luni, 13 august 2012

ACASĂ, ÎN SIGURANŢĂ


Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. - Filipeni 1:6

Am crescut în estuarul Long Island din Connecticut. Îmi amintesc de zilele lungi şi caniculare de vară, de transpiraţia cleioasă şi mai ales de zilele de duminică. Duminica, tata ne plimba cu barca din Spicers Marina până în Groton (Connecticut), de-a lungul coastei regiunii New England.

Mama, tata, surorile mele şi cu mine ne înghesuiam în barca noastră de cinci metri lungime. Tata respecta cu sfinţenie indicatoarele Navigaţi cu viteză redusă, directionând mica noastră ambarcaţiune pe lângă vapoare, iahturi şi baleniere.

Odată ce ieşeam în larg, tata deschidea capacul motorului şi îl accelera. Atunci, stăpânul mării lăsa în urmă stresul de la atelierul auto unde muncea.

Părul ne flutura în vânt, briza sărată a mării ne şfichiuia faţa, strigam şi ţipam în timp ce barca sărea peste valuri, iar tata ne spunea:

- O, asta e viaţa! Nu-i aşa că-i grozav, copii?

Într-o zi am plecat cu tata la pescuit în largul coastei New England. Înce­puse să se lase ceaţa. Vântul s-a înteţit, iar la orizont s-au strâns nori negri, ameninţători. Timp de aproape patru ore ne-am luptat cu furia naturii. Valurile ne aruncau spre stânci. Parcă îl văd pe tata cu faţa lui arsă de soare, plină de şiroaie de apă. Tata cunoştea bine marea - nu aveam de ce să mă tem. Eram pe deplin încredinţat că tata o să mă ducă acasă în siguranţă. Privirea mea nu era îndreptată spre furtună, ci spre tata.

Când treci prin furtunile vieţii, redirecţionează-ţi atenţia. Cartea Evrei ne în­deamnă să privim "la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus" (Evr. 12:2).

Dumnezeu ne spune în Isaia: "Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi, toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu altul" (Is. 45:22). Cineva spunea: "Când privim în jur, necazul sporeşte; când privim la Dumnezeu, necazul dispare." Ellen White scria: ,,«Privind la Isus» trebuie să fie pururea deviza noastră" (Mărturii, vol. 7, pag. 94).

Viaţa este plină de probleme şi provocări. Când privim la Dumnezeu, neca­zurile noastre se transformă în ocazii în care El poate interveni. Noi nu ne pu­nem încrederea în tăria noastră, ci în tăria Sa. Într-o ocazie, mica noastră barcă a fost la un pas de a se scufunda. Am ştiut atunci că eu nu puteam să duc familia noastră în siguranţă acasă, dar am avut convingerea că tata putea.

Pune-ţi astăzi încrederea în Tatăl ceresc iubitor. Indiferent de circumstanţele în care te afli, El te va duce acasă în siguranţă.

Mark Finley

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu