sâmbătă, 18 august 2012

ADÂNCIMEA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU


Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. - Psalmii 31 :23

Într-unul dintre cele mai profunde pasaje din Noul Testament, Pavel afirmă următoarele: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut [pe Isus] păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (2 Cor. 5:21). Dumnezeu L-a făcut pe Hristos păcat pentru noi. A păcătuit Isus vreodată? A avut El vreodată vreun gând rău sau a comis El vreodată vreo faptă păcătoasă?

Totuşi Cel care n-a cunoscut niciun păcat S-a făcut păcat. Ce înseamnă aceas­ta? Înseamnă că Isus a fost acuzat şi condamnat pentru păcatele comise de noi. Cum e posibil acest lucru? Numai datorită dragostei.

Noi nu avem nevoie în primul rând de o definiţie teologică a crucii, ci de o cunoaştere a realităţilor ei practice. Marea noastră nevoie este aceea de a cunoaşte puterea ei transformatoare. Când înţelegem care a fost suferinţa reală a lui Isus, înţelegem mesajul ei mai profund. Pavel scria: "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: «Blestemat e oricine este atârnat pe lemn»" (Gal. 3: 13).

Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii. Care este blestemul Legii?

Moartea. Dar care moarte: prima sau a doua? Prima moarte este cea de care are parte întreaga familie umană, ca urmare a păcatului colectiv al omenirii. Când Adam şi Eva au păcătuit, lumea aceasta s-a scufundat în moarte şi s-a separat de Dumnezeu, sursa vieţii.

Dacă moartea lui Hristos pe cruce a vizat în mod exclusiv moartea noastră fizică, atunci nu suntem mântuiţi. Păcatul impune şi pedeapsa cu moartea a doua, care înseamnă alungarea pentru totdeauna din prezenţa lui Dumnezeu.

Isus a fost dispus, de dragul nostru, să fie alungat din prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna. El a fost dispus să poarte toată vina şi condamnarea oribilă a păcatului, de dragul nostru (Evr. 2:9). "Mântuitorul nu putea vedea prin porţile mormântului. [ ... ] El Se temea de faptul că păcatul era atât de neplăcut înaintea lui Dumnezeu, încât despărţirea Lor avea să fie veşnică" (Hristos, Lumina lumii, pag. 753). Dragostea Sa extraordinară ne frânge inima, ne schimbă viaţa. Gândul că Isus S-ar simţi singur în cer fără noi este copleşitor. Gândul că a preferat mai degrabă să fie pierdut decât să ne piardă pe noi este cel mai uimitor din câte există. Nu există un asemenea gând în nicio religie a lumii, cu excepţia creştinismului. Nicio altă religie nu are un Dumnezeu altruist, iubitor, care îşi dă propria viaţă pentru a-Şi răscumpăra poporul.

Tot ce putem face este să cântăm împreună cu îngerii: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat" (Apoc. 5: 12). Tot ce putem face este să cădem la picioarele Sale şi să ne închinăm Lui!

Mark Finley

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu