sâmbătă, 28 decembrie 2013

Cum a inceput tragedia ?


Mândria merge inaintea pieirii, şi trufia merge inainte căderii. (Proverbele 16:18)

Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4:16). Natura Sa, Legea Sa este iubire. El dintotdeauna a fost astfel şi aşa va fi pururea. (...) Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii nemărginite. (...) Atâta vreme cât toate fiinţele create au ascultat din iubire, în tot universul lui Dumnezeu a existat o desăvârşită armonie. (...)

Dar, în această fericită atmosferă, s-a produs o schimbare. (...) Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de Dumnezeu. (...) În acest fel s-a frânt armonia cerului.

În marea Sa milă, în armonie cu caracterul Său divin, Dumnezeu l-a suportat mult timp pe Lucifer. Spiritul de nemulţumire şi discordie n-a fost ni­ciodată cunoscut în ceruri. El era un element nou, un element străin, miste­rios şi inexplicabil. Nici chiar Lucifer, la început, n-a cunoscut natura reală a simţămintelor lui. (...) Au fost făcute eforturi cum numai iubirea infinită putea concepe, pentru a-l convinge de rătăcirea sa. S-a demonstrat faptul că nemul­ţumirea lui nu avea niciun temei şi i s-a arătat care avea să fie rezultatul dacă persistă în răzvrătirea sa. Lucifer a fost convins că era greşit. El a crezut că "Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui" (Psalmii 145: 17); că rânduielile divine sunt drepte şi că trebuie să le recunoască astfel înaintea întregului cer. Dacă ar fi făcut lucrul acesta, el s-ar fi salvat pe sine şi pe îngerii săi. (...) Deşi îşi părăsise pozitia de heruvim ocrotitor, totuşi, dacă ar fi fost dispus să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înţelepciunea Creatoru­lui, şi să fie multumit să ocupe pozitia ce a fost hotărâtă pentru el în planul cel mare al lui Dumnezeu, atunci ar fi fost repus în slujba sa. Sosise timpul pentru o hotărâre finală; el trebuia să se supună în totul conducerii divine sau să se aşeze într-o poziţie de răzvrătire fătişă. El aproape că ajunsese la hotărârea de a se întoarce, dar mândria l-a împiedicat să facă acest pas. (...) El şi-a apărat cu înverşunare poziţia şi s-a lansat cu totul în lupta cea mare impotriva Făcăto­rului său. Aşa se face că Lucifer, "purtătorul de lumină", cel care se împărtăşea de slava lui Dumnezeu, care slujea la tronul Său, prin păcat a devenit Satana, "vrăjmaşul" lui Dumnezeu şi al fiinţelor sfinte, nimicitorul acelora pe care Ce­rul i-a încredinţat călăuzirii şi protecţiei sale.

Ellen White, Patriarhi şi profeti, capitolul 1, "De ce a fost îngăduit păcatul"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu