Lacrimi

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)

Aceasta este una dintre cele mai frumoase făgăduinţe care- i mângâie pe copiii lui Dumnezeu când pierd pe cineva drag. Eu nu Îl cunoşteam când am pierdut-o pe mama şi m-am lăsat copleşită de cele mai întunecate gânduri.

Ar fi trebuit să fie primăvară şi să aşteptăm încrezători seninul, iarba, florile pomilor, dar cerul era întunecat. Parcă nici stelele nu mai străluceau. Se îndepărtaseră de pământ să lumineze alte lumi mai bune. Doar o cernel­ă stăruia spre apus şi luna nouă, pe care de atunci o privesc înfiorată. A început să bată un vânt aspru şi gândul morţii a trecut pe lângă inima mea, fluturându-şi petalele.

Acum, când privesc în urmă, văd cum Domnul m-a pregătit cu atâta dragoste pentru ce avea să urmeze. 

Cumnata mea mă invitase cu ceva timp înainte la o evanghelizare susţinută de un pastor american. Pe moment nu mi-am dat seama ce impact au avut asupra mea cele auzite. Mi-au rămas în minte nişte adevăruri de care nu fusesem conştientă până atunci. Aflasem că sufletul şi trupul nu sunt entităţi diferite, de sine stătătoare, că moartea este un somn în care trupul se odihneşte în pământ, iar suflarea de viaţă se întoarce la Dumnezeu, Cel care a dat-o. Atunci nu am înţeles cât de im­portantă era acea învăţătură, dar Domnul mi-a amintit-o chiar atunci când aveam cel mai mult nevoie de ea.

După ce o condusesem pe mama la mormânt, eram în cameră cu sora mea. Dintr-odată, lustra cu bec şi abajur a căzut cu zgomot mare şi s-a făcut ţăndări. Era de mult timp acolo, nu umblase nimeni la ea şi nu avea niciun motiv să cadă. Ne-am speriat. Sora mea, însărcinată în luna a şasea, a înce­put să plângă, repetând ideea că mama e supărată pe ea pentru că nu ajun­sese la timp să-şi ia rămas-bun. Am început şi eu să plâng, pentru că am simţit că o fiinţă rea e prezentă acolo. I-am explicat sorei mele ceea ce ştiam atunci, că există îngeri răi care vor să ne amăgească să credem că sufletul mamei trăieşte, întunecând imaginea noastră cu privire la Dumnezeu.

Ulterior, dincolo de întunericul necunoaşterii mele, L-am descoperit pe Cel care este lumina: pe Dumnezeu.

Tu, dragă prietenă, ai văzut Lumina din viaţa ta? Poate chiar azi vei fi şi tu amăgită de îngerul rău, dar să nu uiţi că Dumnezeu a pregătit şi calea de a rezista ispitei. Ancorează-te strâns în Cuvântul Lui şi nu vei cădea!

Luminiţa Vîlceleanu, Craiova, Oltenia