marți, 15 ianuarie 2013

Onoarea de a fi acceptat

Putini oameni traiesc viata la superlativ. Ei sunt cei care potrivit traditiei au primit mai mult noroc la scaldatoare. Ei sunt acceptati si iubiti de familie, prieteni, si chiar de dusmani. Sa fie oare adevarat?

"Sa fii acceptat in mod neconditionat este un lucru eliberator. Sa fii ingaduit cu bunatate, si ajutat cu indelunga rabdare este cu adevarat darul lui Dumnezeu" (autor necunoscut)

Este privilegiul pe care ti-l ofera Providenta lui Dumnezeu. Aici nu este vorba de noroc, soarta etc. Dumnezeu l-a creat si rascumparat pe om cu un singur scop. Acela de a fi fericit.

"Intr-o seara, Imparatul Wilhelm I de Prusia, s-a dus la teatru insotit de obisnuitul sau lacheu. Coborand din trasura, a intrat in teatru si s-a instalat in loja lui. Dar cum spectacolul era cam plictisitor, a plecat dupa actul I. Ca de obicei, vizitiul era acolo in trasura si il astepta. Dar lacheul, nebanuind ca imparatul avea sa revina inainte de terminarea spectacolului s-a dus la bar. Imparatul a aflat de toate acestea de la vizitiu, si l-a asteptat tacut in trasura. Jenat peste masura, tremurand de frica, a venit si lacheul. Dar imparatul, l-a poftit langa el si l-a linistit spunandu-i:

- de cate ori n-ai fost nevoit sa ma astepti si tu pe mine, sarmane om!

"N-o sa fie cine stie ce daca te-am asteptat si eu o data." (AL, ADMP)

Cu inima plina de recunostinta la adresa lui Dumnezeu, apostolul Pavel avand onoarea acceptarii in suflet, scrie urmatoarele:

"Astfel dar, [...] imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete si indelunga rabdare." (Col. 3:12)

In final tot ceea ce conteaza este sa ai in suflet personal onoarea acceptarii lui Dumnezeu.
Dorel Cornei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu