Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. Mt 27:12
Cand Isus a fost acuzat inaintea lui Pilat, a lasat generatiilor urmatoare un exemplu extraordinar de stapanire de sine. " Nu a raspuns nici un cuvant in fata acuzatiilor care-i fusesera aduse impotriva Lui [...] Ramanand ca o stanca in fata valurilor de furie ce veneau ca sa-l loveasca [...] Pastrand linistea, linistea aceasta era elocventa. Era ca o lumina ce venea stralucind din interiorul sufletului spre exterior" (VI, 346). Isus a suportat fara sa reactioneze la invinuirile si batjocurile aruncate asupra Lui. "Si la invinuirile aduse Lui de catre arhierei si batrani, nu raspundea nimic" (ROB,Mt 27:12).
" Cea mai înaltã dovadã de noblete la un crestin este stãpânirea de sine. Acela care, atunci când e tratat cu cruzime si insulte, nu pãstreazã un spirit calm si încrezãtor Îi rãpeste lui Dumnezeu dreptul de a descoperi în el desãvârsirea Sa de caracter. Umilinta inimii este tãria care dã biruintã urmasilor lui Hristos; ea este dovada legãturilor lor cu cerul.
Greutãtile cu care avem sã dãm piept pot fi foarte mult usurate de umilinta aceea care se ascunde în Hristos. Dacã avem umilinta Domnului, ne vom ridica mai presus de dispret, de refuzurile altora, de necazurile la care suntem expusi în fiecare zi si ele vor înceta sã rãspândeascã întuneric asupra spiritului nostru.
"Domnul este înãltat; totusi vede pe cei smeriti" (Ps. 138,6). Aceia care dau pe fatã spiritul blând si smerit al lui Hristos sunt priviti cu duiosie de Dumnezeu. Poate cã lumea îi priveste cu dispret, dar în ochii Lui ei sunt de mare valoare. Nu numai cei întelepti, cei mari, cei bogati vor câstiga dreptul de a pãtrunde în curtile ceresti; nu numai lucratorul activ, plin de zel, care munceste neincetat.
"Nu! Cel sãrac în duh, care flãmânzeste dupã prezenta lãuntricã a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care ambitia cea mai înaltã este sã facã voia lui Dumnezeu, si acestia vor câstiga o intrare îmbelsugatã. Ei vor face parte din numãrul celor care si-au spãlat hainele si le-au albit în sângele Mielului. "Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte în templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Îsi va întinde spre ei cortul Lui" (Apoc. 7,15)".{DA 302}
Dorel Cornei
Cand Isus a fost acuzat inaintea lui Pilat, a lasat generatiilor urmatoare un exemplu extraordinar de stapanire de sine. " Nu a raspuns nici un cuvant in fata acuzatiilor care-i fusesera aduse impotriva Lui [...] Ramanand ca o stanca in fata valurilor de furie ce veneau ca sa-l loveasca [...] Pastrand linistea, linistea aceasta era elocventa. Era ca o lumina ce venea stralucind din interiorul sufletului spre exterior" (VI, 346). Isus a suportat fara sa reactioneze la invinuirile si batjocurile aruncate asupra Lui. "Si la invinuirile aduse Lui de catre arhierei si batrani, nu raspundea nimic" (ROB,Mt 27:12).
" Cea mai înaltã dovadã de noblete la un crestin este stãpânirea de sine. Acela care, atunci când e tratat cu cruzime si insulte, nu pãstreazã un spirit calm si încrezãtor Îi rãpeste lui Dumnezeu dreptul de a descoperi în el desãvârsirea Sa de caracter. Umilinta inimii este tãria care dã biruintã urmasilor lui Hristos; ea este dovada legãturilor lor cu cerul.
"Domnul este înãltat; totusi vede pe cei smeriti" (Ps. 138,6). Aceia care dau pe fatã spiritul blând si smerit al lui Hristos sunt priviti cu duiosie de Dumnezeu. Poate cã lumea îi priveste cu dispret, dar în ochii Lui ei sunt de mare valoare. Nu numai cei întelepti, cei mari, cei bogati vor câstiga dreptul de a pãtrunde în curtile ceresti; nu numai lucratorul activ, plin de zel, care munceste neincetat.
"Nu! Cel sãrac în duh, care flãmânzeste dupã prezenta lãuntricã a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care ambitia cea mai înaltã este sã facã voia lui Dumnezeu, si acestia vor câstiga o intrare îmbelsugatã. Ei vor face parte din numãrul celor care si-au spãlat hainele si le-au albit în sângele Mielului. "Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte în templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Îsi va întinde spre ei cortul Lui" (Apoc. 7,15)".{DA 302}
Dorel Cornei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu