Vreau să rodesc

Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. (Efeseni 2:10)

Isus le-a spus ucenicilor: "Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână."

Rodirea este semnul adevăratei ucenicii şi este singurul scop pentru care Dumnezeu ne-a lăsat să ne continuăm vieţuirea pe pământ. Aceasta înseamnă să-L cunoaştem pe El, ca Tată al nostru, şi pe Isus Hristos, ca Mântuitor personal; să trăim frumos viaţa de fiecare zi împreună cu El şi să mărturisim semenilor noştri, prin fapte şi cuvinte, că El ne iubeşte şi va reveni în curând ca să ne ia acasă, aşa cum a promis.

Locuiesc împreună cu familia la ţară şi la fiecare început de primăvară avem parte de ritualul obligatoriu al sădirii unei grădini de legume. Sinceră să fiu, nu mi se pare o muncă prea plăcută, plus că este şi obositoare; dar este necesară. Însă atunci când apar primele legume, am o bucurie deosebit de mare, deoarece, în primul rând, văd rodul muncii mele, iar în al doilea rând, gustul lor este unic şi mult mai bun decât al celor din piaţă.

Vedeţi, curăţarea pământului, săparea lui şi semănatul nu sunt tocmai distractive, Însă culesul aduce bucuria cea mai mare. Munca obositoare de pregătire trebuie făcută cu credincioşie. Semănatul poate că ne stoarce la­crimi şi sudoare, însă seceratul este însoţit de cântări de bucurie. În Prover­bele 10:5 stă scris: "Cine strânge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine."

Ecuaţia culturilor nu este una simplă: depunem muncă şi efort şi apoi aşteptăm roadele. Ecuaţia este mai complexă. Pe lângă săpat şi semănat mai e nevoie şi de ploaie, de soare şi de puterea lui Dumnezeu pentru ca planta să germineze, să crească şi să rodească. Până la urmă, noi avem de îndeplinit un rol destul de mic în creşterea şi rodirea unei plante.

Tot astfel se întâmplă şi pe plan spiritual. Atunci când o inimă omeneas­că se deschide înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, sămânţa este semănată şi apoi încolţeşte şi rodeşte. Schimbarea vieţii acelei persoane este rezulta­tul lucrării lui Dumnezeu, în care mi-a oferit privilegiul să mă implic şi eu. Un om rodnic este încă un motiv de laudă la adresa lui Dumnezeu.

Astăzi Dumnezeu ne cheamă pe mine şi pe tine la munca aceasta a să­patului şi semănatului. Să lucrăm cu credinţă în puterea Lui, care va duce la rodire îmbelşugată. Viaţa noastră nu va mai fi niciodată plictisitoare sau lipsită de împlinire. Va fi una plină de bucurie!

Ana Dascălu, Văleni, Oltenia