S-A TERMINAT - PARTEA I

Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. - Geneza 2: 1

Anul 1968, ajunul Crăciunului. America a avut un an lung şi dificil.

În ianuarie 1968, Coreea de Nord a capturat vasul american Pueblo. În februarie şi în martie, numărul americanilor ucişi în Vietnam a crescut vertiginos. Opoziţia publicului faţă de război a atins o cotă fără precedent. În primăvară au avut loc asasinarea lui Martin Luther King Jr. şi asasinarea lui Ro­bert F. Kennedy. Vara a fost la fel de încordată, pe măsură ce tratativele de pace din Vietnam trenau şi protestele antirăzboi se intensificau. Anul 1968 a fost fără nicio îndoială un an pe care ne doream să-l uităm cât mai curând.

Totuşi, în ajunul Crăciunului, o rază de speranţă a răzbătut printre nori. Bu­curia unei mari realizări ne-a insuflat o nouă încredere. Pentru prima dată în isto­rie, oamenii au orbitat în jurul Lunii. Şi, în plus, lucrul acesta l-au făcut americanii! Nu ne puteam crede ochilor când priveam la televizor imaginile impresionante de pe suprafaţa Lunii. 

Astronauţii Frank Borman, James Lovell şi William An­ders au transmis câteva urări de Crăciun şi au citit dintr-o carte străveche bine cunoscutele cuvinte din Geneza 1: 1: "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi părnântul" (Gen. 1: 1).

În timp ce făceau înconjurul Lunii şi priveau spre Pământ de la o distanţă de circa 400 000 km, astronauţii ne-au reamintit tuturor că viaţa nu este un acci­dent cosmic. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi părnântul."

Cuvintele acestea au un sens profund, o semnificaţie practică şi transmit un adevăr neschimbător. Să analizăm mai îndeaproape această scenă a Creaţiei.

Spre sfârşitul săptărnânii Creaţiei, Dumnezeu Şi-a încoronat lucrarea prin crearea lui Adam şi a Evei. El a exclamat înaintea întregului univers: "Este gata!"

Geneza 2: 1 descrie scena astfel: "Astfel au fost sfârşite cerurile şi părnântul şi toată oştirea lor." Acest verset ne spune că lucrarea de creaţie a fost realizată de Dumnezeu. Creaţia este lucrarea lui Dumnezeu. Noi nu am evoluat. Noi nu ne-am creat singuri. Versetul ne vorbeşte despre un Creator care Şi-a încheiat lucrarea de creare şi despre un Creator care are grijă de lucrurile pe care le-a făcut. De-acum înainte, nu trebuie să te mai laşi tulburat de gândul că nu ai avea valoare.

Dumnezeu spune: "Am încheiat lucrul la fiinţa ta complexă. Am dat formă cu multă grijă inimii tale, celulelor, particulelor electrice/chimice din creierul tău şi personalităţii tale. Eu te-am făcut. Eu te-am creat. Dacă te subestimezi, îl insulţi pe Acela care te-a creat!"

În lumina dragostei Creatorului nostru, nu mai trăim cu impresia că sun­tem singuri, nedoriţi, părăsiţi, neapreciaţi, neiubiţi. În dimineaţa creaţiei în care a spus: "S-a terminat", Dumnezeu Şi-a manifestat dragostea într-un mod atât de complet, încât a alungat pentru totdeauna sentimentele de înstrăinare, de abandonare şi de singurătate.
 Noi putem spune împreună cu apostolul Pavel:

"Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu" (Efes. 2: 19).

Dumnezeu ne-a creat. El ne iubeşte. Noi nu suntem orfani în acest univers.

Noi suntem oameni din casa lui Dumnezeu! Avem motive suficiente să fim bucuroşi.

Mark Finley