luni, 23 iulie 2012

ORICE VÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ, PARTEA A 7-A: BRIZA CALDĂ A LAODICEEANISMULUI


Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. - Apocalipsa 3,20

Pavel călătorea cu corabia spre Roma şi marea era agitată. Călătoria pe mare devenise periculoasă. Pavel l-a îndemnat pe căpitan să ierneze într-un loc numit "Limanuri bune".

Dar restul echipajului nu a dorit să aştepte şi l-a îndemnat pe căpitan să ple­ce mai departe. Doctorul Luca a consemnat următoarele: "Vântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape" (Faptele 27: 13, NTR). Sufla un vânt uşor, numit briză. Căpitanul şi echipajul s-au simţit în siguranţă şi au adormit. Ei au crezut că erau în stare să înfrunte orice furtună.

Briza uşoară s-a transformat la scurt timp într-o vijelie puternică. Vântul biciuia valurile cu furie. Numai providenţa lui Dumnezeu a salvat corabia.

Briza uşoară şi caldă te face să adormi. Tot la fel, Laodiceea reprezintă o stare de letargie spirituală, de presupusă spiritualitate. Laodiceea crede că stă bime la capitolul spiritualitate.

Cu ceva timp în urmă am vizitat Laodiceea în Turcia. Pe vremea lui Ioan, Laodiceea era un centru comercial prosper. Populaţia lui se ridica cu mult peste 100 000 de oameni. Afacerile bancare stârneau invidia lumii romane. La mijlocul secolului 1, un cutremur a distrus o parte din oraş, dar laodiceenii mândri au refuzat sprijinul romanilor. Ei doreau să reconstruiască cetatea singuri. Laodiceea era un centru al modei, fiind specializată în producerea de articole de lână. De asemenea, ea era un centru medical, deoarece acolo se producea unguent pentru urechi şi pentru ochi. Locuitorii ei mândri aveau tot ce le trebuia. Ei erau convinşi că niciun oraş nu putea rivaliza cu oraşul lor.

Mesajul lui Ioan Descoperitorul către biserica din Laodiceea este relevant şi pentru biserica lui Dumnezeu de astăzi. El vorbeşte despre mândria spirituală - recomandă smerenia. Dumnezeu spune: "Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am bogăţit şi nu duc lipsă de nimic» şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol" (Apoc. 3: 17).

Esenţa laodiceanismului este egocentrismul. Ellen White scria că "dragostea de sine exclude dragostea lui Hristos. Cei care trăiesc pentru ei înşişi stau aliniaţi sub conducerea bisericii Laodiceea" (Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, 1101. 7, pag. 962).


Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să aibă o experienţă proaspătă cu El. El vrea să aibă părtăşie spirituală cu noi. El spune: "Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine" (versetul 20). Uşa reprezintă eul nostru, mândria noastră, egocentrismul nostru. Uşa reprezintă dorinţa noastră de a face ceea ce credem noi că e mai bine, prin puterea noastră. Domnul nostru doreşte să ne umple inimile cu prezenţa Sa, să ne îndrume gândurile şi să ne modeleze gândirea.

Nu accepta să aţipeşti din punct de vedere spiritual. Hristos în centrul ini­milor noastre, al vieţilor noastre şi a tot ceea ce suntem este răspunsul la religia anostă a laodiceeanismului.

Mark Finley



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu