Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? (1 Împăraţi 18:21)
Unii oameni au abandonat lupta împotriva răului. Alţii au impresia că poartă războaiele Domnului, dar trăiesc ca nişte învinşi. Cum este posibil să avem un Dumnezeu plin de putere, în acelaşi timp să vedem urmările nefaste ale înfăptuirii răului şi totuşi trăirea noastră cu Dumnezeu să lipsească sau să fie doar una sporadică? De ce se întâmplă lucrul acesta?
Evident, există în noi atracţia spre rău. Teoretic acceptăm că trebuie să facem binele, însă constatăm că lupta de zi cu zi este una foarte grea. Şi atunci, aparent, soluţia cea mai comodă este un stil de viaţă duplicitar, în care deciziile se bat cap în cap sau în care se amână luarea unora categorice.
Se spune că tânărul Ronald Reagan a fost dus de unchiul său la un cizmar pentru a-i face o pereche de pantofi.
Acesta l-a întrebat dacă vrea ca pantofii să fie pătraţi la vârf sau rotunzi. Reagan nu a dat un răspuns hotărât, iar cizmarul l-a lăsat câteva zile. Întâlnindu-l pe stradă, cizmarul i-a repetat întrebarea, dar clientul era tot nehotărât. Atunci meşteşugarul i-a spus că o să-i facă aşa cum cum crede el. Perechea de pantofi a tânărului viitor
preşedinte avea un pantof cu botul pătrat şi altul cu botul rotund. Mai târziu, Ronald Reagan mărturisea că atunci a învăţat un lucru important pentru viaţă: dacă nu va hotărî pentru sine, atunci altcineva va decide pentru viitorul său.
Avem aceeaşi nevoie, de a înlătura nehotărârea din viaţa noastră. Lupta este deosebit de grea şi suntem dispuşi să renunţăm la multe. Din păcate, "este mai acceptabil firii omeneşti să se supună canoanelor decât să renunţe la păcat." (TV, p. 511)
Decizia cea mai bună a zilei este aceea de a renunţa la orice formă de păcat. Numai atunci Dumnezeu ne poate oferi puterea Sa. Încearcă imposibilul împreună cu Dumnezeu. De ce să decidă pentru tine firea pământească?
Marius Creta, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu