Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn."- Galateni 3: 13
Pe 21 mai 1946, în Los Alamos (New Mexico), un tânăr om de ştiinţă canadian, pe nume Louis Slotin, realiza nişte experimente dificile cu uraniu. El participa la pregătirea celui de-al doilea test cu bombă atomică, test ce urma să se desfăşoare în Pacificul de Sud. Slotin trebuia să determine cantitatea precisă de U-235 necesară pentru o reacţie în lanţ, adică "masa critică", după cum o numesc oamenii de ştiinţă.
El a apropiat uşor una de cealaltă două emisfere de uraniu. Apoi, chiar în momentul în care se crea masa critică, el le îndepărta cu ajutorul unei şurubelniţe obişnuite, întrerupând instantaneu reactia în lanţ. El a făcut acest lucru de mai multe ori.
Însă în ziua aceea, chiar în momentul în care se crea masa critică, şurubelniţa lui Slotin a alunecat! Imediat camera s-a umplut cu un abur albastru luminos. Ceilalţi cercetători prezenţi în cameră s-au dat înapoi îngroziţi.
Însă în loc să se eschiveze şi să fugă, Slotin a îndepărtat cele două emisfere cu mâinile goale. Reactia în lanţ a fost întreruptă!
Prin acest act prompt de curaj şi de altruism, Slotin a salvat viaţa celorlalte şapte persoane aflate în cameră. El a înţeles că a fost expus la o doză letală de radiaţie, dar şi-a menţinut prezenţa de spirit. El le-a cerut colegilor lui să rămână exact pe locul unde au fost în momentul accidentului. Apoi a schiţat pe tablă poziţia relativă a fiecăruia, lucru care avea sa-I ajute pe medici să stabilească nivelul de radiaţii absorbit de fiecare.
După câteva minute, Slotin se afla împreună cu un coleg pe marginea şoselei unde aştepta maşina care avea să-i ducă la spital.
Slotin l-a asigurat pe colegul lui pe un ton calm:
- O să scapi cu bine, dar eu nu am nici cea mai mică şansă.
Cuvintele acestea s-au dovedit a fi prea adevărate. Nouă zile mai târziu, Louis Slotin a murit în chinuri groaznice.
Când preoţii cinici l-au spus ironic: "Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!" (Mat. 27:42), ei au rostit adevărul. În deplină cunoştinţă de cauză, Isus a luat decizia de a îndura suferinţa îngrozitoare şi puterea distructivă a păcatului pentru a ne mântui pe noi. Păcatul s-a revărsat cu toată forta lui asupra lui Isus pe cruce. Isus a acceptat de bunăvoie toate consecinţele lui, pedeapsa lui deplină şi rezultatele lui finale.
Noi nu vom reuşi niciodată să cuprindem cu mintea semnificaţia completă a acestui act, dar putem aprecia actul de curaj şi de altruism al lui Isus. La fel ca Louis Siotin, Isus ne dă asigurarea: ,,0 să scapi cu bine!"
Mark Finley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu