luni, 23 decembrie 2013

Minunea de la nunta noastra (1)


Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi. (psalmii 86:7)

Aproape că am lipsit de la propria nuntă! Nu voi uita niciodată aceste cuvinte, pentru că îmi aduc aminte de o experienţă specială din viaţa mea. O retrăiesc şi acum, de parcă s-ar fi întâmplat ieri.

Era data de 15 decembrie 2011, când m-am dus împreună cu logodnicul meu la aeroportul din Manila, Filipine, pentru a-l întâmpina pe cumnatul meu, care sosea din Namibia, ca să participe la nuntă. Am stat de vorbă până seara târziu şi observam cu plăcere cât de bucuroşi erau cei doi fraţi că se întâlniseră. Înainte de a ne retrage la camerele noastre de la hotel, ne-am rugat împreună. A doua zi trebuia să zburăm împreună spre oraşul Caga­yan de Oro şi de acolo spre Malaibalay, destinaţia finală, unde urma să aibă loc nunta noastră. Trebuia să ajungem de vineri, ca să facem ultimele pre­gătiri, iar cumnatul fusese invitat să predice în Sabat în biserica de acolo.

Dimineaţa am plecat de la hotel devreme, astfel încât, în ciuda traficului, am ajuns în timp util la aeroport. Am predat bagajele la cală şi ne-am în­dreptat spre poarta de îmbarcare. Auzeam unele persoane din jurul nostru vorbind despre faptul că unele zboruri au fost anulate din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile; dar nu mă gândeam nicidecum că s-ar putea în­tâmpla astfel şi cu zborul nostru. Exact cu 30 de minute înainte de ora de îmbarcare, am fost anunţaţi că zborul in direcţia oraşului Cagayan de Oro a fost amânat din motivul amintit. Ne-am întristat, dar am păstrat în sufletul nostru speranţa că Dumnezeu va dirija după planul Său călătoria noastră.

Am vorbit la telefon cu sora mea şi rudele care ne aşteptau la destina­ţie, fiind ingrijorate, urmărind ştirile care îi informau despre starea vremii. După câteva minute s-a anunţat în aeroport că şi zborul care făcea legătura cu destinaţia noastră finală a fost anulat, din cauza unei furtuni puternice, în urma căreia mii de case au fost afectate şi sute de oameni au murit. Ves­tea aceasta ne-a cutremurat. Ne-am dat seama că, dacă am fi fost în aer în zona aceea, avionul nostru s-ar fi putut prăbuşi. I-am mulţumit lui Dumne­zeu pentru binecuvântarea şi protecţia Sa şi am continuat să ne rugăm ca să ajungem cât mai curând posibil la destinaţie.

După o oră de aşteptare, toţi pasagerii care intenţionau să zboare în acea direcţie au fost invitaţi la un alt ghişeu pentru reprogramarea călătoriei. Ne-am grăbit într-acolo, dar se formase deja o coadă lungă. În timp ce aştep­tam, mă întrebam cu îngrijorare dacă vom reuşi să ajungem la timp pentru nunta ce urma să aibă loc pe 18 Decembrie. Logodnicul meu mă încuraja mereu să am încredere că Domnul va purta de grijă.

Charito Ngwenya, Mediaş, Transilvania Sud

Un comentariu:

  1. Minunea pentru nunta noastră (II)


    Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. (Psalmii 121:2)

    Multe persoane dinaintea noastră au fost dezamăgite atunci când li s-a spus că locurile erau deja ocupate în ziua respectivă, şi eu încercam să nu mă gândesc că vom primi acelaşi răspuns. După o oră, ne-a venit rândul. L-am salutat cu entuziasm pe domnul de la ghişeu, în ciuda temerilor din sufletele noastre. Logodnicul meu i-a spus că trebuie să călătorim pe 17 de­cembrie, dar el ne-a spus că nu este posibil, pentru că locurile erau ocupate în zilele de 17 şi 18, aşa că singura opţiune era data de 19 decembrie.

    Inimile noastre au îngheţat în acel moment. Ne-am uitat unul la altul dezamăgiţi, În timp ce logodnicul meu a oftat adânc. Am rămas fără cuvinte pentru câteva secunde. Nu îmi putea imagina că vom lipsi la propria nun­tă ... Îmi venea să plâng ... Îmi imaginam şi cum ar fi fost dacă nu am mai fi ajuns niciodată ... Acum totul era pregătit pentru nuntă, eram aşteptaţi şi ... evenimentul să fie amânat?! Sora mea venise din America şi fratele logod­nicului meu sosise din Africa, pentru nuntă. Ce încurcătură pentru toţi ...

    L-am rugat pe domnul acela să ne ajute, dar el spunea că nu este posibil.

    Atunci i-am spus că este vorba despre nunta noastră, care urma să aibă loc pe data de 18 decembrie. Când a auzit de nuntă, s-a uitat la noi cu compăti­mire şi a stat pe gânduri un moment. Apoi s-a ridicat, ne-a rugat să aştep­tăm şi s-a dus să vorbească cu şeful lui despre situaţia noastră. Speranţa noastră a început să crească şi din inimile noastre se înălţau rugăciuni tă­cute către Tatăl ceresc. După câteva minute, domnul respectiv ne-a chemat la un ghişeu alăturat şi ne-a spus: "Felicitări pentru nunta voastră! Zborul vostru va fi mâine dimineaţă (17 decembrie), la ora 7:45."

    Aproape că am sărit în sus de bucurie. Nu pot să explic în cuvinte ce am simţit atunci. Sufletele noastre au fost înălţate de bucurie şi I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru modul în care a lucrat prin intermediul acestui domn. Era cu adevărat o minune!

    Ne-am întors la hotel în seara aceea şi eram tare fericiţi. Nici nu mai simţeam oboseala. Nu încetam să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul Său. Am anunţat rudele cu privire la timpul sosirii noastre şi toate încur­căturile s-au rezolvat cu bine. Nunta a avut loc în bune condiţii, fără alte probleme şi am avut noi motive de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.

    Acum sunt fericită în căsnicia noastră şi locuiesc împreună cu soţul meu în România. De câte ori ne aducem aminte de experienţa nunţii, îi mulţu­mim din nou lui Dumnezeu, pentru că lucrează într-un mod atât de minu­nat atunci când ne punem încrederea în El.

    Charito Nguienya, Mediaş, Transilvania Sud

    RăspundețiȘtergere