DE CÂTE ORI SĂ IERT?

Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea. Până la şapte ori? - Matei 18:21

Cred că îi voi rămâne îndatorat lui Petru toată eternitatea. Petru vorbeşti în numele nostru, al tuturor. Există ceva special la firea lui care îmi place foarte mult. Mă regăsesc în experienţa lui. Probabil că şi tu. Petru nu este un sfânt singuratic care trăieşte într-o mânăstire şi care se roagă toată ziua în momentele critice, el spune ce are în minte. El îţi spune cu francheţe care e poziţia lui. Uneori este impulsiv şi direct, dar este întotdeauna onest.

Într-o zi, Petru a venit la Isus şi i-a pus o întrebare importantă: "Doamne", a zis el, "de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?" Fără să aştepte răspunsul Lui, el a mers mai departe şi a sugerat un răspuns: "Până la şapte ori?" (Mat. 18:21). Pentru Petru, şapte era un număr exagerat de mare. Presupunerea lui era că Isus avea să-l aplaude pentru dispoziţia lui de a ierta.

Rabinii aveau o zicală: "Dacă o persoană păcătuieşte împotriva ta o dată, iartă-l. Dacă păcătuieşte de două ori, iartă-l. Dacă păcătuieşte de trei ori, iartă-l. Dacă păcătuieşte împotriva ta de patru ori, răzbună-te pe el." Ei socoteau că era suficient să ierţi pe cineva de trei ori. Harul se încheia atunci când această limită era depăşită. Dreptatea cerea răzbunare.

Un rabin din secolul 1, pe nume Ana, scria: "Cel care-şi iartă semenul nu tre­buie să facă acest lucru decât de trei ori." Legea rabinică cerea dreptate după repetarea de trei ori a greşelii.

Petru se gândea că iertarea semenului de şapte ori era întruchiparea perfecţiunii dumnezeieşti, întrucât el depăşise cu mult limita impusă de fari­sei. Şapte este mai mult decât dublul numărului de trei ori pentru care rabinii erau dispuşi să ierte. Şapte este numărul desăvârşirii.


Imaginează-ţi cât de uluit a fost Petru când a auzit răspunsul lui Isus: "Eu nu-ti zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte" (versetul 22). Cum ar putea cineva să-l ierte de 490 de ori pe cel care i-a greşit? Tatăl nostru ceresc a făcut acest lucru. El i-a purtat cu îndurare pe evrei secole la rând, manifestând milă faţă de ei în mod repetat. El le-a trimis profet după profet, mesager după nesager. Apoi L-a trimis pe Fiul Său, iar ei L-au răstignit. El i-a iertat cu răbdare, însă Israel s-a răzvrătit continuu.

Isus dorea ca Petru să înţeleagă următorul adevăr vital, pe care şi noi trebuie să-l înţelegem: Iertarea nu se măsoară prin numărul de ori de care ţi-a greşit cineva. Iertarea îşi are rădăcina în însăşi natura lui Dumnezeu. Ea este o atitu­ine de îndurare. Ea nu păstrează ranchiună. Ea nu nutreşte niciun resentiment. Ea iartă pentru că iertarea este lucrul cel mai bun de făcut şi pentru că aşa face Dumnezeu.

Ţi-a greşit cineva, rănindu-te adânc? În Numele lui Isus, fă ceea ce e creştineşte de făcut: iartă-l!

Mark Finley