Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este. - 1 Ioan 3:2
În 1739, oraşul Kingswood, din Anglia, era considerat a fi neroditor din punct de vedere religios. Clericii venerabili renunţaseră într-o mai mică sau mai mare măsură la a lucra în el. Era un oraş de mineri, nişte bărbaţi care îşi petreceau toată ziua sub pământ şi care erau apăsaţi de sărăcie şi de ignoranţă. Ei nu intraseră niciodată într-o biserică şi nu ascultaseră niciodată o predică.
Dar într-o zi, în piaţa din Kingswood a venit un om care a început să ţină o cuvântare în faţa a aproape 200 de mineri. Numele lui era John Wesley. Uşile bisericilor recunoscute îi fuseseră închise şi nu mai putea să predice decât în aer liber.
Minerii au început să-l asculte şi mesajul lui a început să străpungă vălul gros al ignoranţei. Au început să curgă lacrimi pe feţele lor înnegrite de fum.
Numărul ascultătorilor a crescut treptat. În scurt timp, 10 000 de oameni se adunau pe iarba din piaţă şi în Anglia s-a declanşat o revoluţie spirituală.
Revoluţia spirituală a lui John Wesley a fost una dintre cele mai notabile mişcări din istoria Bisericii Creştine. Dar iată un detaliu pe care poate că nu-l cunoşti: el transmitea în predicile lui un sentiment al urgenţei, fiindcă avea convingerea că venirea Domnului era aproape. Ca cercetător zelos al profeţiilor lui Daniel şi Apocalipsa, Wesley transmitea mesajul pocăinţei. El chema oamenii la sfinţire. În lumina credinţei lui în revenirea lui Hristos, el făcea apel la o consacrare totală.
Mesajul revenirii iminente a Domnului nostru nu este doar un mesaj al speranţei, ci şi o chemare la sfinţire. un apel serios ca Dumnezeu să lucreze în inimile noastre în profunzime. Mesajul celei de-a doua veniri ne îndeamnă să ne predăm complet lui Hristos, ca Domn. Mântuitorul care a murit pentru noi vrea să fie Domnul vieţii noastre.
"Idealul caracterului creştin este asemănarea cu Hristos" (Hristos, Lumina lumii, pag. 311).
Mark Finley
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu