Ajungerea tintei

"Cine vrea sa ajunga la tinta, trebuie sa doreasca si calea intr-acolo." Proverb chinezesc

Pelerinii de la Plymouth aveau pe vasul Mayflower o rezerva uriasa de suc de lamaie, contra scorbutului. Cu toate acestea un tanar a murit pentru ca a refuzat sa-l foloseasca; era prea acru. A preferat sa consume berea lesioasa si sa moara.

De cate ori nu ni se intampla sa refuzam solutii simple, oferite de prieteni, de parinti sau chiar de catre Dumnezeu, pe motiv ca sunt prea "acre", incomode.


"Viata apostolului Pavel a fost un conflict neîncetat cu eul. El a spus: "Eu mor în fiecare zi" (1 Cor. 15,31). Vointa si dorintele sale intrau zilnic în conflict cu datoria si vointa lui Dumnezeu. În loc sã-si urmeze înclinatiile, el a fãcut voia lui Dumnezeu, oricât ar fi fost de greu sã-si rãstigneascã firea.

"La încheierea vietii sale de conflict, privind înapoi la luptele si biruintele lui, el a putut spune: "M-am luptat lupta cea bunã, mi-am sfârsit alergarea, am pãzit credinta. De acum mã asteaptã cununa neprihãnirii, pe care mi-o va da, "în ziua aceea", Domnul, Judecãtorul cel drept" (2 Tim. 4, 7-8).

"Viata crestinã este o luptã si un mars neîncetat. În acest rãzboi nu existã nici un armistitiu; efortul trebuie sã fie sustinut, perseverent. Prin strãduinte continue, rãmânem biruitori asupra ispitelor lui Satana. Integritatea crestinã trebuie sã fie cãutatã cu o energie nesecatã si mentinutã prin urmãrirea neabãtutã a scopului propus.

Nimeni nu se va înãlta cãtre cer fãrã un efort stãruitor, perseverent, personal. [MH 453]"

Dumnezeu spune: "Ti-am pus inainte viata si moartea [...] Te sfatuiesc, alege viata si vei trai!" Deut. 30:19

Dorel Cornei

Devotional pentru femei

Adu-ti aminte că Dumnezeu e ... Dumnezeu

Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea ta, căci sunt veşnice. (Psalmii 25:6)

Aducându-ne aminte de credincioşia lui Dumnezeu în vieţile altor oameni, prin citirea Bibliei, ne aducem aminte de exemple ale credincioşiei Sale în viaţa noastră. Dacă nu ştii încotro să o iei, când există o gamă largă de opinii, dacă apele te imprejmuiesc şi aştepţi de multă vreme salvarea, crezând că Dumnezeu te-a uitat, nu uita: 

"Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele ... care erau cu el în corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ şi apele s-au potolit." (Geneza 8: 1)

Dacă simţi în tine astăzi doar o fărâmă de viaţă, nu uita că Dumnezeu este Dătătorul vieţii şi că El ţi-a rezervat tot ce are mai bun, la sfârşit. 

Dacă eşti copleşită de griji, dacă ţi-ai pierdut speranţa şi valurile vieţii năvălesc puternic şi constant asupra ta, adu-ţi aminte ... "Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi ... " (Geneza 9:15)

Când te simţi nesigură, când teama, îngrijorarea sau îndoiala te cuprind şi când simţi că Dumnezeu a uitat de tine, adu-ţi aminte: "Multă vreme ( ... ) copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite ( ... ) Dumnezeu a auzit gemetele lor ( ... ) şi a privit spre copiii lui Israel." (Exodul 2:23-25)

Când nu poţi dormi şi nu ai pace, adu-ţi aminte cuvintele psalmistului: "Când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii ... Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale." (Psalmii 63:6-7)

Când ai greşit cum nu se putea mai rău, când provocările sunt imense şi din nou ai dat-o în bară, când vina te apasă şi simţi că Dumnezeu nu va uita niciodată păcatele tale, adu-ţi aminte cuvintele Sale: "Eu îţi şterg fărădelegile ( ... ) şi nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele tale" (Isaia 43:25). El te învaţă să depăşeşti trecutul şi te ajută să trăieşti în prezent.

Stimată soră, nu uita că azi Domnul te învaţă să cunoşti ce nu sperai, să faci ce nu credeai, să trăieşti împreună cu ceilalţi cum niciodată nu ţi-ai imaginat şi să fii o fiică de Rege. Să ne amintim ce a făcut El în vieţile noastre, câtă bunătate a dovedit faţă de noi. Când suntem înconjurate de nefericire, când totul pare că se prăbuşeşte, când nimic nu merge bine şi când lumea se întoarce cu susul în jos, El este acolo; Acelaşi, neschimbat.

Să ne rugăm împreună: "Doamne, iubirea şi harul Tău sunt nemăsurate, ajută-mă să-mi aduc aminte aceasta astăzi şi întotdeauna. Îţi mulţumesc pentru tot, în numele Domnului Isus, Amin."

Elissa Manda, Craiova, Oltenia

Forţa exemplului

Călcaţi pe urmele mele, Întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. (1 Corinteni 11: 1)

Tatăl unei familii sărace petrecea mult timp în cârciuma de la marginea satului. Intr-o noapte geroasă de iarnă, după o ceartă zgomotoasă cu soţia, bărbatul a ieşit furios din casă şi, înotând prin zăpadă, se îndrepta spre locul "eliberării" de griji. Deodată, a auzit din spate un glas firav de copil: 

Tată, fă paşii mai mici ca să pot călca pe urmele tale!" Îngrozit, bărbatul s-a ntors şi l-a văzut pe fiul său. Copilul îl urma pentru ca, mai apoi, să-i fie spriin părintelui beat. Cuvintele fiului l-au cutremurat. Şi-a luat copilul în braţe şi s-a întors imediat acasă.

Merită să acordăm mai multă atentie ecoului pe care îl au faptele şi cuvintele, sentimentele şi actiunile noastre asupra celor din jur. Avem nevoie, poate, din când în când, să auzim un glas care să ne amintească de cei care ne urmează, mai ales de cei din familiile noastre. Responsabilitatea este cu atât nai mare, cu cât gesturile noastre pot afecta vieti.

Fiind în închisoare, cu acest gând se lupta şi Jan Hus, pregătindu-se să dea piept cu acuzatorii săi, în faţa Conciliului din Konstanz. El se ruga şi-i îndemna şi pe prietenii săi din Praga: "Să ne rugăm lui Dumnezeu să mă întorc fără pată - adică să nu retrag nicio iotă din adevărul Evangheliei, pentru a le ăsa fraţilor mei un exemplu desăvârşit de urmat." (TV, p. 86)

Parcă se aud cuvintele apostolului: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât ~ eu calc pe urmele lui Hristos." Rugăciunea reformatorului a fost ascultată. Exemplul său l-a ajutat pe îndoielnicul leronim să depăşească momentele de criză şi să înfrunte, ca şi Hus, flăcările rugului.

Exemplul nostru desăvârşit este Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Călcând pe urmele Lui, suntem în siguranţă. Ceea ce ne rămâne de făcut azi e să ne potrivim cu atenţie paşii, iar când simţim că alunecăm, să ne prindem cu toată puterea şi încrederea de braţul Său salvator.

CONEXIUNE În anul 1619, pastorul John Robinson le-a predicat primilor protestanti care părăseau vechiul continent pentru a naviga spre Lumea Nouă. El le-a spus: "Vă îndemn înaintea lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi binecuvântati să mă urmaţi numai în măsura în care eu L-am urmat pe Hristos."

Elena Petrescu, profesor la Institutul Teologic Adventist
Biblia la rând: 1 Samuel 4-6

„Un cer nou şi un pământ nou”

Studiul 13

Sâmbătă , 23 martie 2013

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Apocalipsa 21:1-5; Geneza 3:19; 1 Corinteni 15:52-58;Geneza 6:11-13; Isaia 11:6-9; Ioan 14:1-3.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2 Petru 3:13)

În 2 Petru 3:10-13, Petru descrie destinul cerului şi al pământului. Atât cerurile, cât şi pământul, împreună cu tot ce conţin ele, vor fi distruse.

2 Petru 3

10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,

12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Dar istoria nu se încheie nicidecum aici, pentru că vechiul cer şi vechiul pământ vor fi înlocuite cu un cer nou şi un pământ nou.

Observă contrastul dintre cele două existenţe. În lumea veche predomină păcatul; în lumea nouă locuieşte neprihănirea. În lumea veche, stăpână este moartea; în lumea nouă, stăpână este viaţa. Contrastul este izbitor sau absolut.

De asemenea, după cum vedem în aceste făgăduinţe, rolul lui Dumnezeu de Creator nu s-a încheiat odată cu prima creare a pământului. El nu s-a încheiat odată cu lucrarea de transformare a noastră în făpturi noi în Hristos. Dimpotrivă, El continuă să creeze. Acelaşi Domn care a creat lumea odinioară prin puterea supranaturală a Cuvântului, o va crea din nou, prin aceeaşi putere supranaturală.

În lipsa acestui ultim act creator, toate celelalte s-ar dovedi inutile. Cerurile noi şi pământul nou constituie încununarea făgăduinţelor lui Dumnezeu pentru noi.

 Sursa: Studiu Biblic - Lectiunea - Scoala de Sabat 

Ce influenţă răspândeşti?

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. (2 Corinteni 3:2)

Eram pentru prima dată într-un oraş mare, în voiajul de nuntă, alături de soţul meu. Se apropia Sabatul, aşa că am luat autobuzul spre biserica cea mai apropiată de locul unde găzduiam. Deşi ne informaserăm despre adresa bisericii, nu ştiam exact la ce staţie va trebui să coborâm. Deodată, observăm la câţiva paşi în faţa noastră un cuplu între două vârste care ne-a atras atenţia prin seninătatea de pe faţa dânşilor, prin conversaţia discretă şi plăcută, dar mai ales prin îmbrăcămintea decentă a doamnei - aşa cum se îmbrăcau femeile creştine odinioară. l-am spus soţului meu: "În mod cert, dânşii sunt adventişti; coborâm odată cu dânşii şi mergem în urma lor până la biserică." Aşa am şi făcut. Am lăudat pe Dumnezeu şi L-am rugat să ne ajute ca şi noi să-L putem onora atât prin înfăţişarea noastră exterioară, dar mai ales prin caracterul nostru sfinţit de prezenţa Sa zilnică.

Am auzit pe cineva adresându-se unei persoane cu aceste cuvinte: ,,Am crescut în conul dumneavoastră de influenţă; aţi fost şi sunteţi un model pentru mine şi pentru mulţi; Dumnezeu să vă binecuvânteze mai departe!"

O, de aş putea spune şi eu ca apostolul Pavel: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos!" (1 Corinteni 11: 1)

Într-una din comunitâtile de ţară pe care soţul meu le-a păstorit, o femeie a observat o familie care trecea în fiecare dimineaţă de Sabat pe la poarta dânsei, frumos îmbrăcaţi şi plini de bucurie, indreptându-se spre o clădire ce se afla după prima cotitură a drumului. După câteva săptămâni, doritoare să afle secretul fericirii lor, s-a îmbrăcat frumos şi, când familia adventistă a ajuns în dreptul casei dânsei, i-a întrebat doar atât: "Pot merge şi eu cu dumneavoastră?" Li s-a alăturat şi au mers împreună la biserică unde, uimită de puterea înviorătoare a Cuvântului lui Dumnezeu şi de atmosfera caldă şi ospitalieră a membrilor, s-a hotărât să se predea pe deplin Tatălui ceresc şi să nu se mai despartă niciodată de El şi de biserica Sa.

Şi asupra noastră sunt îndreptaţi mulţi ochi, care urmăresc comportarea noastră, îmbrăcămintea noastră, felul cum rezolvăm litigiile, cum folosim timpul, banii, cum ne recreăm, cum ne educăm copiii, atmosfera din familie, relaţiile cu părinţii, cu socrii, cu vecinii ... Cu adevărat suntem privelişte pentru lume, îngeri şi oameni." (1 Corinteni 4:9)

Întrebare pentru fiecare dintre noi: cei ce privesc la noi şi calcă în urma paşilor noştri vor ajunge la "adunarea" celor mântuiţi, aici şi în ceruri? Simt ei că, prin noi, se întâlnesc cu Isus?

Magdalena Toma, Urleta, Muntenia

Cincisprezece dintr-o lovitură!

"Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc"

 (Proverbele 17:8) 

În luna iunie a anului 2012, mă aflam la standul de cărţi al Editurii Viaţă şi Sănătate din oraşul Dej, gata să intru în vorbă cu toti trecătorii care s-ar fi arătat interesati şi să le prezint cărţile de sănătate şi pe cele care tratează teme spirituale. Deodată, am văzut venind spre mine un frate adventist din Sânmărghita. Din când în când, sunt vizitat la stand şi de frati sau surori de credinţă care se interesează de cărţi, le răsfoiesc şi chiar cumpără unele dintre titlurile oferite spre vânzare.

Fratele a fost interesat mai cu seamă de editia de lux a cărţii Tragedia veacurilor, pe care nu o văzuse până atunci. A luat-o şi a răsfoit-o, încântat de calitatea interiorului, apoi m-a rugat să-i vând una, lucru pe care l-am făcut bucuros. Ulterior, dumnealui m-a abordat iarăşi şi mi-a lăsat o comandă pentru încă cincisprezece exemplare. Ce se întâmplase?

Mergând la policlinica unde lucrează, i-a arătat unui coleg de serviciu volumul cumpărat de la mine, iar acela a fost atât de încântat de carte, încât l-a întrebat de unde a cumpărat-o, pentru că voia să cumpere şi el câteva exemplare. Şi aşa a ajuns să-mi dea comandă pentru cincisprezece cărţi, pe care le-a dăruit câtorva dintre colegii de la locul de muncă - unii erau ortodocşi, altii, adventişti reformişti.

Reacţiile primite din partea celor care au cumpărat cartea au fost foarte bune. Oamenii au fost încântaţi, iar câţiva şi-au exprimat dorinta de a vizita o biserică adventistă. Şi când te gândeşti că totul a început cu o carte vândută unui frate adventist! Întâmplarea aceasta mi-a arătat, încă o dată, că este important să aşezăm cartea Tragedia veacurilor în mâinile cât mai multor oameni. Chiar dacă unii nu o citesc, se întâmplă să o arate altora sau să fie văzută la ei de alţii care au nevoie de răspunsurile pe care le oferă ea. Sămânţa aruncată nu se întoarce nicidecum fără rod.

Emeric Gal, colportor

BIBLIA

Sunt multi cei care in dorinta lor de a-l predica pe Isus se opresc doar la cateva versete ori la un singur verset.

 Valoarea data Bibliei de catre Isus, pentru a invata pe om despre El este urmatoarea :

Lc 24:27 Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Apostolul Pavel spune ca Biblia este :

He 4:12 Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gîndurile inimii.

Un alt mare autor crestin spune:

 "Lumea este invadatã de un potop de cãrti pline cu erori ademenitoare. Tinerii primesc ca adevãr ceea ce Biblia denuntã ca fiind fals si iubesc si se prind de amãgirea care înseamnã ruinã pentru suflet. [...] Din când în când, trebuie sã cercetãm motivatia care stã la baza credintei noastre. Este foarte important sã studiem cu grijã adevãrurile din Cuvântul lui Dumnezeu; cãci citim cã "unii se vor lepãda de credintã, ca sã se alipeascã de duhuri înselãtoare si de învãtãturile dracilor" (1Tim. 4,1). Suntem în pericol foarte mare atunci când privim cu usurintã vreun adevãr; cãci, în acele momente, mintea este deschisã spre minciunã. Trebuie sã fim atenti cum si ce auzim. Noi nu trebuie sã cãutãm sã întelegem argumentele pe care le aduc oamenii pentru a-si sustine teoriile, când se vede clar cã aceste învãtãturi nu corespund cu Scripturile. Unii care considerã cã au o cunoastere stiinþificã dau, prin interpretãrile lor, idei gresite atât cu privire la stiintã, cât si cu privire la Biblie. Fie ca Biblia sã fie cea care decide în orice lucru care este esential pentru mântuirea omului. (Scrisoarea 25, 1904) " {MM 97} 

Biblia intreaga descopera pe Fiul lui Dumnezeu si planul Sau de mantuire al omului. Si te invita la o relatie vie, sincera, adevarata cu acesta. 

Nu tu judeci Biblia, ci Biblia trebuie sa te judece pe tine. Nu tu interpretezi Biblia, ci Biblia se interpreteaza singura. Nu Biblia asculta de tine, ci tu esti obligat sa asculti de Biblie. Nu tu transformi Biblia ci, Biblia te transforma pe tine.

Dorel Cornei