Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. - Apocalipsa 3,20
Pavel călătorea cu corabia spre Roma şi marea era agitată. Călătoria pe mare devenise periculoasă. Pavel l-a îndemnat pe căpitan să ierneze într-un loc numit "Limanuri bune".
Dar restul echipajului nu a dorit să aştepte şi l-a îndemnat pe căpitan să plece mai departe. Doctorul Luca a consemnat următoarele: "Vântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape" (Faptele 27: 13, NTR). Sufla un vânt uşor, numit briză. Căpitanul şi echipajul s-au simţit în siguranţă şi au adormit. Ei au crezut că erau în stare să înfrunte orice furtună.
Briza uşoară s-a transformat la scurt timp într-o vijelie puternică. Vântul biciuia valurile cu furie. Numai providenţa lui Dumnezeu a salvat corabia.
Briza uşoară şi caldă te face să adormi. Tot la fel, Laodiceea reprezintă o stare de letargie spirituală, de presupusă spiritualitate. Laodiceea crede că stă bime la capitolul spiritualitate.
Mesajul lui Ioan Descoperitorul către biserica din Laodiceea este relevant şi pentru biserica lui Dumnezeu de astăzi. El vorbeşte despre mândria spirituală - recomandă smerenia. Dumnezeu spune: "Pentru că zici: «Sunt bogat, m-am bogăţit şi nu duc lipsă de nimic» şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol" (Apoc. 3: 17).
Esenţa laodiceanismului este egocentrismul. Ellen White scria că "dragostea de sine exclude dragostea lui Hristos. Cei care trăiesc pentru ei înşişi stau aliniaţi sub conducerea bisericii Laodiceea" (Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, 1101. 7, pag. 962).
Nu accepta să aţipeşti din punct de vedere spiritual. Hristos în centrul inimilor noastre, al vieţilor noastre şi a tot ceea ce suntem este răspunsul la religia anostă a laodiceeanismului.
Mark Finley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu