SABATUL ŞI VALOAREA DE SINE

Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! - Ezechiel 20:20

Întâmplarea aceasta a avut loc în timpurile acelea teribile când nenumăraţi oameni au fost trimişi în lagărele naziste. În staţia de tren a unui lagăr, ofiţerii SS au început să-i separe pe bărbaţii apţi de muncă de femei şi de copii.

Un tătic din mulţime era membru al familiei regale. El şi-a dat seama că s-ar putea să nu se mai întâlnească niciodată cu băiatul lui. Atunci a îngenuncheat lângă el, l-a prins de umeri şi i-a zis:

- Michael, indiferent ce se va întâmpla, vreau să nu uiţi niciodată un lucru: tu eşti un băiat special; tu eşti fiu de rege.

La scurt timp după aceea, tatăl şi fiul au fost separaţi unul de altul de soldaţi şi apoi au fost duşi în zone diferite din lagăr. Cei doi nu s-au mai văzut niciodată.

Michael a aflat mult mai târziu că tatăl lui a murit în camera de gazare. El a fost nevoit să trăiască singur şi să-şi croiască singur un drum în viaţă. Totuşi ultimele cuvinte rostite de tatăl lui i-au rămas imprimate în memorie: "Tu eşti fiu de rege."

Michael a luat hotărârea de a se purta ca un fiu de rege, orice s-ar întâmpla. Sabatul este un mesaj important trimis de Tatăl nostru ceresc, este un semn care spune: "Tu eşti un fiu al Regelui universului. Tu eşti al Meu."

Sabatul ne spune că Dumnezeu ne-a creat. El ne duce înapoi la rădăcinile noastre. În fiecare Sabat ne este amintit faptul că noi nu suntem orfani în acest cosmos. Noi nu suntem nişte copii abandonaţi pe stradă. Noi suntem copiii Creatorului.

El ne-a creat şi, de aceea, ne preţuieşte. El ne-a creat şi, de aceea, este preo­cupat de noi. Tot ce ne îngrijorează pe noi Îl îngrijorează şi pe El. Lucrurile care ne neliniştesc pe noi îl neliniştesc şi pe El. Când ne doare ceva, îl doare şi pe El. După cum spune Isaia: "În tot ce au suferit, [El] a suferit împreună cu ei" (Is. 63:9, NTR).

De ce? Pur şi simplu pentru că El ne-a creat. El este un Tată iubitor căruia îi pasă de copiii Lui. Dacă Dumnezeu mă preţuieşte atât de mult, atunci nu ar trebui să mă preţuiesc şi eu pe mine însumi? Dacă valorez atât de mult pentru El, atunci nu ar trebui să fiu plin de curaj astăzi?

Eu sunt al Lui şi El este al meu şi lucrul acesta îmi este de ajuns. Inima mea tresaltă de bucurie pentru că am certitudinea că sunt un copil al Împăratului universului!

Mark Finley