luni, 3 februarie 2014

Ma voi cai, de pacatul meu

Imi marturisesc faradelegea, ma doare de pacatul meu,
(Psalmii 38:18).

Un tanar statea de vorba cu evanghelistul Moody, despre pocainta. "Niciodata nu m-a ranit !"-- spuse tanarul. "Ce vrei sa spui cu asta ,tinere ?" ..intreba Moody. "Bine --raspunse tanarul , pe unii ii ranesc si pe altii nu : am vazut multi oameni pocaindu-se si trecand de partea lui Hristos, dar mie nu mi s-a intamplat asta niciodata."

Tanarul acesta avea o intelegere gresita despre ce inseamna cu adevarat pocainta. Pocainta nu este un sentiment care raneste ca un fulger. Aceasta varianta, cu siguranta nu este adevarata. Pocainta nu este o emotie. Pocainta este o profunda durere si recunoastere a pacatului. Pocainta adevarata conduce individul la Dumnezeu pentru curatirea raului din el.

Pocainta si cainta, sunt strans legate impreuna. Dictionarul Webster defineste cainta : " o adanca tristete pentru pacat, rezultanta dragostei lui Dumnezeu". Aceasta era de fapt perceptia  lui David cand spune: "Ma doare de pacatul meu" , (Ps., 38:18).

Duhul Sfant ne descopera pacatul din noi. Ne aminteste faptele noastre rele. Ne prezinta starea noastra decazuta. Si in cele din urma, cu dragoste si mila ni-L descopera pe Isus Hristos, singurul nostru Mantuitor, descoperindu-ne tot odata noua lumina a crucii Lui. Ni se aminteste ca, pacatele noastre L-au tinut pironit pe cruce. Aceasta viziune despre Isus, atrage cu sine un profund sentiment de vinovatie, si o dorinta dupa ceva mai bun. Nedreptatea noastra intra in conflict cu perfectiunea Lui, si naste in noi o dorinta aprinsa , vie, dupa sfintenie si perfectiune. Impreuna cu David , adevaratul vinovat striga : "Ma doare de pacatul meu ".

Dorel Cornei


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu