duminică, 5 mai 2013

sâmbătă 4 mai. 2013 - O mamă în Israel



Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele ... şi veţi lăuda numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi ... (Ioel 2:25,26)

Toată tinereţea mea m-am plâns că mie nu mi-a dăruit Dumnezeu copii şi nu m-am mângâiat nici mai târziu, văzând că am rămas fără copii.

La vârsta de 49 de ani, am început să frecventez Biserica Adventistă.

A fost anul în care a murit unica mea soră, fulgerător, la numai 44 de ani.

În cadrul acestei biserici, la Şcoala de Sabat, a fost o lecţie despre "mame în Israel". Instructorul nostru, care ştia că nu am copii, mi-a spus totuşi foarte serios: "Şi tu eşti o mamă în IsraeL ... " Poţi să vorbeşti tu ce vrei, că doar ştii că nu am copii! am gândit eu atunci, dar nu am spus nimic.

Dumnezeu a lucrat astfel încât fiica surorii mele a primit un dar preţios de la El în anul 2009, un băieţel, care creşte spre slava Lui şi spre bucuria noastră. Şi aşa s-a împlinit ce a spus cu mulţi ani în urmă instructorul de la Şcoala de Sabat: eu am ajuns să fiu "o mamă în Israel", un fel de bunică pentru acest nepotel al meu, cu care stau toată ziua. El este mângâierea, mândria şi dragostea bătrâneţilor mele.

Acesta este Dumnezeul nostru, la care mă închin, mirându-mă neîncetat cât de mult ne poate iubi ... transforrnându-ne, intinerindu-ne şi înfrumuse­ţând anii vieţii noastre chiar când nu ne mai aşteptăm la prea multe de la zilele ce ne-au mai rămas de trăit aici, pe acest pământ.

Îndemnul Său este: ,,Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile tale, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Poverile tale nu-L vor împovăra şi nici nu-L vor obosi. El, care ţine socoteala până şi de perii capului tău, nu ră­mâne indiferent faţă de nevoile copiilor Săi. «Domnul este plin de milă şi de îndurare» (Iacob 5:11). Inima Sa iubitoare este mişcată de necazurile noas­tre şi chiar de strigătul nostru de durere. Să aducem înaintea Lui tot ceea ce ne apasă. Nimic nu este prea greu pentru El, pentru că este Cel care ţine lumile şi guvernează întregul Univers ... În experienţa noastră nu există un capitol prea întunecat pentru ca El să nu-l poată citi şi nici incurcâturi aşa de dificile pe care El să nu le poată rezolva ... Căci El «tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile» (Psalmii 147:3). Legăturile dintre Dumne­zeu şi fiecare fiinţă sunt aşa de intime şi profunde ca şi când n-ar mai fi alt om pe pământ de care El să Se îngrijească şi pentru care El să fi dat pe Fiul Său mult iubit." (Calea către Hristos, p. 85)

Lăudat să fii Tu, Cel ce mângâi, legi răni ale trupului şi ale sufletului şi ne oferi speranţa că vom vedea într-o zi faţa Ta!

Viorica Morodan, Arad, Banat

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu