ORICE VÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ, PARTEAA3-A: V ÂNTUL RECE AL FORMALISMULUI

Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. - Matei 15:8

Isus a mustrat foarte aspru formalismul fariseilor. El i-a comparat cu nişte "mor­minte văruite care ... pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor" (Mat. 23:27) şi le-a spus că sunt nişte "făţarnici", nişte oameni care vor să atragă privirile altora (Mat. 15:7). El a declarat că ei sunt "fără pricepere" (versetul 16). Formalismul rigid a afectat poporul lui Dumnezeu din primul secol şi Îl afectează şi astăzi.

Ellen White scria: "Răul produs de o închinare de formă nu poate fi descris suficient de hotărât" (Mărturii, vol. 9, pag. 143). "Noi nu obţinem nici a suta parte din binecuvântarea pe care ar trebui să o căpătăm de la strângerea noastră laolaltă pentru a ne închina lui Dumnezeu" (Mărturii, vol. 6, pag 362).

Formalismul priveşte mai degrabă la înfăţişare decât la inimă. El pune accentul cel mai mare pe ritualuri, ceremonii, forme şi tradiţii, care pun în umbră închi­narea cu inima şi spiritul. Atunci când vântul rece al formalismului suflă peste noi, dăm mai multă importanţă exteriorului decât interiorului. Comportamentul exterior substituie convertirea inimii. Există conformare, dar fără transformare, există datorie, dar fără consacrare, există obligaţie, dar fără pasiune. Creştinii formalişti s-ar putea să corespundă cu tiparul, dar ei nu sunt stăpâniti de Duhul lui Hristos.

Isus ne oferă ceva mai bun decât formalismul rece care aşază corvoada plic­tisitoare şi datoria apăsătoare înaintea închinării cu bucurie venită din inimă. Isus ne oferă Duhul Său. El ne oferă mai mult decât "doar o formă de evlavie" (2 Tim. 3:5). El Se oferă pe Sine.

Îmi doresc ca vântul Duhului să sufle prin bisericile noastre. Îmi doresc o "redeşteptare a adevăratei evlavii între noi [care] este cea mai mare şi mai urgentă nevoie a noastră" (Solii alese, vol. 1, pag. 121). Nu ne putem aştepta la o redeşteptare autentică atâta timp cât nu există rugăciune serioasă şi studiu biblic temeinic. Duhul locuieşte în inimile noastre prin Cuvântul Său. Toate redeşteptările mari şi autentice din istorie s-au bazat pe Cuvânt.

Mulţi oameni recurg la forme noi de închinare ca o reacţie la formalism. Acestea le oferă o stare temporară de euforie, dar ele nu au nicio valoare atâta timp cât nu ne închinăm cu inima. Problema nu ţine atât de mult de forma de închinare, cât de inima închinătorului. Dumnezeu ne invită să venim la închinare cu inimile pline de mulţumire pentru noua cunoaştere a Sa dobândită din Cuvântul Său. Atunci când inimile noastre vor fi zdrobite de greşelile personale, Hristos le va umple cu iertarea Sa. Atunci, din bucuria inimii iertate va izbucni lauda pentru Mântuitorul nostru. Adevărurile Sale vor deveni tot mai preţioase cu fiecare zi care trece.

Atunci vom spune împreună cu Ieremia: "Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele" (Ier. 15: 16).

Mark Finley