Mintea trandava

"In mintea trandava Satana isi face atelierul sau de lucru." E.G. White

Un tanar, ca sa batjocoreasca  pe Dumnezeu, a spus:

"Daca Dumnezeu este atotputernic, poate oare sa faca o greutate pe care El insusi sa n-o poata ridica? Daca poate, inseamna ca nu e atotputernic. Daca nu poate iarasi nu este."

Si totusi S-a facut pe Sine un prunc:
Nu se putea ridica singur din iesle. trebuia schimbat, hranit, spalat. Oamenii mai tarziu radeau de neputinta Lui de a cobori de pe cruce, apoi n-a mai fost decat un cadavru. Mort, era de fapt greutatea pe care El Dumnezeu, o facuse si nu o putea ridica. L-au ingropat Iosif si ucenicii.

"[...] multe pãcate sunt urmarea lenevirii. Mâinile si mintile active nu gãsesc timp de a lua seama la fiecare ispitã pe care vrãjmasul o scoate în cale, însã mâinile lenese si creierul lenes sunt întotdeauna gata spre a fi luate în stãpânire de Satana. Când nu este ocupatã cu lucruri potrivite, mintea se opreste asupra unor lucruri necorespunzãtoare. Pãrintii trebuie sã-si învete copiii cã lenea este pãcat.

"Nu existã nimic altceva care sã conducã în mod atât de sigur la pãcat ca îndepãrtarea tuturor poverilor de la copii, lãsându-i sã ducã o viatã trândavã, fãrã nici un rost, sã nu facã nimic sau sã-si caute ocupatii dupã bunul lor plac. Mintile copiilor sunt dinamice si, dacã nu sunt ocupate cu ceea ce este bun si util, ei se vor întoarce în mod inevitabil spre ceea ce este rãu. Desigur, este dreptul lor si este necesar ca ei sã se recreeze, dar trebuie învãtati sã munceascã si sã aibã ore regulate de muncã fizicã si, de asemenea, ore pentru citit si studiu. Vegheati ca ocupatia lor sã se potriveascã cu vârsta si sã le procurati cãrti utile si interesante. (AH 285}

DAR A INVIAT SI ACEST LUCRU GARANTEAZA INVIEREA COPIILOR SAI.

Faptul ca Isus a inviat este garantia prezenta si viitoare a omului pocait si mantuit.

Biblia spune: "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu."  Zaharia 4:6

Duhul Sfant, daca este primit si  daca este lasat, actioneaza asupra mintii omului.

Dorel Cornei

Fericiti sunt cei săraci

Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin, dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. (Eclesiastul 5:12)

E seară. Pe un bulevard din capitală, o maşină de lux goneşte cu 180 de ki­lometri la oră. Inevitabilul se produce: un bărbat şi o tânără sunt ornorâţi pe loc. Şoferul a scăpat teafăr. E Andrei şi are douăzeci de ani. Nu demult, Emilian, de douăzeci şi trei de ani, pulverizează o bunicuţă pe trecerea de pietoni. Iar într-un alt cadru, adolescenta Anastasia urcă pe trotuar cu bolidul ei, trecând facil peste un pieton.

Bănuiti ce lucru neobişnuit au în comun aceste trei persoane? Toţi trei provin din familii influente şi bogate, în care banii nu contează, şi nici oamenii. Banul nemuncit n-are pret. Dar îţi schimbă mentalitatea şi comportamentul: te crezi incomparabil şi îi dispreţuieşti pe toţi ceilalţi. Te simţi tot timpul în centrul atenţiei, fapt ce îţi abate energia creatoare de la atingerea unei ţinte în viaţă.

Dar efectul cel mai destructiv este altul. Universitatea din Chicago a investigat 800 de cazuri de tineri, pe care i-a împărţit în patru eşantioane, în funcţie de venitul familiei. Concluzia: cu cât mai mare era bugetul de care dispuneau, cu atât erau mai nefericiţi. În plus, circa 30-40% dintre adolescenţii din familii bogate suferă de probleme emoţionale sernnificative, o rată de trei ori mai mare faţă de ceilalţi adolescenţi. Ei nu se regăsesc în societatea oa­menilor obişnuiţi şi se simt izolaţi. Nu găsesc plăcere în a învăţa şi munci, iar abundenţa materială - devenită banalitate - îi lasă goi sufleteşte. În compen­saţie, îşi îneacă anxietatea în alcool şi droguri. Cât e de adevărat că, "în special pentru tineri, nimic nu este mai demoralizator sau mai vătămător ca obţinerea de bani sau bunuri fără muncă"! (TV, p. 318)

Nu-i de mirare că cei mai fericiţi oameni din lume au fost găsiţi cei de pe insuliţa Pentecost din Pacific - ei nici măcar nu ştiu ce sunt banii. Bucură-te deci de atât cât ai!

CONEXIUNE

În 2005-2006, s-a realizat un sondaj Gallup despre bani şi fericire, în 132 de ţări. Au participat 136000 de persoane. Concluzia? Creşterea venitului nu te face mai fericit.

Lucian Cristescu, pastor, preşedintele Conferinţei Transilvania de Sud

Biblia la rând: 1 Samuel 11-13

Pe urmele Lui

Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos! (1 Corinteni 11:1)

În anul în care lucram la refacerea casei noastre, am rămas într-o perioa­dă fără bani pentru mâncare. Aveam bani pentru materiale, dar nu doream să folosesc banii aceia, căci îmi promisesem mie şi lui Dumnezeu că vor fi folosiţi doar pentru reconstrucţia casei.

În ziua în care resursele mele erau terminate, Domnul a trimis-o pe cum­nata mea Ani, cu daruri strânse din comunitatea ei din Bucureşti. Erau şi nişte bonuri de masă date de colegii de serviciu cu gândul expres pentru hrana noastră. Printre daruri a fost şi un sac cu făină de grâu, dăruit de soacra ei, ca să facem pâine. Bucuria mea că Domnul aude şi vede toate îngrijorările noaste şi răspunde, dându-ne mai mult decât cerem sau gân­dim noi, m-a făcut să-L laud într-un fel unic. Am pus făina într-o lădită, am aranjat-o frumos, apoi am scris cu degetul: "Dumnezeu este dragoste." De câte ori cerneam făină, rearanjam făina şi scriam un alt mesaj de dragoste pentru a-L lăuda. Într-o zi am chemat-o pe mama să mă ajute la pregătirea hranei, pentru că trebuia să lucrez şi la casă şi voiam să câştig ceva timp. Mama a stat o perioadă la noi şi într-o zi am descoperit în făina mea un alt mesaj, scris de mâna ei: "Dumnezeu este bun." Am plâns la gândul că pu­team vedea şi în mama mea dorinţa de a-L lăuda pe Dumnezeu.

Noi toţi suntem o mână de ţărână, suntem făcuţi din ţărâna acestui pă­mânt şi, la fel ca făina din lădiţă, Într-o zi nu vom mai fi. Viaţa noastră, aşa efemeră cum este, transmite totuşi celor dragi şi tuturor oamenilor un mesaj. Este viaţa noastră o laudă la adresa Lui? Poate cineva, când priveşte felul nostru de a fi, să laude Numele Său? Vorbeşte viaţa noastră despre El, despre caracterul Lui, spunându-le oamenilor: Aşa este Dumnezeu? Acolo unde suntem, la lucru, acasă, la cumpărături, la medic, la piaţă, în biserică, transmitem mesaje nerostite. 

Acestea sunt scrise fie de mâna lui Dumne­zeu, confirmând faptul că El este dragoste, fie de mâna unui vrăjmaş, infir­mând acest fapt şi denaturând caracterul Său.

Ce fel de mesaj vei lăsa astăzi copiilor tăi, soţului, prietenilor, vecinilor, celor din biserica ta?

Îţi doresc să poţi transmite mesajul lui Pavel din versetul de astăzi, me­sajul tuturor urmaşilor săi credincioşi. Amin!

Liliana Brodoceanu, Vaslui, Moldova

Certitudine

"Doar cel ce crede in victorie poate invinge." John Dryden

Avea treisprezece ani si tremura de emotie, asteptand sa vada daca maestrul Domenico Ghirlandaio, celebrul pictor de fresce din Florenta, il va accepta ca ucenic in atelierul lui.

Maestrul spuse: "Desi esti cam in varsta pentru a incepe pictura, te primesc pentru ca ai mana buna. Imi vei plati sase florini in primul an. Vino cu tatal tau sa semneze contractul!"

"Dar maestre, nu mi se pare corect sa platesc eu, cand dumneavoastra ar trebui sa- mi platiti pentru ca va veti folosi de talentul meu, spunand ca mi-ati fost profesor si dandu-mi comenzi pentru clientii dumneavoastra!" Lui Ghirlandaio nu-i veni sa creada ce a spus Michelangelo, dar dupa ce a depasit surprinderea a acceptat.

Afirmã-ti personalitatea dãruitã de Dumnezeu. - Dumnezeu ne-a dãruit capacitatea de a gândi si de a actiona; si numai printr-o actiune însotitã de precautie, cãutând întelepciune de la Dumnezeu, veti deveni capabili de a purta poveri grele. Afirmã-ti personalitatea dãruitã de Dumnezeu. Nu fi niciodatã umbra unei alte persoane. Ai certitudinea cã Dumnezeu va lucra în tine, alãturi de tine si prin tine. - MH 498, 499 (1905)

Cei din jurul nostru incearca sa ne transforme intr-un numar, intr-un cod numeric, in nimic,dar adevarul este ca noi suntem "fii de Dumnezeu". Deci sa traim ca atare.

Biblia spune: " Ce vom fin nu s-a aratat inca, dar suntem copii ai lui Dumnezeu; vom fi ca El pentru ca il vom vedea asa cum este." 1 Ioan 3:2

Dorel Cornei

Profesionişti ai speranţei -

Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Romani 5:5)

Ne-am aşteptat ca misionarii valdenzi să-şi exprime ura şi mânia împotriva celor care îi sortiseră morţii, dar lucrurile nu stăteau aşa. Unii dintre eroii lor erau gata să-i ierte pe inchizitori, chiar în timp ce aceştia îşi aduceau la îndeplinire lucrarea. Oricât ar părea de neverosimil, valdenzii erau adevăraţi profesionişti ai sperantei. "Cea mai mare bucurie a lui (a misionarului valdenz) era să le dea speranţă sufletelor sincere, lovite de păcat." (Tv, p. 65)

Caracterul mărturisirii valdenzilor ne arată în mod convingător ce experientă religioasă aveau. Speranta pe care le-o transmiteau altora cu atâta ardoare le umplea inima şi aceasta era rodul lucrării Duhului Sfânt. Ei erau conduşi în mod evident de Dumnezeu. Dragostea divină le călăuzea paşii către inimile oamenilor, iar speranta mântuirii le caracteriza mărturisirea. Viata lor era purtătoare de lumină în întunericul lumii.

Secretul sperantei valdenze se află în ataşamentul lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia este izvorul nesecat de unde se revarsă binecuvântările cerului. Acolo poţi găsi abundentă de încredere şi bucurie divină care să-ţi înnobileze sufletul, pe care să le oferi şi altora, fără încetare şi fără restricţii.

Lumina care va străluci în ochii celor ce vor primi cuvintele tale de har va fi o încurajare permanentă să mergi mai departe încrezător, în ciuda încercărilor care te asaltează. Zâmbetul lor de bucurie te va încuraja să-i faci şi pe alţii fericiţi. Speranta poate fi profesiunea ta de credinţă.

CONEXIUNE. La 25 martie 1558, a fost executat Gofredo Varaglia, considerat unul dintre cei mai mari bărbaţi ai reformei din Piemont. Fusese mai înainte căpitan în armata ducelui de Savoia şi participase la războiul împotriva valdenzilor.

Ion Buciuman, pastor, Conferinta Muntenia

Biblia la rând: 1 Samuel 7-10

Devotional pentru femei

Isus - Marele Medic

Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine. Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine şi Tu m-ai vindecat. (Psalmii 30:1-2)

Sunt gaboriţă şi împreună cu soţul meu avem trei copii, doi băieţi şi o fată. Părinţii mei s-au botezat în Biserica Adventistă când aveam eu 15 ani. De atunci am început să postesc şi să mă rog la Dumnezeu să mă ajute să mă botez şi eu împreună cu soţul meu, care nici nu voia să audă de biserică (La noi este un obicei: femeia nu ia hotărâri fără ca soţul ei să fie de acord, iar soţul meu, deşi era un om liniştit, îmi făcea scandal şi devenea violent ori de câte ori mergeam la biserică).

Am întâmpinat împotrivire în familie şi când m-am hotărât să nu mai mănânc carne de porc. Soacra mea nu accepta să gătesc mâncare separat şi treceau uneori 3 - 4 zile fără să mănânc nimic. Până la urmă, soacra a acceptat să gătesc separat pentru familia mea, şi atunci soţul meu a spus: "Dacă tu nu mai mănânci, în casa asta n-o să se mai mănânce porc!" Şi aşa a fost.

Aveam probleme şi pentru că nu mergeam sâmbătă la piaţă, fiindcă mă duceam la biserică; dar văzând că duminica făceam mai mulţi bani decât ei sâmbătă, au început să mă mai lase în pace cu asta.

Renunţasem de două ori să mă botez, în speranţa că-l voi convinge şi pe soţul meu să se boteze cu mine, dar el era şi mai împotrivitor. Din cauza stresului, m-am îmbolnăvit, am căzut în depresie şi simţeam dureri în tot corpul. Ajunsesem să am o pungă de medicamente de toate felurile şi am fost operată de fiere din aceeaşi cauză. Mergeam la tot felul de medici, dar totul era în zadar, căci mă simţeam din ce în ce mai rău.

Într-o noapte am avut un vis din care mi-am dat seama că eu trebuie să apelez la Marele Medic, fiindcă numai El mă poate ajuta. Am început să postesc şi să mă rog mai puternic decât oricând până atunci şi, când i-am spus soţului că sunt hotărâtă să nu mai amân botezul, am fost uimită că nu s-a mai împotrivit să vină cu mine la biserică şi să semneze că este de acord cu botezul meu. Ba mai mult, i-a spus pastorului că vrea şi el să se boteze împreună cu mine.

După ce ne-am pocăit, am simţit o schimbare în viaţa mea şi a familiei mele, schimbare pe care numai Dumnezeu a făcut-o. Îţi mulţumesc, Doamne, că atunci când te-am rugat, "mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!" (Psalmii 30: 10-12)

Geta Gabor, Timişoara, Banat

Un nou început

Studiul 13

Duminică , 24 martie 2013

Un lucru pe care îl au în comun ştiinţa şi Biblia este convingerea că planeta aceasta, aşa cum o cunoaştem în prezent, nu va exista pentru totdeauna. Potrivit ştiinţei (cel puţin în unele teorii ale ei), aceleaşi forţe impersonale şi crude care au adus la existenţă pământul şi viaţa de pe el vor distruge, în cele din urmă, tot ce există. La rândul ei, şi Biblia susţine că pământul acesta nu va dura veşnic şi că, în final, va fi distrus. Deosebirea este aceea că în scenariul pe care îl prezintă ştiinţa, distrugerea pământului marchează finalul existenţei, pe când, în viziunea Bibliei, ea marchează începutul unei existenţe noi şi extraordinare care va dura veşnic.

1. Cum este descrisă lumea viitoare în Apocalipsa 21:1-5? Ce lucruri extraordinare ne aşteaptă acolo? Ce motive avem să credem că numai Dumnezeu ne poate oferi o astfel de lume?

Apocalipsa 21

1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

2. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

3. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

5. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Una dintre cele mai frumoase făgăduinţe cu privire la viaţa viitoare este aceea că moartea şi suferinţa vor dispărea pentru totdeauna. Potrivit acestui pasaj, Dumnezeu nu consideră că ele ar fi nişte experienţe pozitive. Ele nu au existat la început, când Dumnezeu a spus că toate erau foarte bune (Geneza 1:31), ci sunt nişte intruşi; ele nu au fost create de la început şi nu vor exista pe Noul Pământ. Isus a venit să le distrugă, iar noi nu le vom mai cunoaşte în lumea viitoare.

Geneza 1

31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Noul Pământ marchează un nou început. Acest experiment nefericit cu păcatul se va încheia. Rezultatele lui sunt mai mult decât evidente: păcatul aduce moartea şi suferinţa, iar Legea lui Dumnezeu este legea vieţii.

Dumnezeu va crea cerurile şi pământul din nou, aşa cum au fost ele la început, oferindu-ne astfel un nou început. Numai El, Creatorul, poate face acest lucru. Noi putem beneficia de toate aceste daruri ale Sale numai pe baza lucrării Domnului Isus în favoarea noastră. Dacă nu ar exista Planul de Mântuire, noi nu am putea spera la nimic dincolo de ceea ce ne oferă viaţa prezentă.

De ce sunt atât de vitale pentru noi aceste făgăduinţe cu privire la noua existenţă? Ce s-ar întâmpla cu credinţa noastră în lipsa lor?

Sursa. www.studiu-biblic.ro/