Devotional Pentru Femei: duminică 21 apr. 2013 - \" Talita, cumi!\" (Fetiţo, scoală-tel)

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra. (Psalmii 37:5)

Mi-am dorit întotdeauna să am cel puţin doi copii, care să se joace şi să se ajute împreună. După prima fetiţă, ne-am rugat pentru încă un copil, mai ales că fiica noastră cerea şi ea acest lucru cu lacrimi: "Vreau şi eu o frăţioa­ră!" Însă medicul de specialitate mi-a spus că nu mi-ar recomanda o a doua sarcină, deoarece am Rh-ul negativ şi copilul ar putea ieşi cu malformaţii. Acasă, împreună cu soţul meu, ne-am rugat ca Dumnezeu să rezolve problema cum ştie El că e mai bine. Astfel am primit în dar, prin credinţă, a doua fetiţă, fără malformaţii şi cu Rh-ul pozitiv. Am lăudat pe Domnul pentru bunătatea şi minunile Lui revărsate asupra noastră.

Dar, la vârsta de trei ani, fetiţa cea mică s-a îmbolnăvit brusc, având temperatură foarte mică a corpului, transpiraţii reci, somn profund ca o comă şi nu mai reacţiona în niciun fel. Speriată, m-am dus la medicul pedi­atru, şi el m-a trimis de urgenţă la Spitalul de copii, Budimex. Acolo erau atât de mulţi copii, cu mamele lor, ce aşteptau să fie internaţi, încât a trebu­it să stau la rând cu copilul în braţe. Îi urmăream fiecare respiraţie, pentru că ochii îi erau închişi, iar ea era rece de tot. Împreună cu soţul şi cu tatăl meu, plângeam şi ne rugam. Apoi, dintr-odată, capul fetiţei mele alunecă puţin pe spate şi acest gest i-a făcut pe cei din jurul meu să mă împingă în camera de gardă, spunându-mi că îmi moare copilul în braţe. Am fost inter­naţi degrabă şi i s-au administrat antibiotice.

Am aflat cu groază că diagnosticul era o viroză nouă ce afecta inima şi plămânii. Era epidemie în primăvara aceea şi mureau copiii din pricina acestui virus periculos. Eram disperată. Atunci şi acolo am înălţat o rugă­ciune fierbinte în care mi-am mărturisit toată neliniştea şi neputinţa mea de mamă. Acolo am depus armele sforţărilor proprii şi m-am abandonat cu totul în mâna Lui. Am spus: "Doamne, Tu mi-ai dat acest copil prin credinţă, ­este al Tău şi, dacă Tu mi-l ceri înapoi, mă supun, dar să nu mai sufere. Totuşi, ştiu că Tu poţi să-i dai viaţă, s-o faci sănătoasă. Facă-se voia Ta!" Pacea lui Isus mi-a cuprins întreaga fiinţă. Stăteam resemnată şi o pri­veam liniştită. După 15-20 de minute, fetiţa se trezeşte brusc, ca dintr-un somn adânc, deschide ochii ei mari şi, cu faţa îmbujorată de sănătate, îmi spune: ,,Mama, mi-e foame!" Am izbucnit în lacrimi de bucurie şi de atunci nu a mai avut nimic ... A mai stat sub supraveghere medicală doar două zile. Când ne abandonăm în mâna Lui, pacea ne cuprinde inima şi, indife­rent ce s-ar întâmpla, ştim că El ne iubeşte şi ne conduce viaţa.

Benona Antea, Bucureşti, Muntenia

Devotional pentru femei: sâmbătă 20 apr. 2013 - Dorind dragostea unui Tată

Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea. (Ieremia 31:3)

M-am născut într-o familie în care prezenţa lui Dumnezeu era simţită doar în zilele de sărbătoare. Tata era o fire dură şi aveau loc mereu certuri, în urma cărora mama lua bătaie. După 25 de ani de căsnicie, nemaiputând suporta umilinţa la care era supusă, a hotărât să divorţeze de tata. Aveam 10 ani pe atunci.

Dornică după mângâiere părintească, mi-am găsit refugiul în biserică.

Mergeam la biserica ortodoxă şi la cea catolică. Credeam în Dumnezeu şi făceam tot ce eram învăţată acolo. Nu ştiam că există şi alte denominaţiuni: auzisem de cuvântul "pocăit" doar în asociere cu lucruri urâte şi neadevă­rate. Eram în clasa a VIII-a. La 14 ani, câţi aveam atunci, eram mult mai matură în gândire, din cauza problemelor familiale. În spatele şcolii la care învăţam era o biserică ortodoxă, unde mergeam totdeauna vinerea şi dumi­nica - vinerea ţineam post, iar duminica dădeam acatiste pentru sănătate şi pentru armonie în familie.

Într-o zi mă întorceam acasă; tocmai fusesem la biserica catolică. Ajun­gând pe aleea care duce la bloc, am observat o persoană cu un baston alb, nevăzătoare, care locuia în acelaşi bloc cu mine, dar la altă scară. De obicei, oamenii erau binevoitori să o ajute în drumul spre casă, dar de astă dată nu era însoţită de nimeni. Am luat-o de mână şi m-am oferit să o conduc acasa "Cine sunteţi?" - m-a întrebat ea. "Sunt o fată care locuieşte în acelaşi bloc cu dumneavoastră." "Şi de unde veniţi?" "Vin de la biserică." "La ce biserică mergeţi?" "La Biserica Catolică."

Am ajuns la scara blocului. M-a invitat să merg până acasă la ea. La început am refuzat. A insistat, dorind să mi-o prezinte pe prietena ei. In­trând, am văzut o persoană cu o faţă blândă şi distinsă. De altfel le cunoş­team, însă crezusem până atunci că sunt surori. Am făcut cunoştinţă şi am stat de vorbă. La plecare, mi-a oferit o Biblie şi cartea Calea către Hristos, invitându-mă să merg şi la biserica lor. Am mers împreună cu ele în sâm­băta următoare. Biserica era plină, mi-a plăcut atmosfera, am fost întâmpi­nată cu căldură, aşa că am rămas în această biserică. În urma studiului am descoperit adevărul întreg al Scripturii. Şi iată-mă la vârsta de 40 de ani. împreună cu familia, cu copilaşul nostru - în Biserica Adventistă!

Mari şi minunate sunt căile lui Dumnezeu! De aceea: astăzi, dacă auzi. glasul lui Dumnezeu, care te cheamă sâ-L cunoşti şi sâ-L urmezi, vino, nu-ţi împietri inima. Vino!

Jeni Stanca, Drobeta- Turnu Severin, Oltenia 

Ochii si urechile

"Mai sinceri sunt ochii decat urechile." Proverb chinezesc

Lupul imbatranise si nu mai putea umbla dupa vanat. atunci a raspandit zvonul ca zace grav bolnav intr-o pestera, in mijlocul padurii. Vietatile compatimitoare au inceput sa vina pe la el. Intr-o zi a venit si vulpea. Dar ea statea afara:

-- Intra cumatra, striga lupul cu o voce aproape stinsa, sunt singur!

-- Ba eu voi sta afara, pentru ca vad multe urme intrate in pestera, dar nici una nu iese...Asa ca daca esti ocupat eu pot reveni altadata.


"În ceruri îngerii slujitori declarã cã: "Lucrarea ce ne-a fost datã s-o aducem la îndeplinire, a fost sãvârsitã. Am izgonit ostile îngerilor rãi. Am adus strãlucire si luminã în sufletele oamenilor si am fãcut sã fie vie în memoria lor, iubirea lui Dumnezeu, exprimatã în Isus Hristos. Le-am îndreptat ochii spre Crucea Domnului Hristos. Inimile lor au fost profund miscate de sentimentul vinovãtiei pãcatului lor, care a crucificat pe Fiul lui Dumnezeu. Ei au fost convinsi de vinovãtia lor.

"Ei au vãzut pasii pe care trebuie sã-i facã în procesul convertirii lor; ei au simtit puterea Evangheliei; inimile lor s-au înduiosat vãzând dulceata iubirii lui Dumnezeu. Ei au vãzut frumusetea caracterului Domnului Hristos". Dar pentru multi totul a fost în zadar. Ei n-au vrut sã se dezbrace de hainele pãmântesti, spre a putea fi îmbrãcati cu haina cerului. Inimile lor s-au dedat la lãcomie. Ei au iubit societatea lumii mai mult decât au iubit pe Dumnezeul lor." [COL, 319]

Biblia spune: Jos 1:5 Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.

Dorel Cornei

Dorinta

Gaina vaduvei facea cate un ou pe zi.

Vaduva saraca s-a gandit insa ca, daca ii va da de mancare mai multa, gaina va face cate doua oua zilnic.

A facut asa si, timp de o saptamana, a tot asteptat sa gaseasca mai multe oua. Numai ca daca a primit atat de multa mancare, gaina a mancat foarte mult si s-a ingrasat, asa ca nici macar un ou pe zi n-a mai reusit sa faca...

"Cand avea o mie de pasuni voia sa aiba zece mii; cand s-a vazut imparat a vrut sa ajunga sfant." Proverb chinezesc


"Într-o searã, mã întorceam acasã împreunã cu fratele meu Robert de la o adunare unde ascultaserãm o prelegere deosebit de impresionantã despre apropiata Împãrãtie a lui Hristos pe pãmânt, urmatã de un apel serios cãtre crestini si pãcãtosi, prin care acestia erau îndemnati sã se pregãteascã pentru judecatã si venirea Domnului. Sufletul îmi fusese miscat de ceea ce auzi-sem. Si atât de profundã era convingerea din inima mea, încât mã temeam cã Domnul nu mã va ajuta sã ajung pânã acasã.

"Aceste cuvinte îmi rãsunau mereu în ureche: "Marea zi a Domnului este aproape! Cine va putea sta în picioare când va veni El?"Cuvintele rostite de inima mea erau: "Cautã-mã, o, Doamne, prin întuneric!"Pentru prima datã am încercat sã-i explic ceea ce simteam fratelui meu Robert, care era cu doi ani mai mare decât mine; i-am spus cã nu am curajul sã mã odihnesc sau sã merg la culcare pânã ce nu stiu cã Dumnezeu mi-a iertat pãcatele.

"Fratele meu nu a rãspuns imediat, însã aveam sã-mi dau seama curând de ce tãcea; el plângea, simtind împreunã cu mine, în necazul meu. Aceasta m-a fãcut sã am si mai multã încredere în el, spunându-i cã îmi dorisem moartea în acele zile când viata mi se pãrea o povarã prea grea de dus; însã acum, gândul cã as putea muri în aceastã stare pãcãtoasã în care mã aflam si as fi pierdutã pentru vesnicie m-a umplut de spaimã. L-am întrebat dacã crede cã Domnul îmi va cruta viata în acea noapte, dacã aveam s-o petrec în rugãciune arzãtoare cãtre El. Robert a rãspuns: "Cred cã da, dacã Îi vei cere aceasta cu credintã; mã voi ruga si eu pentru tine si pentru mine. Ellen, nu trebuie sã uitãm niciodatã cuvintele pe care le-am auzit în aceastã searã."[T1, 16]

Care este dorinta ta cea mai arzatoare?

Biblia spune: "Caci oricine cere, capata; cine cauta, gaseste; si celui ce bate, i se deschide!" Matei 7:8

Dorel Cornei

Ajutorul făgăduit

Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. (1 Corinteni 10: 12)

Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să fiţi foarte mulţumite cu realizările voastre. Eu am experimentat de nenumărate ori că, exact în astfel de situaţii, se întâmplă ceva care dărâmă complet încrederea în sine. De aceea am hotărât să vă împărtăşesc ultima experienţă de acest fel.

Era o dimineaţă de vineri. M-am apucat de treabă, pentru că doream să termin la timp toate pregătirile şi să mă odihnesc după-amiază, să mă pre­gătesc sufleteşte pentru Sabat. În aproximativ două ore, am pregătit mâncare­a, apoi m-am apucat să fac o prăjitură a cărei reţetă o ştiu pe de rost de 50 de ani. Am pregătit-o şi apoi am turnat-o în tavă. După ce am aşezat deasupra fructele şi nucile, era gata de pus la cuptor. Dar în ultimul minut mi-a venit în minte că am uitat un ingredient. Ce era să fac? Am scos-o, am adăugat ce lipsea, am spălat din nou tava, am uns-o şi apoi am pus-o la copt. Am fost mulţumitoare că mi-am adus aminte, chiar dacă în ultimul moment.

Atunci m-arn gândit la Cuvântul lui Dumnezeu de care trebuie să ne aducem aminte întotdeauna, pentru a face faţă provocărilor fiecărei zile şi a fi pregătite pentru atunci când vom trece prin "focul" încercărilor.

"Dumnezeu ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gânduri mari şi cura­te. El doreşte să medităm asupra iubirii şi harului Său, să studiem lucrarea Sa minunată, care se desfăşoară în cadrul marelui Plan de Mântuire. În fe­lul acesta, capacitatea noastră de a înţelege adevărul va deveni tot mai pă­trunzătoare, iar dorinţa noastră după puritatea inimii şi după limpezimea gândirii va fi tot mai înaltă şi mai sfântă. Sufletul care rămâne în atmosfera curată a gândurilor sfinte va fi transformat datorită comuniunii cu Dumnezeu, care se realizează prin studiul Scripturilor ... Niciunul din cei care respectă Cuvântul lui Dumnezeu nu este scutit de dificultăţi şi încercări, dar cind vin necazuri, adevăratul creştin nu devine neliniştit, neîncrezător sau descurajat ... , ci aşază asupra Lui întreaga povară a grijilor şi aşteaptă cu răbdare salvarea din partea Sa." (Parabolele Domnului Hristos, p. 60-61) 

"Nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela." (Matei 10:19)

Ce credeţi, oricât de îndurător ar fi Dumnezeu, îmi va aduce aminte. atunci când va fi nevoie, de ceea ce nu am exersat de-a lungul vieţii, nu am audiat cu credinţă, cu perseverenţă şi cu profunzime? Timpul acela nu este departe ... Fie ca studiul Cuvântului să fie cel mai important lucru din viaţa aoastră.

Eva Blenessy, Sârmâs, Transilvania Sud

Mijloace demne de scop

Doamne, cine va locui În cortul Tău? r ... Cel ce umblă în neprihă­nire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. (Psalmii 15:1,2)

Organizaţiile ateiste citează adeseori faimoasa zicere a lui John Adams (1735-1826): "Aceasta ar fi cea mai bună dintre lumile posibile dacă nu ar fi nicio religie în ea", făcându-l să apară ca un gânditor liber de "pre­judecăţi religioase". Însă afirrnaţia este luată dintr-o scrisoare către Thomas Jeferson, din 19 aprilie 1817, În care Adams vorbeşte despre nişte cărţi de polemică pe teme religioase, care i-au amintit de pastorul din copilărie, Samuel Bryant, şi de profesorul de latină, Joseph Cleverly, care obişnuiau să polemizeze la nesfârşit pe teme de religie.

De fapt, Adams scrie: "De douăzeci de ori, în timp ce citeam cărţile de polemică, am fost pe punctul de a izbucni: «Lumea asta ar fi cea mai bună dintre lumile posibile dacă nu ar fi nicio religie în ea!!!» Dar, printr-o astfel de afirmaţie aş fi fost la fel de fanatic precum Bryant sau Cleverly. Fără religie, lumea asta ar fi ceva ce nu ar trebui să fie menţionat în public, adică iadul." Adams a făcut afirmaţia respectivă, însă doar pentru a susţine opusul ei.

Oamenii apelează foarte uşor la distorsionare pentru a-şi promova int­eresele. Însă Dumnezeu nu face aşa pentru a-i convinge pe oameni. Ellen White scrie că, "În modul Său de a trata păcatul, Dumnezeu putea să folosească ­numai dreptatea şi adevărul. Satana, în schimb, putea să folosească ceea ce Dumnezeu nu putea -linguşirea şi înşelăciunea". (TV, p. 419) 

Dumnezeu lucrează doar cu instrumentele adevărului. De aceea oa­menii credincioşi ar trebui să nu îşi scuze derapajele morale prin frumuseţea scopurilor lor.

CONEXIUNE

Despre G. Washington se spune că ar fi zis: "Este imposibil să guver­nezi corect lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie." Botezat în Biserica Anglicană, el obişnuia să meargă regulat la biserică şi era convins că la temelia moralităţii se află religia. Însă a menţionat foarte rar Biblia în scrisorile sale şi în discursurile publice şi nu există niciun document care să ateste că el ar fi spus vreodată în public sau chiar în particular, aceste cuvinte.

Alina Kartman, redactor. Editura Viaţă şi Sănătate

Biblia la rând: 1 Împăraţi 20-21

Devotional pentru femei: Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu

Pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (psalmii 73:28)

Vara era pe sfârşite, iar eu locuiam împreună cu o prietenă într-un apar­tament cu două camere, la etajul zece, zona Apărătorii Patriei. Proprietara acelui apartament ne-a adus la cunoştinţă, după vreo trei luni, că doreşte să-l închirieze pe o sumă de bani care, deşi nu era prea mare, la vremea aceea depăşea bugetul nostru. Asadar, într-o zi ne-a anunţat că va veni cu un agent imobiliar şi cu o doamnă interesată să închirieze.

Înainte de a ieşi din casă în ziua aceea, m-am rugat, apoi am citit un capitol din cartea Hristos, Lumina lumii. Nu puteam participa la intâlnirea cu agentul imobiliar, cu clienta dânsului şi cu proprietara noastră şi nici nu doream. Aşadar, pregătindu-mă să plec, am luat de pe masă cartea şi am aşezat-o în bibliotecă, astfel încât să nu i se vadă titluL Dar un gând clar m-a îndemnat: Scoate cartea din raft şi pune-o pe masă. Trebuie să i se vadă titlul. De trei ori am auzit gândul acesta şi de trei ori l-am respins. A patra oară însă, a fost poruncitor şi l-am ascultat întocmai.

Seara, am aflat că se încheiase contractul de închiriere, iar noua chiriaşă urma să-şi aducă bagajele a doua zi. Mă încercau sentimente contradicto­rii şi mă simţeam neputincioasă în faţa evenimentelor prin care treceam, Când am cunoscut-o pe doamna care luase hotărâre a să locuiască pentru o vreme acolo, n-am bănuit că va deveni una dintre cele mai bune prietene ale mele, care va împărţi cu mine (şi eu cu ea) nopţi de confidenţe, bucurii, întristări, prietenii, plecări şi reveniri. După ce s-a mutat, am părăsit şi noi locuL Reuşisem să o cunosc puţin şi observasem că este un partener de con­versaţie deosebit, având harul de a povesti.

Dumnezeu ne-a ajutat să ne găsim un adăpost, dar între timp relaţia mea cu acea doamnă s-a cimentat, devenind din ce în ce mai profundă, Într-o zi mi-a spus fără să o întreb că luase la început hotărârea să nu închirieze, pentru că-şi dorea un apartament decomandat, nu semideco­mandat; dar în timp ce se pregătea să-i spună agentului că doreşte să vadă şi alte locaţii, a observat pe masă cartea Hristos, Lumina lumii, ceea ce a determinat-o într-o fracţiune de secundă să încheie contractul de închiriere. Acestei intervenţii divine îi datorez binecuvântarea de a avea o prietenă specială, care n-a terminat încă tolba cu poveşti.

Doamne, suntem plini de recunoştinţă pentru dragostea cu care ne-ai însoţit din primele clipe de viaţă până acum. Cred că ai încă multe planuri cu noi şi nu încetez să-Ţi mulţumesc!

Medeea Roşca, Bucureşti, Muntenia