DĂ-I SLAVĂ LUI DUMNEZEU ÎN ÎNCERCARE!

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii  care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. -Iacov 1:2,3

Tânărul Claude de Praet a aşteptat cinci zile lungi în temniţă pentru a afla ce acuzaţii i se aduceau. În final, în dimineaţa zilei a şasea. un temnicer a deschis uşa de la celula lui şi l-a dus în camera de interogatoriu. Trei judecători aşezaţi pe scaune cu spătar înalt îl aşteptau în tăcere. Un funcţionar aştepta pregătit cu pană şi hârtie ca să noteze declaraţia deţinutului. Aprodul a început să-i pună întrebări.

Claude era judecat dintr-un singur motiv: convingerile lui erau diferite de cele ale bisericii de stat. El a ales să accepte mai degrabă autoritatea Bibliei decât autoritatea bisericii. El avea convingerea că mântuirea venea prin Isus Hristos, şi nu prin sacramentele bisericii.

Interogatoriul a avut loc în 1556, în oraşul Ghent (aflat în prezent pe terito­riul Belgiei). În scrisorile pe care acest bărbat a reuşit să le trimită din închisoare, descoperim un lucru uimitor despre credinţa lui. El scrie referitor la procesul lui: "Inima mea s-a aprins de bucurie în mine pentru Domnul Dumnezeul meu, in aşa măsură încât toate frământările şi îngrijorările mele au fost îndepărtate din mintea mea, cum îndepărtezi praful de pe stradă."

Ce eveniment a produs această schimbare? În mod uimitor, schimbarea a fost adusă de venirea temnicerului la celula lui şi de escortarea lui înaintea acuzatorilor. Ea a fost adusă de începerea interogatoriului. Dar chinurile abia începeau pentru el. De ce era el atât de fericit? Pentru că avea în sfârşit ocazia de a da mărturie despre credinţa lui şi despre ceea ce a făcut Dumnezeu în viaţa lui. Indiferent ce avea să se întâmple, adversarii lui aveau să afle ce însemna Isus pentru el.

El a scris: "M-am aşezat bucuros, cu inima înălţată la Domnul Dumnezeul meu, uitând de mine însumi şi de lucrurile din lumea aceasta."

Fiecare încercare este o ocazie de a da mărturie despre bunătatea lui Dum­nezeu. Chiar şi necreştinii sunt bucuroşi atunci când totul le merge bine. Dacă nu suntem bucuroşi decât atunci când totul ne merge bine, atunci mărturia noastră nu este mai bună decât cea a unui necreştin. Dar dacă ne bucurăm de bunătatea lui Dumnezeu în încercările noastre, atunci dăm o mărturie pozitivă despre faptul că El ne susţine chiar şi în momentele dificile ale vieţii.

Claude de Praet a considerat că procesul la care a fost supus a fost o ocazie de a vorbi despre Hristos. Treci astăzi printr-o încercare grea? O rudă sau un prieten de-al tău are vreo problemă? Sau poate ai o problemă de sănătate? Poate că este vorba despre un conflict cu o persoană apropiată sau despre un conflict la locul de muncă? Dacă da, atunci pune-ţi întrebarea: "Cum pot să dau mărturie înaintea oamenilor din jurul meu în această încercare? Cum pot să-I dau slavă lui Hristos în această problemă? Cum pot să-L onorez pe Hristos prin această experienţă?"

Dacă privim fiecare dintre provocările vieţii din perspectiva onorării Numelui lui Dumnezeu, atunci încercările noastre devin nişte ocazii unice de mărturisire.

Fie ca rugăciunea inimilor noastre să fie aceasta: "Doamne, învaţă-mă să văd în fiecare încercare o ocazie de a aduce slavă Numelui Tău!"

Mark  Finley