CÂND DRAGOSTEA DINTÂI SE RĂCEŞTE

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. - Apocalipsa 2: 14

Efes este şi astăzi un loc extraordinar. Ruinele lui bine conservate ne vorbesc despre gloria unei civilizaţii trecute. Efesul a fost odată una dintre cele mai renumite cetăţi din Imperiul Roman. Ea se mândrea cu marea ei bibliotecă, cu teatrul, cu renumitul Templu al lui Artemis (sau Diana), una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Efesul era capitala Asiei Mici şi era un centru comercial important.

În marele teatru din Efes puteau intra 25 000 de oameni, care deseori îl umpleau ca să vadă piesele de teatru ale scriitorilor clasici greci şi romani. În ciuda trecerii timpului, teatrul din Efes este unul dintre cele mai bine conservate teatre din lume.

Efesul are o istorie remarcabilă. Apostolul Pavel a predicat cu succes în această cetate şi i-a convins pe mulţi dintre locuitorii lui să Îl accepte pe Hristos. Lucrarea sa de predicare a avut o influenţă atât de mare, încât a pus în pericol comercializarea icoanelor Dianei, zeiţa autohtonă a efesenilor. Mulţimea infuriată i-a adus cu forţa în teatru pe doi dintre compatrioţii lui Pavel şi a scandat: "Mare este Diana efesenilor!" Cetăţenii s-au panicat din cauza faptului că Pavel Îl înalţă pe Isus mai presus de Diana, sau Artemis, pe numele ei mai bine cunoscut.

Biserica creştină din Efes a rămas fermă de partea adevărului. Aceşti primi creştini erau curaţi din punct de vedere doctrinar. Numele "Efes" înseamnă "de dorit". Efes, prima dintre cele şapte biserici, simbol al bisericii din prin secol, era caracterizată de zel şi de puritate doctrinară. Plini de Duhul Sfânt credincioşii vorbeau despre Hristos pretutindeni. Forţele iadului tremurau pe măsură ce mii de oameni Îl acceptau pe Hristos. Referindu-se la extinderea rapidă a creştinismului, un scriitor roman spunea: "Sunteţi peste tot. Sunteţi în armata noastră. Sunteţi în fortele noastre navale. Sunteţi în magazinele şi şcolile noastre. Sunteţi în casele şi în închisorile noastre. Sunteţi chiar şi în se­natul nostru."

Plini de dragostea pentru Hristos şi înarmaţi cu Cuvântul Său, credincioşii proclamau dragostea Mântuitorului. Dar treptat s-a produs o schimbare. Isus a spus: "Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi" (Apoc. 2:4).

După o vreme, dragostea dintâi s-a răcit. Primii creştini mai păstrau încă adevărul lui Dumnezeu. Ei deveniseră pricepuţi în a-i demasca pe cei care se abăteau de la doctrina corectă, dar nu mai acţionau din dragoste. Ei strigau cu îndrăzneală, proclamându-şi loialitatea în exterior, dar erau reci şi goi în interior.

Dumnezeu ne atrage atenţia să ne ferim de o soartă similară. Putem acu­mula o mulţime de cunoştinţe corecte, putem deţine toate doctrinele corecte, şi totuşi pe dinăuntru să fim goi. Când inima ta se răceşte şi când îţi pierzi dragostea dintâi, acceptă soluţia lui Isus: ,,Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut" (versetul 5).

Adu-ţi aminte de simţământul de apropiere de Dumnezeu pe care îl aveai în rugăciune. Adu-ţi aminte de momentele acelea preţioase când erai aproape de Domnul prin studiul Bibliei. Adu-ţi aminte cum sufletul tău era plin de dragostea Sa. El nu S-a schimbat. El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu care te-a primit cu braţele deschise. El este acelaşi Dumnezeu care te-a cucerit prin harul Său. El îţi poate reînnoi sufletul. El ţi-l poate umple din nou cu dragoste. Vrei să-I deschizi inima chiar acum? Vrei să accepţi ca El să-ţi aducă din nou în inimă dragostea dintâi?

Mark Finley