Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. - Psalmii 17: 15
Magda s-a născut la începutul anilor 1900 şi era un copil fericit. A fost o elevă bună la liceu şi a câştigat multe premii, atât pentru performanţele ei la învăţătură, cât şi pentru performanţele în sport. Totuşi, în 1918, în timp ce lucra ca secretară, a contractat boala somnului. După câteva luni s-a însănătoşit, dar după aceea, în 1923, a început să aibă simptome ale bolii Parkinson şi a intrat într-o stare de stupoare în care a rămas 45 de ani. În tot acest timp, a trecut prin diverse instituţii şi a stat într-un scaun cu rotile, nemişcată, cu faţa inexpresivă, aparent inconştientă de ceea ce se întâmpla în jur. Persoanele care i-au oferit asistenţă au crezut că au de-a face cu un caz irecuperabil.
În iunie 1969, dr. Oliver Sacks a început să le administreze puţinilor supravieţuitori ai bolii somnului un medicament nou conceput, pe nume L-DOPA. Treptat, Magda s-a trezit. Mai întâi şi-a regăsit vocea, apoi a început să scrie câteva propoziţii. În scurt timp, a fost capabilă să se hrănească singură şi să facă scurte plimbări. Apoi, din fărâma de om care ajunsese, a ieşit la iveală întreaga ei personalitate. Dr. Sacks scria că Magda "dădea dovadă de o inteligenţă, de un şarm şi de un umor care fuseseră aproape cu totul ascunse de boala ei".
Magda şi-a reamintit cu bucurie de copilăria petrecută în Viena şi a povestit cu nostalgie despre excursiile şcolare şi despre vacanţele petrecute în familie. Dar ea nu a rămas blocată în trecut. Femeia aceasta curajoasă a găsit puterea de a trece peste prăpastia de 45 de ani apărută în viaţa ei. Ea şi-a refăcut relaţia cu fiicele ei şi cu ginerii ei. I-a cunoscut pe nepoţii ei şi s-a bucurat de vizita multor rude care au venit să vadă minunea revenirii la realitate a Magdei.
Ce uimitoare trezire la viaţă! Aceasta este speranţa pe care Dumnezeu ne-o oferă fiecăruia dintre noi chiar acum, oricât de lung şi de profund a fost somnul nostru în păcat.
Va mai exista o altă trezire atunci când se va arăta împărăţia lui Dumnezeu.
Vom privi în sus cu bucurie şi ne vom înălţa la ceruri împreună cu Hristos. Nu trebuie să rămânem blocati în tragediile pe care le suferim în această lume păcătoasă, incapabili să trecem peste prăpastia uriaşă dintre viaţa pe care o avem avem azi. Iov spunea astfel: "Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui!" (Iov 14: 12) Trezirea din moarte nu este ca trezirea din boala somnului, când pacientul constată că e mai bătrân cu mai mulţi ani decât atunci când s-a îmbolnăvit. Când ne vom trezi, vom constata că suntem din nou tineri, că avem trupuri noi, recreate după trupul pe care L-a avut Hristos la înviere. "Trupul stării noastre smerite" va fi făcut "asemenea trupului slavei Sale" (Fil. 3:21). Aşază-ţi viaţa în mâinile Sale cu încrederea deplină că, dacă vei muri înainte de revenirea Sa, te vei trezi şi vei vedea slava venirii Sale.
Mark Finley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu