ştiam unde să o găsesc pe cea care mi-a adus cartea, dar, incredibil, ea însăşi a trecut pe la magazin într-o zi, spunând că "aşa a simţit".

Mai departe, totul a fost ca un domino. A urmat o primă vizită la Biserica Adventistă, apoi altele, apoi înscrierea la cursurile Sola Scriptura, totul fina­lizându-se cu botezul. La botezul meu, soţul - ortodox fiind - şi-a exprimat dorinţa de a fi şi el botezat în viitor.

Recent, am făcut un alt pas, un nou început: intrarea în colportaj. Cartea Tragedia veacurilor este cartea sufletului meu, este cartea care mi-a schimbat viaţa şi prin care, alături de Biblie, caut să schimb vieţile altora.

Claudia Jora, colportor

Pe urmele lui Hristos, în suferinţă

Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. (1 Petru 2:21)

Rapoartele istorice ale persecutării creştinilor în primele secole sunt ex­trem de tulburătoare. Indiferent cât de grave ar fi fost acuzaţiile aduse împotriva lor, nimic nu justifică cruzimea extremă, plăcerea inumană de a-i vedea suferind cele mai oribile chinuri în faţa mulţimilor care se amuzau pe seama lor.

Nu putem decât să ne întrebăm care a fost sursa răbdării, a statorniciei şi a puterii de a rezista, lucruri pentru care nimeni nu este pregătit. Din fericire, avem răspunsul. Gândul că Domnul şi Mântuitorullor iubit a suferit şi a rămas credincios pentru salvarea lor i-a mişcat, i-a inspirat şi i-a întărit. Ei au înţeles că "urmaşii lui Hristos aveau să calce pe aceeaşi cale a umilinţei, a dispreţului şi a suferinţei pe care a mers Domnul lor. Vrăjmăşia care a izbucnit împotriva Răscumpărătorului lumii avea să fie manifestată împotriva tuturor celor care urmau să creadă în Numele Său." (TV, p. 30)

Nouă ni se cer sacrificii mult mai mici. În plus, pe lângă exemplul lui Hristos, avem şi acest "nor aşa de mare de martori" (Evrei 12: 1). Simbolic vor­bind, ei ne privesc şi ne încurajează la o credincioşie asemănătoare.

CONEXIUNE Traian a devenit împărat la 25 ianuarie 98 d.Hr. Este privit ca unul dintre cei mai nobili şi mai capabili dintre împăraţi. El are un loc în istoria creştină datorită corespondenţei sale cu Pliniu cel Tânăr, gu­vernator în Pont şi Bitinia, din care aflăm care era atitudinea sa faţă de creştini: "Dragul meu Pliniu, ai procedat corect cercetând cazu­rile celor care ţi-au fost denunţaţi ca fiind creştini. (...) Ei nu trebuie să fie căutaţi, dar, dacă sunt denunţaţi şi dovediţi vinovaţi, trebuie să fie pedepsiţi."

Deşi nu a continuat persecuţia cu intensitatea celei din timpul lui Domiţian şi al altor împăraţi, şi el a executat câţiva conducători creştini, printre care Ignaţiu, episcop de Antiohia, şi Simeon, episcop de Ierusalim.

Adrian Bocăneanu, pastor, director Relaţii externe, Speranta TV

VICTORIE

Un teren de joaca al unui Centru de reeducare functionala pentru handicapati. 

Jean- Francois, zece ani, cu aparate la ambele picioare, se impiedica si cade. Trece prin apropiere educatorul sau: "Cristian, vino si ridica-ma!..." "..." "Cristian, vino si ridica-ma!..." "..."
Dar educatorul se multumeste sa-l priveasca cu un zambet larg.

Plangand si bombanind, Jean Francois incepe sa se spijine in brate, in sezut si in cele din urma  reuseste sa se ridice. Sciopatand, se arunca spre Ciprian, care-i deschide bratele larg, zambind mereu:

- Singur!,ai vazut , m-am ridicat singur! Si apoi, dupa o clipa, exclama: Nu chiar singur! Erai acolo...
- Da, Jean- Francois, raspunde Cristian. Si am sa te ajut mereu, dar in felul acesta.

Ii putem cere ajutor lui Dumnezeu,insa uneori e posibil ca El sa ne sopteasca: "Fa-o tu insuti, ti-am dat putere. Eu sunt cu tine..."

"Vulturul nu poate sa mearga, fiindca poate sa zboare. cine invinge fara primejdie, triumfa fara glorie." (autor necunoscut)

"Dupã Iuda Halevi, Adam era desãvârsit, fiind înzestrat cu toate calitãtile omenesti la un nivel nemaiatins de atunci si, totodatã, cu koah ha-elohi (puterea divinã) care-i îngãduia sã comunice cu Dumnezeu. Dacã evreii se deosebesc de alte neamuri, este tocmai prin aceastã putere, transmisã unora din descendentii lui Adam (Kuzari 1, 95). Comentând sintagma biblicã “dupã chipul lui Dumnezeu”, Maimonide vede în ea crearea unui intelect pur si pune accentul asupra desãvârsirii adamice, anterioare pãcatului. Pãcatul însusi a constat în distragerea lui Adam de la contemplarea adevãrului si antrenarea lui în descoperirea plãcerilor fizice, drept pentru care el a fost osândit sã-si înfrâneze poftele. Dupã Iosif Albo, Adam este un prototip uman, scop ultim al creatiei."(Iudaism)

Ca scop ultim al creatiei, Biblia spune:
 "Iata Eu sunt cu tine, te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge." Gen 28:15.

Dorel Cornei

Primul pas spre reformă

Căci bunătatea Ta este inaintea ochilor mei şi umblu in adevărul Tău. (Psalmii 26:3)

Thomas Munzer (1490-1525) este teologul şi revoluţionarul german care a luat parte la Reforma protestantă din Germania. Din tinereţe a fost preo­cupat de studiul Sfintelor Scripturi. În 1512 a absolvit Universitatea din Frank­furt şi a devenit specialist în latină, greacă şi ebraică. A fost atras de ideile Re­formei promovate de Luther. În anul 1519, el a început să predice împotriva ierarhiei din Biserica Romano-Catolică şi împotriva venerării sfinţilor. A fost prezent la confruntările teologice dintre Luther şi teologul catolic Johann Eck din Leipzig şi a început să studieze tot mai mult ideile reformatoare.

Era un gânditor independent. După întâlnirea cu Martin Luther la Leipzig, a trecut printr-o criză profundă. A început să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu şi apoi a afirmat că a depăşit momentul pentru că Dumnezeu i-a descoperit că el este instrumentul pe care îl alesese pentru a curăţa lumea de abuzurile bisericii şi a crea unitatea tuturor credincioşilor. Miinzer a luat-o pe propriul drum şi a renunţat la Sola Scriptura, susţinând că el primeşte toată lumina de la Duhul lui Dumnezeu. Prin predicile sale, el le-a cerut ţăranilor din Germania să lupte pentru înlăturarea duşmanilor Duhului Sfânt. S-a alăturat revoltei ţărăneşti din Germania (1524-1525), crezând că aceasta era ultima bă­tălie dintre bine şi rău.

Din istoria acestui tânăr reformator trebuie să învăţăm că entuziasmul pentru o cauză nobilă nu este suficient. 

Ellen G. White spune despre acest lider cu un mare potenţial că el "uita, ca de altfel toţi entuziaştii, că reforma trebuia să înceapă cu el însuşi" (TV, p. 155). Este atât de uşor să crezi că refor­ma este pentru cei din familia ta, din biserica ta şi pentru mulţi alţii, dar atât de greu să accepţi că primul care are nevoie de reformă eşti chiar tu. Eşti pregătit să faci primul pas spre o reformă autentică?

CONEXIUNE În anul 325 d.Hr., a avut loc la Niceea primul conciliu ecumenic al creştinătăţii, convocat de împăratul Constantin cel Mare. Cu aceas­tă ocazie, au fost adoptate 20 de canoane şi data la care să se ser­beze Paştele.

Marius Creta, pastor, Conferinta Transilvania de Sud

Lista este deschisă -

De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi. biruit totul. (Efeseni 6:13)

Există în Biblie un episod în care sunt enumeraţi cei mai viteji dintre lup­tătorii lui David. Desigur, alături de împărat au luptat mulţi oşteni, dar treizeci şi şapte s-au remarcat în mod special şi, în 2 Samuel 23:8-39, sunt mentionaţi pe nume. Iar în dreptul primilor şase, sunt evidenţiate faptele de vitejie în detalii semnificative, sugerându-se înalta apreciere.

Ori de câte ori am citit acest pasaj, gândul îmi zbura aproape necontro­lat la istoria acestui pământ, la şirul nenumărat al eroilor lui Hristos, antrenaţi în războiul declanşat de Satana pe pământ. Trăsăturile definitorii ale eroilor din toate timpurile sunt curajul, statornicia, încrederea, răbdarea, dragostea de oameni, speranţa.

Zwingli este un astfel de erou. După ce a descoperit adevărul răscum­părării prin Hristos, el a devenit un zelos propovăduitor al acestui adevăr. S-a confruntat cu opozitia cruntă a reprezentanţilor papei, a fost ameninţat, iro­nizat şi batjocorit. În clipele de încercare, de boală şi de suferinţă, el rămâne credincios acestor principii având speranţa şi curajul neclintite. "El privea cu credinţă la crucea de pe calvar, încrezându-se în ispăşirea îndestulătoare pen­tru păcat" (TV, p. 146). Zwingli a predicat Evanghelia cu o mare ardoare şi cu putere, iar oamenii apreciau ca niciodată valoarea învăţăturilor sale.

Există şi în ceruri o carte în care sunt înregistraţi toţi "eroii" care au luptat lupta cea bună şi în care sunt consemnate faptele lor. Lista din această carte este încă deschisă!

Să luăm azi toată armura lui Dumnezeu şi să ne rugăm să fim biruitori în lupta cu păcatul, având în suflet dorinţa vie de a fi înscrişi în cartea vietii!

CONEXIUNE Jordan Rice, un băiat de treisprezece ani, a murit în localitatea aus­traliană Toowoomba în timpul inundaţiilor din 10 ianuarie 2011, pentru că a vrut să-şi salveze fratele. "Când echipa de salvare a ajuns la maşină, Jordan i-a rugat pe salvatori să-l scoată mai întâi pe fratele lui. Nici nu pot să-mi imaginez ce era în sufletul lui în acele momente. (... ) Este campionul campionilor şi eroul familiei", a de­clarat tatăl băiatului.

Elena Petrescu, profesor la Institutul Teologic Adventist

Ajutor si mangaiere

Tapul ramasese de turma, iar un lup s-a luat dupa el si l-a indepartat si mai mult de turma. Daca s-a vazut prins, tapul ii vorbi lupului:
- Asculta-ma putin!
Eu vad bine ca astazi voi fi mancat de tine. Dar ca sa nu mor suparat si sa fiu rau la gust, canta-mi un cantec si lasa-ma sa dansez pentru ultima data!

Amabil, lupul incepe sa urle pe limba lui un cantec, iar tapul a inceput sa danseze. Cand au auzit cainii urletul lupului s-au si indreptat spre acolo, iar lupul izgonit de acestia se gandea: "Nu mi-a ajuns ca eram bucatar, am vrut sa mai fiu si lautar, asa-mi trebuie"...

"Nu exista progres fara insusirea a ceea ce exista." (autor necunoscut)

Contrar conceptiei ortodoxe, iudaismul clasic reformat al sec. al XIX-lea respinge conceptul unui Mesia uman si cautã sã transforme ideea mesianicã într-o notiune de progres cãtre o conditie a perfectiunii intelectuale si morale a firii omenesti. În Programul de la Pittsburgh din 1885, iudaismul reformat a interpretat mesianismul evreiesc ca o miscare cãtre progres si dreptate universalã, iar nu ca o miscare urmãrind renasterea vietii nationale evreiesti în Eret Israel sau restaurarea, în patria evreiascã ancestralã, a unei comunitãti bazate pe respectarea cultului si pe jertfele rituale la Templul de la Ierusalim. Aceastã credintã în progres si în natura perfectibilã a omului a fost spulberatã de ascensiunea nazismului. Programul de la Colombus din 1937 definea ca obiectiv mesianic sprijinirea edificãrii unui cãmin evreiesc si cooperarea cu toti oamenii pentru instaurarea Împãrãtiei lui Dumnezeu, a fraternitãtii universale, dreptãtii, adevãrului si pãcii pe pãmânt. (Iudaism, Mesia)

"caci Tu ma ajuti si ma mangai, Doamne!" Psalmul 86:17

Dezgroapă talantul!

Stăpânul său i-a zis: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios in puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră in bucuria stăpân ului tău!" (Matei 25:23)

De-a lungul timpului, am avut privilegiul să cunosc multi tineri înzestraţi de Dumnezeu cu daruri minunate. Unii erau şovăielnici în dezvoltarea talanţilor; altii, increzători, se aruncau în luptă cu toată forţa, valorificând la maximum orice dar. Erau şi unii care aveau complexe şi sufereau, neidentifi­cându-şi talantul. Însă toţi cei care şi-au folosit talanţii spre slava şi onoarea lui Dumnezeu au reuşit. Sunt oameni de înaltă cinste, creştini autentici, o bi­necuvântare pentru familiile lor, pentru biserică şi pentru societate. Ei sunt adevăraţi martori ai lui Isus Hristos.

Toti am primit daruri. Important este să nu ratăm nicio împrejurare în care le-am putea folosi. Exemplul celor doi predicatori din Anglia veniţi la Pra­ga în vremea lui Jan Hus este încurajator în acest sens. Ei au început să pre­zinte cu tărie adevăruri salvatoare inspirate din scrierile lui Wycliffe, însă au fost rapid aduşi la tăcere, fiindcă solia lor ataca direct clerul. Atunci au folosit un alt dar. Fiind şi pictori, au realizat două tablouri: unul înfăţişându-i pe Isus şi pe ucenicii Lui la intrarea în Ierusalim, altul reprezentându-l pe papă însoţit de cardinali şi prelati într-o procesiune. Au expus tablourile într-un loc public. "Mulţimile veneau să privească picturile. Nu era nimeni care să nu priceapă morala şi mulţi au fost impresionaţi de contrastul dintre blândeţea şi umilinţa lui Hristos, Domnul, şi mândria şi aroganţa papei" (TV, 81). Această "predică" n-a fost uitată niciodată.

Acum, te rog, ia-ţi timp şi gândeşte-te: Ţi-ai pus talanţii la lucru? Nu ţi-a rămas niciunul îngropat? Fii atent! Astăzi s-ar putea să ai ocazii unice de a-ţi pune în valoare darurile. Nu şovăi! Dezgroapă talantul şi fii hotărât să-l valorifici din plin! Fii un "rob bun şi credincios" şi vei culege negreşit roadele!

CONEXIUNE Deşi născut în familia unui tăbăcar sărac, Louis Pasteur (1822-1895) nu s-a dat bătut. A învăţat cu râvnă şi a devenit un chimist şi un mi­crobiolog renumit, cunoscut astăzi mai ales datorită procesului de pasteurizare a laptelui, proces care îi poartă numele.

Elena Petrescu, profesor la Institutul Teologic Adventist

Lucrurile de care razi...

O vulpe dorea sa treaca peste gard, insa tot cadea mereu.
A observat un rug agatat de gard. S-a prins si ea de rugul respectiv, cu intentia sa se ajute, dar durerea si sangele curgand siroaie au facut-o sa renunte.
- O, rugule, eu m-am agatat de tine ca sa ma ajut, iar tu m-ai ranit...
Rugul atunci raspunse:
- Dar tu n-ai stiut ca, dintotdeauna firea mea este sa ma sprijin eu pe altii si nu altii pe mine?...

"Lucrurile de care razi spun mai multe despre tine decat cuvintele pe care le rostesti." autor necunoscut.


Când vei întelege aceasta, cauza si lucrarea lui Dumnezeu vor apãsa asupra ta cu o asemenea greutate, încât nu vei mai avea chef sã râzi si sã glumesti si sã te prinzi în discutii usuratice. Un pastor al lui Hristos care duce o povarã corespunzãtoare a lucrãrii si este pãtruns de un simtãmânt înalt al caracterului nobil si al sfinteniei misiunii sale nu va fi înclinat sã fie usuratic si neatent cu mieii turmei. Un pãstor adevãrat va fi interesat de tot ceea ce se leagã de bunãstarea turmei, de hrãnirea, cãlãuzirea si apãrarea ei.(3T, vol 3)


"De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra, caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata" 2 Petru 1:10

Dorel Cornei

Ajutor! Salvaţi-mă!

Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: "Treci in Macedonia şi ajută-ne!" (Faptele apostolilor 16:9)

Trei pescari au găsit într-o zi o sticlă plutind. Au pescuit-o şi au zărit înăun­tru o bucată de hârtie. Au spart sticla şi au descoperit următorul mesaj:

"Ajutor! Salvati-mă! Oceanul m-a aruncat pe o insulă nelocuită. Stau pe mal şi aştept ajutorul. Grăbiţi-vă! Sunt aici şi aştept."

Pescarii s-au uitat nedumeriţi unul la altul. "Nu este scrisă nicio dată", spuse unul. "Cu siguranţă, acum e prea târziu. Sticla poate că pluteşte de multă vreme pe apă." Altul remarcă şi el: "Nu este indicat locul. Nici măcar numele oceanului!" Al treilea, întorcând pe toate părţile peticul de hârtie, zise: "Acesta nu este un mesaj obişnuit. Aici este altceva. Vrea să ne spună că insula poate fi oriunde. Şi ea poate fi găsită chiar acum."

Cu mult timp în urmă, Pavel a primit un mesaj similar, doar că mesa­jul care i-a fost adresat era foarte concret: 

"Treci în Macedonia şi ajută-ne!" Receptiv la călăuzirea Duhului Sfânt, Pavel îşi schimbă planul iniţial şi se în­dreaptă spre Macedonia, oprindu-se în Filipi. Cu siguranţă că, în urma unei astfel de vedenii, apostolul se aştepta să găsească oameni strânşi laolaltă cu inima deschisă, gata să primească mesajul. Ajuns în Macedonia, Pavel găseş­te doar nişte femei care aveau inima deschisă pentru Evanghelia salvatoare. Perseverează totuşi în lucrare, deşi întâlneşte o cruntă opoziţie, este bătut şi întemniţat. Apoi trăieşte o experienţă uimitoare: convertirea temnicerului din Filipi. În sfârşit, a întâlnit omul care striga după ajutor. Ce frumos se încheie raportul biblic: 

"Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toată casa lui"!

CONEXIUNE Azi se împlineşte un an de la lansarea, la Cernica şi în toate biseri­cile din ţara noastră, a proiectului răspândirii cărţii Tragedia veacu­rilor. Cred că cele peste 600 000 de exemplare distribuite au ajuns în mâinile semenilor noştri interesaţi de pregătirea lor pentru finalul marii lupte. Ştii că mai sunt persoane care strigă după ajutor? Ce minunat că mai avem aproape un an întreg pentru a continua pro­iectul! Fie rugăciunea mea şi a ta: 

"Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! Doamne, dă-mi credinţă şi curaj pentru a fi parte în planul Tău de răspândire a Evangheliei!"

Iacob Pop, pastor, directorul Editurii Viaţă şi Sănătate

Alegerea...

"Din doua rele nu alege nici una." Ch. Spurgeon

Vulpea si cu cerbul insetase. Cu indemanare au sarit amandoi intr-o fintana adanca.
Dupa ce au baut, cerbul intreaba:
- Cum te-ai gandit sa iesi de aici cumatra?
- Ei bine, zise vulpea, planul este urmatorul: tu fiind destul de inalt vei sta drept, iar eu ma voi catara pe tine si de la coarnele tale pana afara nu mai am decat o saritura.
zis si facut. Peste cateva clipe vulpea era afara. dar din fantana cerbul striga disperat:
-Bine, bine, dar eu cum ies?
- asculta-ma cerbule, eu inainte sa ma arunc in fantana mi-am facut planul cum sa ies, tu de ce te-ai aruncat fara sa te gandesti cum vei iesi. Ca daca tu nu te aruncai, atunci si planul meu cadea si nici eu nu ma mai aruncam...

Pãrintilor, pe cât este cu putintã, tineti-vã copiii alãturi de voi si supravegheati-i cu cea mai mare atentie. Când îi lãsati sã plece departe de casã, ei simt cã sunt destul de mari ca sã-si poarte de grijã si sã facã ei însisi alegerile. Când tinerii sunt lãsati în acest fel, discutiile lor se îndreaptã adesea asupra unor subiecte care nu îi rafineazã, nu îi înnobileazã si nici nu le mãresc atasamentul fatã de lucrurile religioase. Cu cât li se va îngãdui mai des sã plece de acasã, cu atât le va fi mai mare dorinta de a pleca, iar cãminul va fi tot mai putin atrãgãtor pentru ei.(1T,vol.,1).

"Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta, si nu li se intampla nici o nenorocire." Ps. 119:165

Dorel Cornei

Captivii conştiinţei

Şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut şi au căzut din credinţă.

 ( Timotei 1:19)

Fiecare ne supunem unei autorităţi chiar dacă ne place să o recunoaştem sau nu. Ar putea fi şeful de la locul de muncă ori expertul din domeniu, a cărui opinie este luată ca directivă. Ar putea fi prietenii ale căror sfaturi le respectăm sau părinţii pe care îi iubim. Ba chiar şi cei mai rebeli susţin au­toritatea - propria lor autoritate. De altfel, fiecare dintre noi are la nivel per­sonal un for superior de conducere: conştiinţa. Putem asculta de ea sau nu.

Situaţia devine foarte dificilă atunci când individul trebuie să aleagă în­tre supunerea fată de o autoritate externă şi propria conştiinţă. Alexandr Solje­niţîn, un critic al sistemului totalitar sovietic, scria în "Arhipelagul Gulag": "Pen­tru mine, nu mai există nicio proprietate. Pentru mine, cei dragi au murit, iar eu am murit pentru ei. De azi înainte, trupul îmi este fără folos şi străin. Doar sufletul şi conştiinţa rămân de preţ şi importante pentru mine."

Din păcate, absorbiţi de gândul unor pericole din viitor şi al unor ne­împlinite acte de curaj, mulţi dintre cei ce ne numim creştini Îl trădăm pe Domnul nostru pentru lucruri de nimic chiar azi. Să nu uităm că biruinţa în încercările de mâine se cultivă prin credincioşia de azi. Aşa că ia-ţi timp pentru a-ti calibra conştiinţa după "dreptarul învăţăturilor sănătoase" (2 Timotei 1: 13), care este Cuvântul lui Dumnezeu, şi cere-I putere să rămâi drept.

CONEXIUNE În faţa Dietei adunate în oraşul german Worms, Luther a declarat:

"De aceea, dacă nu sunt convins cu mărturia Scripturii sau prin­tr-un raţionament clar, dacă nu sunt convins cu ajutorul pasajelor pe care le-am citat şi dacă ele nu-mi supun conştiinţa Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot şi nu voi retracta, căci e periculos pentru un creştin să vorbească împotriva conştiinţei lui. Aici stau şi nu pot face altfel. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" (TV, p. 142, 143)

Marius Necula, pastor, Conferinţa Muntenia

Fagaduinta

"Cea mai buna cale de a sta pe propriile tale picioare este sa petreci mult timp pe genunchi."Ch. Spurgeon


Iacov si Ioan au prezentat, prin mama lor, o rugãminte, cerând ca sã le fie îngãduit sã ocupe cele mai înalte si cele mai de cinste pozitii în Împãrãtia lui Hristos. Cu toate cã Hristos a repetat de mai multe ori învãtãtura cu privire la natura Împãrãtiei Sale, acesti tineri ucenici mai nutreau încã nãdejdea unui Mesia care avea sã-si ocupe tronul si sã-si exercite puterea regeascã potrivit dorintelor oamenilor. Mama, dorind pentru ei locul de cinste în aceastã împãrãtie, a cerut: "Porunceste ca, în împãrãtia Ta, acesti doi fii ai mei sã sadã unul la dreapta si altul la stânga Ta!"

Mântuitorul însã a rãspuns: "Nu stiti ce cereti. Puteti voi sã beti paharul pe care am sã-l beau Eu si sã fiti botezati cu botezul cu care am sã fiu botezat Eu?" Ei si-au amintit cã aceste cuvinte tainice vorbeau despre cercare si suferintã, totusi au rãspuns plini de încredere: "Putem!". Ei au socotit ca cea mai înaltã cinste a-si dovedi loialitatea lor prin împãrtãsirea de tot ce avea sã se întâmple Domnului.{AA 542}

Daca in rugaciunile noastre obisnuite nu uitam sa invocam implinirea fagaduintelor ce privesc avantajele vremelnice, se pare ca de cele mai multe ori neglijam sa-i cerem lui Dumnezeu sa implineasca fata de noi cea mai frumoasa, cea mai incurajatoare si mai motivatoare, fagaduinta vietii vesnice. Este cea mai pretioasa asigurare ce a fost vreodata adresata cuiva.

Necuprinsul este cuprins in ea iar noi suntem destinatarii.

"Si fagaduinta pe care ne-a facut-o EL este aceasta: viata vesnica." 1 Ioan 2:25

Dorel Cornei

Cu Tragedia veacurilor în celulă

Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite in inima ta? (Ieremia 4:14)

M-am născut într-o familie de ortodocşi şi, când eram mic, tata mă lua la biserică aproape forţat. Copil fiind, nu înţelegeam prea bine cine sau ce este Dumnezeu. Cu trecerea anilor, am început să fiu frământat de întrebări precum: Cine sunt? De ce trăiesc? Ce este dincolo de moarte? N-am găsit însă un răspuns satisfăcător. 

Necunoscându-L pe Dumnezeu, am căutat un sens al vieţii în distracţie, în alcool, fete şi cluburi. Eram însă la fel de nefericit. Apoi, din cauza anturajului, am pomit pe un drum al fărădelegii şi, în 2005, am fost arestat pentru furt calificat. Am fost condamnat şi am ajuns într-un centru de detenţie.

Cam după un an, a ajuns în mâna mea cartea Tragedia veacurilor. Ci­tind-o, am descoperit că Dumnezeu are un scop cu lumea aceasta. Am început să privesc viata cu alţi ochi. Tragedia veacurilor m-a îndreptat spre studierea Bibliei. Citind, eram tot mai convins că ceea ce citesc e adevărat. Deconectat de gălăgia din celulă, trăiam sentimentul că pătrund într-o lume nouă, diferită. Dumnezeu nu numai că exista, dar era interesat de viaţa mea şi dorea să-mi ofere fericire.

Într-o zi, mi-am luat inima în dinţi, am tras perdeaua patului ca să nu atrag atenţia şi, cu o credinţă firavă, m-arn rugat: "Doamne! Dacă exişti şi dacă ce am citit este adevărat, ajută-mă să nu mai simt nicio atractie fală de lucru­rile josnice. Eu sunt un nenorocit şi nu mă pot schimba. Te rog să mă schimbi Tu!" În zilele care au urmat, am simtit prezenţa Lui în viata mea. Am primit pace în suflet şi o fericire de nedescris. Colegii de celulă mă tot întrebau ce se întâmplă cu mine, pentru că de la o zi la alta mă găseau tot mai schimbat.

Acum sunt membru al Bisericii Adventiste de trei ani. Studiez şi mă rog, căutând o cunoaştere cât mai profundă a lui Dumnezeu. Tragedia veacurilor a rămas cartea mea de suflet pe care, atunci când ajung la uşile oamenilor, le-o recomand din toată inima. Prin cuvintele Domnului, orice viaţă poate fi transformată, orice suflet poate fi câştigat. Slavă Lui!

Ionuţ Antonesi, colportor

In cautare de raspunsuri

"Oamenii inteligenti cu adevarat cauta raspunsuri la copii."(autor necunoscut)

În orice activitate de învãtare a altora, relatia personalã constituie un aspect esential. Ori de câte ori si-a prezentat învãtãturile, Domnul Hristos S-a adresat oamenilor în mod individual. Cei doisprezece ucenici au fost educati în cadrul unei relatii apropiate si personale. În Scripturã, cele mai pretioase îndemnuri au fost adresate în mod particular si, deseori, în prezenta unui singur ascultãtor. În conversatia cu onorabilul rabin, pe Muntele Fericirilor, în dialogul cu femeia dispretuitã, la fântâna Sihar, Isus a deschis tezaurul celor mai impresionante comori, deoarece, înãuntrul acestor ascultãtori, El a descoperit o inimã sensibilã, o minte deschisã si un spirit receptiv. Nici chiar multimile care se îmbulzeau adesea pe urmele Lui nu reprezentau pentru Hristos o adunare ocazionalã de anonimi. El vorbea pentru fiecare minte în mod direct si apela la fiecare inimã. Privind chipurile ascultãtorilor, Domnul Hristos cãuta sã observe, în expresia fetei lor, acea luminã a întelegerii si acea sclipire a rãspunsului interior, care îi adevereau faptul cã adevãrul le atinsese inima; si când observa aceste expresii, inima lui Isus vibra de bucuria împreunei simtiri. - Ed 231 (1903)

Te bucuri ca esti copilul lui Dumnezeu? O parte a ceea ce inseamna a fi copilul Sau este sa accepti ca El stie si ca El ne va darui ceea ce avem nevoie nu ceea ce dorim intotdeauna, ci ceea ce, in fond, este cel mai bine pentru noi.

Si daca am putea cunoaste viitorul am fi totdeauna de acord cu El.

" Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu. Si suntem. Lumea nu ne cunoaste pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El" 1Ioan 3:1.

Dorel Cornei

Dincolo de durerea ţepuşului

Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş in carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă impiedice să mă ingâmf.(2 Corinteni 12:7)

Dumnezeu a găsit de cuviinţă să-l ocrotească pe Pavel de el însuşi într-un mod nu tocmai plăcut.

În manuscrisele apropiate perioadei în care Pavel activa, cuvântul din limba greacă redat în româneşte prin "tepuş" este utilizat cu referire la o aşchie, sau ţeapă, intrată în carne. Nu ştim cu exactitate despre ce este vorba, dar infirmitatea la care face apostolul referire trebuie să fi fost trupească, şi nu spirituală ori mintală, deoarece se precizează că ţepuşul este "în carne". Tocmai aici vedem înţelepciunea lui Dumnezeu la lucru. Prin situaţii neplăcute, El lucrează pentru binele veşnic al celor iubiti ai Săi. În cazul lui Pavel, acesta a fost mijlocul prin care era ferit de mândrie.

La cincisprezece secole distanţă de cele mărturisite de Pavel, un alt slujitor al Său avea să fie ocrotit într-un mod neobişnuit. Frederic de Saxonia, în colaborare cu nişte prieteni, a pus la cale un plan prin care Luther avea să fie ascuns atât de susţinători, cât şi de duşmani. Pe drumul de întoarcere de la Dieta din Worms, Luther a fost răpit şi dus la castelul din Wartburg, o cetăţuie izolată. "În singurătatea şi obscuritatea adăpostului lui din munţi, Luther a fost îndepărtat de orice sprijin omenesc şi separat de lauda lumii. Astfel, a fost ferit de mândrie şi de încredere în sine, sentimente care însoţesc atât de adesea succesul. Prin suferinţă şi umilinţă, a fost pregătit din nou să meargă în siguranţă pe înălţimile ameţitoare la care fusese înălţat într-un mod atât de neaşteptat." (IV, p. 138)

Să Îl rugăm pe Domnul să ne dea înţelepciunea prin care să vedem utilitatea spirituală a încercărilor din viata aceasta.

CONEXIUNE Perioada cât Luther a fost izolat în castelul Wartburg (1521-1522) nu a fost nicidecum un timp pierdut, deoarece reformatorul a avut aici ocazia să lucreze la traducerea Noului Testament în limba germană.

Marius Necula, pastor, Conferinta Muntenia

TAMID...

Daca Dumnezeu exista, de ce atata suferinta? De cite ori nu am ascultat aceasta intrebare, de multe ori intemeiata. Raspunsurile difera, de la persoana, la persoana, de la caz, la caz.

Dr. Bob Pierce spune:" Multi sufera atat de mult in timp ce doar cativa sunt dispusi sa se sacrifice."

Am vãzut cã îngerii lui Dumnezeu au fost însãrcinati sã pãzeascã cu deosebitã grijã adevãrurile importante, sacre, care au menirea de a servi ca o ancorã ucenicilor lui Hristos din toate generatiile. Duhul Sfânt S-a asezat în special asupra apostolilor care au fost martori ai rãstignirii Domnului, învierii si înãltãrii Sale - adevãruri importante, care aveau sã fie nãdejdea lui Israel. Toti aveau sã priveascã la Mântuitorul lumii, ca fiind unica lor nãdejde, si sã meargã pe calea pe care a deschis-o El prin sacrificiul propriei Sale vieti, sã tinã Legea lui Dumnezeu si sã trãiascã. Am vãzut întelepciunea si bunãtatea lui Isus dând putere ucenicilor sã ducã mai departe aceeasi lucrare pentru care El fusese urât si omorât de iudei. În Numele Lui ei au avut putere asupra lucrãrilor lui Satana. Un nimb de luminã si slavã a fost prezent în timpul mortii si învierii lui Isus, imortalizând adevãrul sacru cã El este Mântuitorul lumii. - EW 196, 197

Hannah Hurnard spunea: "Fiecare circumstanta in viata, nu conteaza cat de deformata si neplacuta pare a fi, daca este amestecata cu dragoste, iertare si supunere, va putea fi transformata." Si daca la toate acestea adaugam rabdarea lui Hristos, lucrarea de restaurare a chipului lui Dumnezeu in noi va fi simtitor usurata,

Da! Dumnezeu exista, se sacrifica, iubeste, asteapta, si sufera. Dumnezeu (ISUS) este sacrificat (TAMID). Iar Biblia spune prin apostolul Pavel, care intelege acest fenomen:

"Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu (nu spre suferinta ta) si spre rabdarea lui Hristos (nu spre rabdarea ta)." 2 Tes 3:5.

Dorel Cornei

Au făcut din harul divin o marfă!

Şi a zis celor ce vindeau porumbei: "Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie. " (Ioan 2:16)

Biserica Romano-Catolică făcuse din harul lui Dumnezeu o marfă." (TV, p. 103)

Cât de dureros este să observi faptul că promisiunea falsă: "Veţi fi ca Dumnezeu!", cu care Satana i-a momit pe primii oameni, făcându-i să calce porunca divină şi să păşească pe terenul fermecat al păcatului, îşi găseşte apa­renta împlinire în atitudinea reprezentanţilor unei biserici creştine, evidenţiate prin pretenţiile şi aroganţa papalităţii de a exercita prerogative care Îi aparţin exclusiv lui Dumnezeu - dreptul de a primi închinare, dreptul de a ierta pă­catele - şi de a-şi asuma dreptul de a aduce modificări Decalogului şi de a transforma ofertele harului într-o marfă. Şi cu ce consecinţe!

Vinderea harului este mult mai mult decât o contradicţie de termeni!

Este o jignire adusă lui Dumnezeu şi o prezentare distorsionată a caracteru­lui Său. Pe tot ce îi oferă Dumnezeu omului este scris: "Gratis". Dar aceasta nu doar pentru că, în bunătatea Sa, Dumnezeu vrea să ni le ofere gratis, ci şi pentru că ele sunt de o valoare inestimabilă. "Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată" (Psalmii 49:8). Iată o modestă ilustrare a acestei situaţii: Să admitem că unei persoane i se oferă cadou cele­bra pictură "Adorarea magilor", de Mantegna, tablou care, în anul 1987, a fost vândut la suma de 8,1 milioane de lire (22 milioane dolari acum). Iar fericitul beneficiar trimite în schimb 50 lei şi tuturor celor care îl întreabă le spune că a cumpărat tabloul pentru suma de 50 de lei. În cele din urmă, tabloul ajunge într-un ungher al unei magazii, pradă prafului şi uitării. Ce desconsiderare ar fi faţă de valoarea reală a celebrei opere de artă şi ce jignire faţă de memoria ilustrului artist!

Nu doar oferta în bani, ci orice faptă, orice serviciu, orice binefacere prin care considerăm că "plătim" pentru ceea ce ne oferă Dumnezeu repetă aceeaşi greşeală!

CONEXIUNE În vederea continuării construcţiei Bazilicii "Sf. Petru" din Roma, în­cepute de Papa Iuliu al II-lea, papa Leo al X-lea (1513-1521) a emis indulgenţe speciale. Era nevoie de foarte mulţi bani.

Emilian Niculescu, pastor pensionar, Conferinţa Transilvania de Sud

Unicul motor sigur

In viata ai nevoie de cineva care sa-ti fie aproape in clipele grele, sa te inteleaga sa te iubeasca, si in care sa-ti depui increderea fara nici o indoiala  ca te-ar putea dezamagi, sau insela. Acesta este prietenul adevarat, credincios, dispus sa-si dea viata pentru fericirea ta. 

"Prieten este acela care stie totul despre tine si te iubeste exact la fel." (autor necunoscut)

Probabil ca vi s-ar parea ciudat sa vedeti un avion care zboara dand din aripi. Nu tot la fel gandea Beti, o fetita de 4 ani, care, in timpul unei calatorii cu avionul, il intreba pe tatal ei:

-Taticule, avionul asta de ce nu da din aripi?

Surprins si amuzat totodata, tatal ii raspunse aratand pe geam:

-Pentru ca, uite, acolo sub aripi sunt niste motoare care fac de fapt avionul sa zboare.

Beti privi nedumerita spre el si-i spuse:

- Inseamna ca numai avioanele care nu au motor dau din aripi?

Ne mai stiind ce este normal si ce nu, "zburam" prin viata motivati fiind de motoarele intereselor egoiste, aripile dragostei, iertarii si ingaduintei ramanand reci si intepenite.

Ce motor iti propulseaza "zborul" prin viata? 

Biblia are solutia: Ingaduiti-va unii pe altii, si daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi. (Col. 3,13)

Dorel Cornei 

Reforma a început cu reformatorul

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii (Evrei 4:12)

Întotdeauna se temuse să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, dar acum, ca niciodată mai înainte, a pus stăpânire pe el o conştientizare profundă a stării lui de om păcătos." (TV, p. 100)

Este atât de interesant şi de impresionant de urmărit cum a început, ce anume a declanşat şi care a fost sursa acelui foc sacru al Reformei secolului al XVI-lea, care a cuprins curând întreaga Europă, Sursa acestui foc a fost tot sacră: Biblia.

În urma citirii Bibliei, tânărul Martin Luther a fost confruntat cu radio­grafia vieţii lui spirituale, cu diagnosticul emis de Cer. Reforma a început cu reformatorul, însă nu dintr-un simţământ al superioritătii, ci, dimpotrivă, cu simţământul umilitor, copleşitor că este foarte păcătos. Reforma condusă de Luther este în primul rând lupta împotriva păcatului, a ereziei, a ipocriziei la orice nivel, iar conflictul cu biserica este doar consecinţa. Dar lupta a început cu el însuşi. Tocmai în aceasta constau justetea şi măreţia Reformei.

Simţărnântul păcătoşeniei în urma impactului pe care îl produce Biblia, nu este un subiectivism mistic, cum susţin unii psihologi. Dimpotrivă, starea de păcat în care se află omul are un caracter obiectiv. Se poate defini în termeni foarte concreţi în urma confruntării cu etalonul ceresc al dreptăţii (Decalogul), cu principiile divine ale moralităţii, cu exemplele eroilor credintei, dar, mai ales, în urma confruntării cu viaţa lui Isus. Astfel înţelegem reacţia apostolului Petru. Prăbuşit la pământ, el exclamă: "Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!"

Ce ţi-a spus Biblia despre tine?

CONEXIUNE Tânărul student Martin Luther a descoperit pentru prima dată în via­ţă o Biblie în biblioteca Universităţii din Erfurt. Avea douăzeci şi doi de ani. Această descoperire a fost "scânteia" care a aprins Reforma.

Emilian Niculescu, pastor pensionar, Conferinţa Transilvania de Sud

Onoarea de a fi acceptat

Putini oameni traiesc viata la superlativ. Ei sunt cei care potrivit traditiei au primit mai mult noroc la scaldatoare. Ei sunt acceptati si iubiti de familie, prieteni, si chiar de dusmani. Sa fie oare adevarat?

"Sa fii acceptat in mod neconditionat este un lucru eliberator. Sa fii ingaduit cu bunatate, si ajutat cu indelunga rabdare este cu adevarat darul lui Dumnezeu" (autor necunoscut)

Este privilegiul pe care ti-l ofera Providenta lui Dumnezeu. Aici nu este vorba de noroc, soarta etc. Dumnezeu l-a creat si rascumparat pe om cu un singur scop. Acela de a fi fericit.

"Intr-o seara, Imparatul Wilhelm I de Prusia, s-a dus la teatru insotit de obisnuitul sau lacheu. Coborand din trasura, a intrat in teatru si s-a instalat in loja lui. Dar cum spectacolul era cam plictisitor, a plecat dupa actul I. Ca de obicei, vizitiul era acolo in trasura si il astepta. Dar lacheul, nebanuind ca imparatul avea sa revina inainte de terminarea spectacolului s-a dus la bar. Imparatul a aflat de toate acestea de la vizitiu, si l-a asteptat tacut in trasura. Jenat peste masura, tremurand de frica, a venit si lacheul. Dar imparatul, l-a poftit langa el si l-a linistit spunandu-i:

- de cate ori n-ai fost nevoit sa ma astepti si tu pe mine, sarmane om!

"N-o sa fie cine stie ce daca te-am asteptat si eu o data." (AL, ADMP)

Cu inima plina de recunostinta la adresa lui Dumnezeu, apostolul Pavel avand onoarea acceptarii in suflet, scrie urmatoarele:

"Astfel dar, [...] imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete si indelunga rabdare." (Col. 3:12)

In final tot ceea ce conteaza este sa ai in suflet personal onoarea acceptarii lui Dumnezeu.

Dorel Cornei

Şi ce zice, şi ce face popa!

Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. (1Petru 2:12)

Ioan Slavici povesteşte că un popă a fost trimis să slujească într-un sat sărac. Deşi nu mai era chiar tânăr şi mai avea şi nevastă şi copii de îngrijit, plin de entuziasm şi duioşie, el şi-a invitat enoriaşii într-un spaţiu considerat de săteni a fi biserică. Cu toate eforturile preotului de a-i determina pe oameni să facă o schimbare în viaţa lor, aceştia parcă nici nu auzeau chemările Domnului."Aşteptaţi'", a zis el. "Dacă nu veniţi voi la mine, vin eu la voi!"

Şi, unde îi prindea, acolo-i ţinea la sfaturi. Cum n-a mers nici cu sfatul, a încercat cu batjocura, apoi cu cearta, până când oamenii fugeau din calea lui, ferindu-se ca de ciumă. Într-una din zile, deznădăjduit în străduinţa lui de a-i ajuta pe enoriaşi, merge la altar şi-I cere ajutor lui Dumnezeu. Lăsând în grija Celui de Sus aceste frământări sufleteşti, a observat că la casa lui ar trebui făcute nişte reparaţii: mai întâi peretii, apoi acoperişul. Apoi a bătut pari şi şi-a făcut gard, preoteasa a pus straturi, apoi au semănat păpuşoi. Şi-au extins semănăturile, au făcut rost de bani confecţionând lese şi ro­gojini. Miraţi, sătenii nu mai fugeau acum din drumul lui, ci priveau printre nuielele gardului frumuseţea casei şi bunăstarea familiei. Peste ani, Popa Tanda a dovedit că umblarea lui n-a fost fără rost. Satul Sărăceni se mân­drea acum cu biserica şi cu casa popii, cu primărie, şcoală, un târg vestit, săteni care mai de care mai gospodari. Oamenii din sat spuneau acum despre popă: "Ţine-l, Doamne, la multi ani, că e omul lui Dumnezeu!"

Cu mult înaintea lui, un alt preot, Wycliffe, "era un învăţător capabil şi zelos şi un predicator elocvent, iar viata lui zilnică era o ilustrare a adevărurilor pe care le predica" (TV, p. 66). Mărturia ta devine convingătoare nu doar prin persuasiune şi elocvenţă, ci şi prin puterea exemplului.

CONEXIUNE Un om de seamă a fost întrebat, cu ocazia botezului, de unde a pornit căutarea lui după Dumnezeu. "De la rufele foarte albe pe care le vedeam puse la uscat la noi acasă. Spălătoreasa noastră era o femeie credincioasă, care îşi făcea întotdeauna treaba impecabil. Ea mi-a vorbit despre Dumnezeu."

Marius Munteanu, pastor, preşedintele Institutului Teologic Adventist

Putere, Dragoste si Chibzuinta

In adevar exista o solutie a eradicarii slabiciunii, urii, fricii si nechibzuintei?

Sunt impresionat cum pretul produselor de orice fel urca vertiginos, crescandu-le astfel valoarea. Un lucru normal ar spune cei interesati in castig material. Insa, foarte multi oamenii sunt nefericiti, slabi si nechibzuiti. Egoistii cred ca lumea trebuie sa-i "alimenteze" si ca tot si toti trebuie sa-i onoreze. Lucru contrar cu cresterea pret-valoare a produselor, in cazul oamenilor scazandu-le valoarea si instaurand teama.

- De ce iti este frica?

Poate ca nu te-ai pregatit destul pentru examen, sau poate ascunzi ceva, poate pentru ca nu ti-ai implinit la timp cuvantul dat sau l-ai calcat. Ti-e teama de esecul unor realitati, de nereusita unor planuri, de necunoscutul in fata caruia te afli, de reactia lumii la actiunile tale.

Nu imbatranesti pentru ca ai trait un numar de ani ci pentru ca ti-ai parasit idealul. Si idealul lui Dumnezeu pentru tine este: Putere pentru a trece dincolo de neimpliniri, Intelepciune pentru a nu repeta greselile trecutului, Dragostea adevarata care izgoneste frica.

Einstein A. spune: "Valoarea unui om rezida in ceea ce da el si nu in ceea ce este capabil sa primeasca."

Biblia merge mai departe si prin Apostolul Pavel citim: "Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta" (1 Tim. 1:17).

Care este parerea ta? Cine crezi ca are dreptate? Oamenii egoisti, slabi, nefericiti, nechibzuiti, fricosi. Sau Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

Eu unul, cred in ce este scris in Biblie.

Dorel Cornei

Curriculum din Eden

Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. (Proverbele 16:23)

A fost o vreme când te fereai să spui că intenţionezi să continui şcoala, să mergi la facultate. Dacă "scăpai" de clasele primare şi de gimnaziu, gata: "Cărtiie pe foc, hai copii la joc!" sau la muncă sau la ... stat. Liceu? 

Facultate?! Se temeau unii de şcoală ca de chipul de pe stâlpii pentru înalta tensiune. Cei tineri n-au cum să înţeleagă că partidul care a condus ţara mai bine de cincizeci de ani îi dispreţuia pe cei învăţaţi.

Care-i pericolul de moarte al şcolii? (1) Mediul şcolar profan. De ce nu-ţi trimiti copiii la o şcoală creştină? (2) Elita societăţii e lipsită de erudiţie. Cum vezi acest lucru, dacă tu nu te duci la şcoală? (3) Nu prea e de folos. Dezva­ţă-te să mai judeci orice câştig doar în "galbeni". Dacă nu vezi un folos concret, învaţă de dragul Creatorului. Îl cinsteşti prin cultivarea minţii, în cât mai multe domenii, pornind de la darurile tale. (4) Programa de învăţământ. Totuşi nu ştii când va veni momentul în care Providenţa să Se folosească de ceva ce ai făcut doar din obligaţie şcolară.

"Wycliffe primise o educaţie nerestrictivă. (. .. ) În setea lui de cunoaşte­re, a căutat să se iniţieze în toate ramurile ştiinţei. (... ) Cunoaşterea aprofunda­tă a filosofiei speculative a timpului său l-a făcut în stare să-i demaşte erorile, iar prin studiul legilor ecleziastice şi nationale s-a pregătit să se angajeze în marea luptă pentru libertate civilă şi religioasă." (TV, p. 65)

Nu ştiu încotro vei merge după ce citeşti aceste rânduri: sper că la mun­că sau la şcoală. Dacă apuci pe drumul şcolii, pune suflet şi ia creierul înăun­tru. Dacă ai abandonat şcoala, străduieşte-te s-o termini degrabă. Dacă pleci la muncă, după program, citeşte ceva şi să nu ţi se pară eretică şi prea costi­sitoare ideea de a face facultatea odată cu copiii sau chiar cu nepoţii tăi. De dragul Lui!

CONEXIUNE Christmas Evans (1766-1838) s-a născut în familia unui pantofar să­rac. Până la şaptesprezece ani a fost analfabet. Ulterior, în preajma pastorului David Davies, a învăţat să citească în numai o lună şi a devenit unul dintre predicatorii renumiţi ai timpului său.

Marius Munteanu, pastor, preşedintele Institutului Teologic Adventist

Vorbire cu har

"Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia" (Col. 4,6)

"Intr-o zi a venit la consultatie un pacient care a inceput sa-si povesteasca aproape toata viata, fara a-i spune medicului de ce anume suferea.

Doctorul il intrerupse la un moment dat plictisit, si-i spuse cam rastit:

- Fii bun si scoate limba. Prefer s-o vad decat s-o mai aud." 

(Adriana Lazarescu, Anecdote despre mari personalitati)

Ar fi bine ca fiecare bãrbat sã semneze un angajament prin care sã se hotãrascã sã vorbeascã frumos în familia sa, sã lase ca legea iubirii sã stãpâneascã în vorbirea sa. Pãrintilor, nu vorbiti niciodatã pripit. Dacã copiii vostri gresesc, corectati-i, însã prin cuvinte pline de duiosie si dragoste. Ori de câte ori cicãliti, pierdeti o ocazie pretioasã de a da lectii de stãpânire de sine si rãbdare. Fie ca dragostea sã fie trãsãtura dominantã atunci când vreti sã îndreptati rãul. (CA, 27)

Spurgeon spune: " Avem datoria sa veghem asupra limbii noastre pentru ca moartea si viata sunt in puterea ei."

Este scris ca, felul nostru de vorbire trebuie sa fie: Da, da si nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau"(Mat 5,37).Apostolul Iacov sfatuieste: Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie. 

(Iac 1,19)

Dorel Cornei