Ca niste copilasi ...

Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:3)

Timp de câteva luni citisem şi comparasem ceea ce scria în Biblie cu explicaţii sau comentarii din alte cărţi referitoare la ziua de odihnă, starea omului în moarte, a doua venire a lui Isus şi altele.

M-am născut şi am crescut într-o familie de creştini neoprotestanţi şi acum piesele credinţei mele se dărâmau una câte una. Eram uimită şi fas­cinată de noile descoperiri. Adevărul biblic se ridica şi se contura perfect într-o lumină nouă. Totul se potrivea acum. Noul zid nu mai avea lipsă "cărămizi" şi liantul era doar Cuvântul Domnului.

Versetul din Iacov 2:10 - "Căci, cine păzeşte toată Legea şi greşeşte în­tr-o singură poruncă se face vinovat de toate" - m-a cercetat zile şi nopţi de-a rândul. Nu puteam să accept că trăiesc în fărădelege, şi totuşi aşa stătea scris. Până la urmă mi-am dat seama că sunt un Cain care aduce jertfa duminica sau un "tânăr bogat" căruia îi mai lipseşte ceva ... Atunci m-am rugat cu ardoare Domnului să mă conducă pe calea veşniciei.

Primele Sabate pe care le-am trăit în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu au fost deosebite, însă mă simţeam vinovată că nu merg la biserică în ziua sfântă, ci duminica. Îmi lipsea curajul de a lua decizia aceasta, ştiind ce furtună va dezlănţui acest lucru în familia mea.

Într-o zi, fiul meu de 12 ani m-a întrebat:

- Mami, mergem sâmbătă la biserică?

Am rămas stupefiată. Nu-mi venea să cred. Copilul meu asistase la une­le discuţii pe care le avusesem cu fiica mea şi soţul ei şi înţelese se mult mai mult decât îmi imaginasem eu. Fără să stau pe gânduri, i-am răspuns:

- Da, mergem, însă de ce vrei tu să facem asta?

- Păi, ca să nu mai păcătuim, mi-a răspuns el.

În momentul acela am înţeles că Domnul îmi vorbea prin copilul meu.

Fiul meu mi-a dat cea mai frumoasă lecţie de credinţă şi curaj.

Următorul Sabat am mers la biserică. De atunci suntem nelipsiţi şi ne place să deschidem împreună Sabatul; el alege un imn preferat şi un psalm, apoi ne rugăm împreună. Ne place să credem că am depăşit cea mai dificilă perioadă de lupte şi împotrivire din partea familiei şi suntem convinşi că, prin rugăciune şi răbdare, totul se va rezolva, iar cei mai impotrivitori mem­bri din familia noastră vor deveni iubitori ai Adevărului.

Uneori, copiii ne sunt cei mai buni, iubitori şi sinceri profesori.

Ligia Dragomir, Vălenii de Munte, Muntenia