Minunea de la nunta noastra (1)

Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi. (psalmii 86:7)

Aproape că am lipsit de la propria nuntă! Nu voi uita niciodată aceste cuvinte, pentru că îmi aduc aminte de o experienţă specială din viaţa mea. O retrăiesc şi acum, de parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Era data de 15 decembrie 2011, când m-am dus împreună cu logodnicul meu la aeroportul din Manila, Filipine, pentru a-l întâmpina pe cumnatul meu, care sosea din Namibia, ca să participe la nuntă. Am stat de vorbă până seara târziu şi observam cu plăcere cât de bucuroşi erau cei doi fraţi că se întâlniseră. Înainte de a ne retrage la camerele noastre de la hotel, ne-am rugat împreună. A doua zi trebuia să zburăm împreună spre oraşul Caga­yan de Oro şi de acolo spre Malaibalay, destinaţia finală, unde urma să aibă loc nunta noastră. Trebuia să ajungem de vineri, ca să facem ultimele pre­gătiri, iar cumnatul fusese invitat să predice în Sabat în biserica de acolo.

Dimineaţa am plecat de la hotel devreme, astfel încât, în ciuda traficului, am ajuns în timp util la aeroport. Am predat bagajele la cală şi ne-am în­dreptat spre poarta de îmbarcare. Auzeam unele persoane din jurul nostru vorbind despre faptul că unele zboruri au fost anulate din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile; dar nu mă gândeam nicidecum că s-ar putea în­tâmpla astfel şi cu zborul nostru. Exact cu 30 de minute înainte de ora de îmbarcare, am fost anunţaţi că zborul in direcţia oraşului Cagayan de Oro a fost amânat din motivul amintit. Ne-am întristat, dar am păstrat în sufletul nostru speranţa că Dumnezeu va dirija după planul Său călătoria noastră.

Am vorbit la telefon cu sora mea şi rudele care ne aşteptau la destina­ţie, fiind ingrijorate, urmărind ştirile care îi informau despre starea vremii. După câteva minute s-a anunţat în aeroport că şi zborul care făcea legătura cu destinaţia noastră finală a fost anulat, din cauza unei furtuni puternice, în urma căreia mii de case au fost afectate şi sute de oameni au murit. Ves­tea aceasta ne-a cutremurat. Ne-am dat seama că, dacă am fi fost în aer în zona aceea, avionul nostru s-ar fi putut prăbuşi. I-am mulţumit lui Dumne­zeu pentru binecuvântarea şi protecţia Sa şi am continuat să ne rugăm ca să ajungem cât mai curând posibil la destinaţie.

După o oră de aşteptare, toţi pasagerii care intenţionau să zboare în acea direcţie au fost invitaţi la un alt ghişeu pentru reprogramarea călătoriei. Ne-am grăbit într-acolo, dar se formase deja o coadă lungă. În timp ce aştep­tam, mă întrebam cu îngrijorare dacă vom reuşi să ajungem la timp pentru nunta ce urma să aibă loc pe 18 Decembrie. Logodnicul meu mă încuraja mereu să am încredere că Domnul va purta de grijă.

Charito Ngwenya, Mediaş, Transilvania Sud

Sub protectia Lui

lată că Eu sunt cu voi in toate zilele, până la sfârşitul veacului, (Matei 28:20)

Satana acţionează şi prin intermediul naturii pentru a-şi strânge recolta de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi folo­seşte toată puterea pentru a controla elementele naturii, atât cât îi permite Dumnezeu." (TV, p. 485)

Dumnezeu le poartă de grijă tuturor fiinţelor pe care le-a creat. Păsă­rile cerului, crinii de pe câmp şi chiar fragilele fire de iarbă sunt sub directa ocrotire a Creatorului. Cu atât mai mult cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea Lui. Şi, cu toate acestea, din cauză că este dispreţuit, din cauză că mila şi bunătatea Îi sunt deliberat respinse, Dumnezeu va respecta alegerea unei majorităţi covârşitoare care-şi doreşte o lume fără Dumnezeu. El "Îşi va retrage binecuvântările de pe pământ şi grija ocrotitoare din dreptul celor care se revoltă împotriva Legii Sale şi care îi învaţă şi îi obligă şi pe alţii să facă la fel". (Ibidem)

Lipsiţi de protecţie divină, vom asista la o avalanşă de nenorociri, ca­tastrofe naturale, inundaţii, valuri uriaşe, cutremure de pământ devastatoare, epidemii, boli necunoscute până acum, viruşi noi, scăpaţi de sub controlul laboratoarelor secrete ale lumii - toate acestea, sub directa supraveghere a celui rău. Studierea laboratoarelor naturii are ca scop găsirea de mijloace noi de distrugere şi de înşelare a celor care au respins în mod deliberat ocrotirea divină.

Multi se aşteaptă ca acest scenariu să aibă loc într-un viitor îndepărtat.

Dar el este activ chiar acum, în prezent. O simplă privire asupra lumii noastre va fi edificatoare. Trăim un astfel de timp!

Dar nu aceasta ar trebui să fie grija celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Pentru astfel de vremuri, Isus a spus: "Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie" (Luca 21 :28).

Pentru tine, pentru mine, astăzi este o nouă ocazie de har! Poţi respinge bunătatea ocrotirii Lui într-un astfel de timp?

CONEXIUNE

În 12 ianuarie 2010, poporul haitian a fost lovit de unul dintre cele mai devastatoare cutremure. Peste 300 000 de persoane şi-au pier­dut viaţa, iar peste un milion au rămas fără acoperiş deasupra ca­pului.

Lucian Floricel, pastor, secretarul Conferinţei Muntenia

Intotdeauna drept

Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui. (Psalmii 145:17)

Lumea în care trăim este nedreaptă: unii sunt avantajaţi, alţii defavo­rizaţi. Corect sau nu, aşa-i viaţa ... Uneori suntem avantajaţi în obţinerea unui loc de muncă sau la avansarea într-o poziţie ierarhică, în admiterea la o şcoală de prestigiu sau în obţinerea unor beneficii nemeritate. Suntem fericiţi când suntem avantajaţi şi suntem îndureraţi când împrejurările ne­favorabile ne barează accesul spre ceea ce aspirăm.

Am trecut prin situaţii care nu mi-au adus bucurie, dar m-am resemnat.

M-am încurajat spunând că aşa e viaţa, într-o lume afectată de nedreptatea produsă de păcat. Unii sunt "cei dintâi", alţii sunt "cei din urmă". Dar într-o zi, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă (Matei 20: 16).

Deşi poate ne-am dori ca lupta spirituală să nu fie determinată de avan­taje şi dezavantaje, suntem nevoiţi să admitem că, şi pe acest teren, unii sunt "cei dintâi" şi alţii "cei din urmă". Ereditatea, educaţia, mediul social, sănătatea, vremurile şi împrejurările vieţii sunt câţiva dintre factorii care fac diferenţa. Vestea cea bună este că, oricât de mari sunt dezavantajele, oricât de "în urmă" am fi fost aruncaţi de nedreptatea păcatului lumii aces­teia, Domnul Isus ne spune că putem ajunge "cei dintâi". Toate dezavanta­jele pot deveni trepte în urcuşul nostru spre cer.

Sărăcia, durerea, prigonirile, singurătatea, pierderile de orice fel nu ne pot împiedica să atingem cele mai înalte culmi ale credinţei. Dezavantajele vor face ca lupta să fie mai grea. Dar harul Celui care ne-a răscumpărat va compensa toate dificultăţile. Domnul ne-a deschis tuturor drumul să ajun­gem "cei dintâi". Alegerea ne aparţine. Să spunem cu toţii: "Doamne, aju­tă-ne şi dă-ne Tu izbândă!" Dacă oamenii sunt schimbători, influenţabili şi nu întotdeauna respectă dreptatea, ştim că Dumnezeu este neschimbător, niciodată nu ne dezamăgeşte. El este drept în toate căile Lui.

"Grija Domnului îmbrăţişează toate creaturile Sale. El le iubeşte pe toa­te şi nu face discriminări, având însă cea mai duioasă milă pentru aceia care sunt chemaţi să poarte poverile cele mai grele ale vieţii. Copiii lui Dum­nezeu trebuie să se confrunte cu încercări şi dificultăţi. Dar ei trebuie să -şi accepte soarta cu un spirit voios, amintindu-şi că acelora pe care lumea ne­glijează să-i sprijine, însuşi Dumnezeu le va suplini lipsurile prin cele mai mari favoruri." (Divina vindecare, p. 181)

Rugăciunea noastră astăzi să fie ca Domnul să ne ajute să facem binele şi să iubim dreptatea! Amin.

Georgeta Boncu, Câmpina, Muntenia

Tu cum stai ?

El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-că Celui ce a făcut cerul şi pămăntul, marea şi izvoarele apelor!" (Apocalipsa 14:7)

Imaginaţi-vă că mergeţi pe o stradă obişnuită şi că ajungeţi, la un moment dat, în dreptul unei case care se sprijină pe mansardă! Inăuntru, televizo­rul, cuptorul cu microunde, mesele, scaunele şi canapele stau atârnate dea­supra capetelor vizitatorilor care păşesc pe tavanele locuinţei, printre lustre. Chiar şi maşina de spălat şi maşina de cusut sunt suspendate. Literalmente, totul în locuinţa cu două dormitoare este pe dos. Ciudat este totuşi că, aici, vizitatorii sunt cei care se simt răsturnaţi cu susu-n jos. Aceasta este experi­enţa celor care vizitează reşedinţa lui Rumah Terbalik, prima casă cu susul în jos din Malaysia. Din exterior, arată exact ca toate celelalte locuinţe din zonă. O roabă stă sprijinită de perete şi o maşină este parcată pe alee. Din afară, toate lucrurile par normale, dar, când intri, toate sunt cu susul în jos.

În lumina Bibliei, creştinismul zilelor noastre, pus faţă în faţă cu cel apostolic, pare a fi o casă cu susul în jos. Poate că la fel este şi viaţa noastră. Cum s-a ajuns aici, atât la nivelul creştinismului, în general, cât şi la nivelul creştinului, individual?

"Întunericul părea să se mărească. Închinarea la chipuri cioplite deve­nise aproape generală. Se ardeau lumânări şi se rosteau rugăciuni înaintea icoanelor. Predominau cele mai absurde şi mai superstiţioase obiceiuri. Min­ţile oamenilor erau atât de stăpânite de superstiţie, încât raţiunea părea că-şi pierduse puterea. Când înşişi preoţii şi episcopii erau iubitori de plăceri, senzu­ali şi corupţi, poporul, care privea la ei pentru călăuzire, nu putea fi altfel decât cufundat în ignoranţă şi viciu." (TV, p. 45).

De ce seamănă lumea noastră şi creştinismul cu o casă cu susul în jos?

Răspunsul se află în închinarea denaturată şi în tonul greşit dat de conducătorii religioşi. În timp ce în Apocalipsa 14:6-12 Dumnezeu ne cheamă la închinare autentică, în Matei 5: 13-16 ni se atrage atenţia că fiecare urmaş al Domnului Isus este o lumină, un conducător pentru alţii. Cum te închini şi care este influ­enţa pe care o exerciţi asupra altora?

CONEXIUNE

Într-unul dintre parcurile oraşului Vancouver a fost expusă o sculp­tură care înfăţişează o biserică răsturnată. Biserica stă cu vârful aco­perişului înfipt în pământ.

Romică Sîrbu, pastor, directorul Departamentului Educaţie, Uniunea Română

Urca treptele spre Imparatie!

Laudă suflete pe Domnul! Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi. Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine îşi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său! (Psalmii 146:1,2,5)

Trăim timpuri grele, timpul sfârşitului, aşa cum am fost avertizaţi pe paginile Scripturii, în cartea lui Daniel. Faptul că ne dăm seama este un dar de la iubitul nostru Părinte - Tatăl nostru din ceruri, care doreşte să fim pregătiţi pentru momentul întâlnirii cu El. Merită să avem o nădejde de neclătinat în Dumnezeu, şi atunci toate neîmplinirile şi amărăciunile sufletului nostru pot fi biruite. Să ne plecăm cu evlavie, cu mulţumire şi recunoştinţă înaintea Lui! Să-L urmăm pe Fiul Său, Mântuitorul nostru, cu toată inima; să-L invităm să conducă viaţa noastră zi de zi în direcţia cea bună şi astfel ne va scoate la liman.

Abia acum îmi dau seama şi înţeleg pe deplin cuvintele Domnului din Ioan 15:5: "Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic." Numai lâsându-ne sub călă­uzirea lui sfântă, vom putea fi eliberaţi de egoism, de invidie, de spiritul de judecată al "paiului" din ochiul aproapelui, care ignoră "bârna din ochiul nostru, de sinele acela care dărâmă. Vom fi conduşi la biruinţa deplină asu­pra păcatului.

Domnul Isus vrea să aducă în viaţa noastră roada bogată a Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, credincioşia, facerea de bine ...

Ajută-mă, Doamne, să Te înţeleg, să Te ascult în totul şi să fiu de folos, aşa, cu modesta mea capacitate, dragelor mele surori, dar şi fraţilor şi copi­ilor care îmi vor cere sau nu-mi vor cere ajutorul.

Să ne lăsăm călăuziţi de Domnul nostru, Isus Hristos; voia Lui să dom­nească în vieţile noastre; să urmăm calea pe care El o luminează înaintea noastră. Să vedem cu ochii minţii, ochii lăuntrici, "treptele" pe care ne chea­mă să urcăm, pentru a ajunge să trecem pragul Împărăţiei Lui. Fii cu noi, Doamne, nu ne lăsa să cădem! Ajută-ne să Te putem urma, lăsând totul în urma noastră, privind ţintă spre slava Ta, fără urmă de regret. Numai aşa vom putea spune împreună cu sfântul apostol Pavel: ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine." (Galateni 2:20)

Maria Constantinescu, Slobozia, Muntenia

O carte de nota 10!

Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri. (Psalmii 107:43)

Eram în timpul unei campanii de colportaj în oraşul Slatina. Împreună cu o colegă, am intrat într-un magazin şi i-am prezentat vânzătorului cartea Minte, caracter, personalitate. Spre mirarea noastră, vânzătorul a recunoscut numele autoarei. "Nu cumva este autoarea care a scris şi Tragedia veacu­rilor?" I-am spus că da. "Am primit de la cineva această carte şi am început s-o citesc. La un moment dat, n-am mai putut continua. Eram şocat de cele citite. După o vreme, am reluat-o însă pentru că nu aveam linişte în suflet. Să ştiţi că mi-au trecut multe cărţi prin mână şi eram mândru de ceea ce ştiam, dar, după ce am citit Tragedia veacurilor, am înţeles că n-am ştiut nimic cu adevărat."

Vânzătorul şi-a exprimat dorinţa de a fi vizitat şi altă dată pentru discuţii pe teme spirituale, iar la despărţire ne-a spus: "Pentru mine, ziua de azi a fost una câştigată, plină de sens, pentru că v-am întâlnit." Am lăsat adresa domnu­lui la fraţii din biserica locală. După o vreme, fiind vizitat, i s-a prezentat şi car­tea Viaţa lui Iisus. O! Este scrisă tot de EIlen White! Îmi place această autoare. Este cu adevărat inspirată. Vreau să cumpăr şi această carte!"

De-a lungul timpului, am întâlnit tot felul de oameni care au apreciat cartea Tragedia veacurilor. Odată, la standul de sănătate, i-am prezentat-o unui domn. Zâmbind, dumnealui mi-a răspuns: "Am citit cartea aceasta. O apreciez. Îi dau nota 1O!" Într-o altă ocazie, la sfârşitul unui seminar prezentat într-o instituţie, am auzit o doamnă spunăndu-le colegelor de birou: "Am citit Tragedia veacurilor şi Viaţa lui Iisus şi m-au impresionat profund. Nu poţi să mai fii mulţumit cu o religie formală după ce le citeşti. Cărţile astea te motivea­ză la schimbare şi te ajută să-L înţelegi altfel pe Dumnezeu."

Într-o casă, am întâlnit un domn pensionar, fost director de bancă. Vă­zând că am cărţi de vânzare, s-a grăbit să-mi spună că, de mult timp, căuta o carte anume, care nu se găsea în librării. A scos un bilet din portofel şi mi-a spus titlul cărţii căutate: Tragedia veacurilor. Când i-arn spus că am cartea do­rită, faţa i s-a luminat. A cumpărat-o imediat.

Ce bucurie să vezi că sufletele care caută primesc răspunsurile dorite de inima lor!

 Maria Cabe, colportor

Dumnezeu face minuni

Tu eşti Dumnezeul care faci minuni! (psalmii 77:14 p.p.)

În seara ultimei zile a anului 2011, venind de la biserică, am început să mă simt rău. Medicul de familie m-a sfătuit să merg la spitalul din Craiova pentru investigaţii. Acolo, după toate investigaţiile posibile, doamna doctor nu a găsit nimic care să arate cauza simptomelor mele. În următoarea zi mi s-a făcut o ecografie. În timp ce privea la monitor, am observat după expresia feţei dânsei că ceva nu este în regulă. Apoi am văzut pe foaia de observaţie diagnosticul prezumtiv: tumoră hepatică. Am fost trimisă pen­tru confirmarea diagnosticului la computer tomograf. Diagnosticul a fost de chist hidatic hepatic de dimensiuni mari, care arăta o vechime de 10-12 ani, timp în care numai bunul Dumnezeu a fost Cel care m-a ocrotit, mai ales că în ultimul an am făcut eforturi foarte mari.

Am fost sfătuită să merg la Bucureşti pentru operaţie, dar unde? Am întrebat pe Domnul. Soţul a dat nişte telefoane unor colegi şi ne-au fost recomandaţi trei chirurgi. După multă rugăciune, am ales unul. Îi voi fi re­cunoscătoare toată viaţa pentru călâuzirea Lui în alegerea cea bună. După ce a văzut CD-ul, medicul m-a chemat şi mi-a spus:

- Chistul e foarte mare, a cuprins tot lobul drept al ficatului, s-a extins şi pe muşchiul diafragmă şi a mai rămas foarte puţin ţesut sănătos.

M-a informat cu privire la riscuri şi apoi m-a încurajat spunându-mi:

- Să nu facem din asta o tragedie, pentru că Dumnezeu este mare.

- Foarte mare, i-am răspuns eu.

L-am rugat încă o dată pe Domnul să-mi îndepărteze teama şi să-mi dea pace în suflet. Eram convinsă că, dacă El este lângă mine, totul va fi bine.

În dimineaţa zilei în care urma să aibă loc operaţia, am primit un mesaj pe telefon: "Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul Tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te spri­jin cu dreapta Mea biruitoare" (Isaia 41:10). Exact aşa a fost. Am mers la blocul operator însoţită de cei doi copii, Beni şi Alina, încurajându-ne că ne vom revedea. Şi, într-adevăr, ne-am reîntâlnit după patru ore.

Mulţumesc, mulţumesc bunului Dumnezeu că totul a fost bine, după cât de complicat părea. După operaţie, Domnul a făcut încă o minune. Eu nu suport foarte bine durerea şi mă temeam de ceea ce avea să urmeze. M-am rugat Domnului fierbinte şi i-am cerut să facă în aşa fel încât să nu simt durerea. Şi minunea s-a întâmplat. În ciuda tăieturii destul de mari, nu am simţit niciun fel de durere în perioada postoperatorie.

"Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!" (Psalmii 72:18,19)

Silvia Chircan, Calafat, Oltenia