Impreuna cu Domnul

Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? (Matei 6:27)

22 decembrie 1993. Un sfârşit de an fără zăpadă, o zi pe care Domnul a hărăzit-o în dreptul meu ca un cadou. În dimineaţa acestei zile mi-am înce­put serviciul obişnuit, dar nu după mult timp, sunt chemată la directorul instituţiei, care-mi propune un schimb de experienţă ca medic însoţitor al unui grup de copii şi alte persoane, în Danemarca.

Nu am luat hotărârea pe moment, întrucât doream să-l consult şi pe soţul meu. Când i-am spus, a acceptat.

Ajunşi în Danemarca, nu mică mi-a fost surpriza când am fost cazaţi la un hotel ce fusese închiriat numai pentru noi. Am aflat astfel că ne vom autogospodări.

Ghidul nostru era o profesoară româncă, ce era căsătorită cu un danez.

Această doamnă ne-a prezentat toate utilităţile clădirii: dormitoarele, bucă­tăria, băile, magazia de alimente şi demisolul, cu maşina de spălat indus­trială.

La faţa locului ne-am reorganizat ca într-o familie, aşa încât nu m-am dat înapoi de la a lucra în bucătărie pentru a hrăni copiii care erau cu noi. Şi după cum orice bine se răsplăteşte uneori cu bine, şi mie îmi mai trecea dorul de casă, de soţ, de copii, muncind în acest sector. După fiecare zi de muncă mă duceam în camera mea, la mansardă, de unde se vedea Marea Nordului, şi mă dedicam lui Dumnezeu prin rugăciune şi studiu biblic. Nu rareori au fost însoţite rugăciunile de lacrimi, lacrimi faţă de care Domnul nu a rămas indiferent; aşa că într-o bună zi, după rugăciunea mea fierbinte, Domnul mi-a răspuns: "Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?"

Din clipa aceea I-am mulţumit Domnului pentru că m-a asigurat că El este la cârma vieţii tuturor celor ce Îl iubesc, şi că El ne va purta de grijă, chiar dacă distanţele dintre membrii familiei sunt mari.

Am revenit în ţară, îmbogăţită cu mai multe experienţe cu Domnul meu, aşa încât pot spune ca şi David în Psalmul 62: 1: "Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul."

,,Aceia care îl cred pe Hristos pe cuvânt şi predau fiinţa lor purtării Sale de grijă şi viaţa lor, ca El să o conducă, vor afla pace şi linişte. Nimic în lume nu poate să-i întristeze când Isus îi înveseleşte cu prezenţa Sa." (Hristos, Lumina lumii, p. 303)

Rodica Stamin, Craiova, Oltenia