Devotional pentru femei: Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu

Pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (psalmii 73:28)

Vara era pe sfârşite, iar eu locuiam împreună cu o prietenă într-un apar­tament cu două camere, la etajul zece, zona Apărătorii Patriei. Proprietara acelui apartament ne-a adus la cunoştinţă, după vreo trei luni, că doreşte să-l închirieze pe o sumă de bani care, deşi nu era prea mare, la vremea aceea depăşea bugetul nostru. Asadar, într-o zi ne-a anunţat că va veni cu un agent imobiliar şi cu o doamnă interesată să închirieze.

Înainte de a ieşi din casă în ziua aceea, m-am rugat, apoi am citit un capitol din cartea Hristos, Lumina lumii. Nu puteam participa la intâlnirea cu agentul imobiliar, cu clienta dânsului şi cu proprietara noastră şi nici nu doream. Aşadar, pregătindu-mă să plec, am luat de pe masă cartea şi am aşezat-o în bibliotecă, astfel încât să nu i se vadă titluL Dar un gând clar m-a îndemnat: Scoate cartea din raft şi pune-o pe masă. Trebuie să i se vadă titlul. De trei ori am auzit gândul acesta şi de trei ori l-am respins. A patra oară însă, a fost poruncitor şi l-am ascultat întocmai.

Seara, am aflat că se încheiase contractul de închiriere, iar noua chiriaşă urma să-şi aducă bagajele a doua zi. Mă încercau sentimente contradicto­rii şi mă simţeam neputincioasă în faţa evenimentelor prin care treceam, Când am cunoscut-o pe doamna care luase hotărâre a să locuiască pentru o vreme acolo, n-am bănuit că va deveni una dintre cele mai bune prietene ale mele, care va împărţi cu mine (şi eu cu ea) nopţi de confidenţe, bucurii, întristări, prietenii, plecări şi reveniri. După ce s-a mutat, am părăsit şi noi locuL Reuşisem să o cunosc puţin şi observasem că este un partener de con­versaţie deosebit, având harul de a povesti.

Dumnezeu ne-a ajutat să ne găsim un adăpost, dar între timp relaţia mea cu acea doamnă s-a cimentat, devenind din ce în ce mai profundă, Într-o zi mi-a spus fără să o întreb că luase la început hotărârea să nu închirieze, pentru că-şi dorea un apartament decomandat, nu semideco­mandat; dar în timp ce se pregătea să-i spună agentului că doreşte să vadă şi alte locaţii, a observat pe masă cartea Hristos, Lumina lumii, ceea ce a determinat-o într-o fracţiune de secundă să încheie contractul de închiriere. Acestei intervenţii divine îi datorez binecuvântarea de a avea o prietenă specială, care n-a terminat încă tolba cu poveşti.

Doamne, suntem plini de recunoştinţă pentru dragostea cu care ne-ai însoţit din primele clipe de viaţă până acum. Cred că ai încă multe planuri cu noi şi nu încetez să-Ţi mulţumesc!

Medeea Roşca, Bucureşti, Muntenia