El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: "Taci! Fără gură!" - Marcu 4:39
Epuizat, Isus a adormit în pupa corabiei, Deodată însă, a început să bată vântul pe Marea Galileei şi să biciuiască valurile cu furie, Cerul s-a întunecat şi a început să fie brăzdat de fulgere asurzitoare, Corabia se clătina aruncată încoace şi încolo de valurile agitate. Ucenicii lui Isus, nişte galileeni puternici, oameni ai mării cu experienţă în navigarea pe vreme furtunoasă, nu mai întâlniseră niciodată o astfel de furtună,
Deşi călătoriseră pe mare de atâtea ori, ucenicii se simţeau neputincioşi ca nişte copii. Ei îşi spuneau în gând: Nu avem cum să scăpăm de aici, nu avem nicio soluţie! Tremurând din cauza frigului şi a efortului continuu, ei au încercat să vâslească împotriva vântului, dar corabia lor era purtată tot mai departe, în larg. În momentul acela au avut convingerea că îşi vor pierde viaţa,
Dar apoi atenţia le-a fost atrasă în altă direcţie, Au lăsat furtuna şi şi-au îndreptat privirea spre El. Mai era Cineva la bord care putea da ajutor, Oare nu-I păsa? Atunci au strigat: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că ne scufundăm, că nu mai e nimic sigur în jur, că nu mai putem avea încredere în nimic? În clipa în care tot geniul nostru şi toată forţa noastră ne părăsesc, Ţie chiar nu-Ţi pasă?"
Marcu 4:39,40 spune: "El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: «Taci! Fără gură!» Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: «Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi?»"
A sosit timpul să ne reorganizăm priorităţile. A sosit timpul să ne reorientăm viziunea şi să ne asigurăm că inimile noastre sunt una cu Dumnezeu.
Mark Finley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu