Preotul ... îndeplinea ritualul prin care se comemora lovirea stâncii în pustie. Acea stâncă era simbolul Celui care, prin moartea Sa, avea să reverse asupra tuturor celor însetaţi râuri de mântuire. Cuvintele lui Hristos erau apa vieţii. Acolo, în prezenţa mulţimii adunate, S-a aşezat singur deoparte pentru a fi lovit, pentru ca apa vieţii să curgă spre lume. Când L-a lovit pe Hristos, Satana a intenţionat să îl distrugă pe Prinţul vieţii; dar din stânca lovită a curs apă vie. În timp ce ascultau cuvintele lui Isus, inimile oamenilor au fost cuprinse de o veneraţie neobişnuită şi mulţi erau pe punctul de a exclama, la fel ca femeia din Samaria : „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete". (Ioan 4,15)
Isus cunoştea nevoile sufletului omenesc. Fastul, bogăţiile şi onoarea nu-i pot aduce satisfacţie inimii. „Dacă însetează cineva, să vină la Mine." Sunt bineveniţi deopotrivă bogaţii, săracii, cei din clasele înalte şi cei din clasele joase. El promite să aducă uşurare minţii împovărate, să îi mângâie pe cei întristaţi şi să le dea speranţă celor deznădăjduiţi. Mulţi dintre cei ce L-au auzit pe Hristos îşi deplângeau speranţele înşelate, mulţi nutreau în taină o anumită durere, mulţi încercau să-şi satisfacă dorinţa fără astâmpăr după lucrurile lumii şi după laudele oamenilor; dar, după ce toate acestea fuseseră obţinute, au descoperit că trudiseră doar ca să ajungă la un rezervor gol, cu care nu puteau să-şi astâmpere setea. Stăteau nemulţumiţi şi trişti în mijlocul strălucirii scenelor de veselie. Strigătul acela brusc: „Dacă însetează cineva" îi trezise din gândurile lor triste şi, în timp ce ascultau mai departe, în mintea lor s-a aprins o nouă speranţă. Duhul Sfânt le-a înfăţişat acest simbol, până când au văzut în el oferta darului nepreţuit al mântuirii.
Strigătul lui Hristos către sufletul însetat mai poate fi încă auzit şi ne cheamă cu şi mai mare putere decât pe cei care l-au auzit în templu, în ultima zi a praznicului. Izvorul se află la dispoziţia tuturor. Celor obosiţi şi epuizaţi le este oferită apa înviorătoare a vieţii veşnice. Isus încă mai strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea". „Celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!" (Apoc. 22,17). „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică." (Ioan 4,14) - Hristos, Lumina lumii, pag. 454
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu