duminică, 14 octombrie 2012

UN MOMENT PREZIS DE DOMNUL


Care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos. - Apocalipsa 12: 17

În deşertul din Bechuanaland (Africa de Sud), locuia un bărbat pe nume Sukuba.

Făcând parte dintr-un popor nomad, el ducea o viaţă retrasă. Într-o iarnă, a intrat în coliba lui şi s-a dus la culcare.

Deodată, noaptea a devenit mai luminoasă decât ziua. O fiinţă strălucitoare i s-a arătat şi i-a spus să caute "poporul Cărţii". Trebuia să caute un popor care se închina lui Dumnezeu. Ce însemnau oare aceste cuvinte? 
Cum avea el să citească o carte?

Limba pe care o vorbea Sukuba era alcătuită din pocnete şi sunete guturale, fiind destul de diferită de limbile multor triburi africane. Ea nu a putut fi niciodată redată în scris. "Cel strălucitor", cum l-a numit Sukuba pe îngerul care i s-a arătat, a spus: "Cartea vorbeşte. Tu vei reuşi să o citeşti." Sukuba a pornit la drum împreună cu familia lui şi a călătorit pe jos mai multe zile. Într-o noapte. Cel strălucitor i-a apărut din nou şi i-a spus lui Sukuba că trebuie să găsească "Biserica păzitoare a Sabatului şi pe pastorul Moye". Pastorul Moye avea Cartea şi încă patru cărţi maro, care sunt de fapt nouă".

A doua zi, Sukuba s-a rugat ca Dumnezeu să îi dea un semn care să-l conducă în călătoria lui. Când a pornit la drum, pe cer a apărut un nor. Sukuba a mers după nor timp de şapte zile. Apoi, când a ajuns în dreptul unui sat, norul a dispărut. Sukuba a întrebat de pastorul Moye şi cineva i-a arătat imediat casa în care acesta locuia.

Sukuba i-a povestit experienţa sa în dialectul local, iar pastorul Moye a adus Biblia lui veche.

- Aceasta este! a exclamat Sukuba. Aceasta este! Dar unde sunt cele patru cărţi care sunt de fapt nouă?

Cu mai mulţi ani înainte de aceasta, Ellen White scrisese nouă volume cu titlul Mărturii pentru biserică, volume care au fost mai târziu publicate în patru volume. Căutarea lui Sukuba s-a încheiat. El a reuşit să găsească poporul Cărţii un popor păzitor al Sabatului, un popor binecuvântat cu darul profeţiei.

Apocalipsa arată că poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului păzeşte poruncile Sale şi are darul profeţiei. În Apocalipsa 12: 17 se afirmă: "Şi balaurul mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos."

Diavolul o urăşte pe mireasa lui Hristos, Biserica lui Dumnezeu. El se războieşte cu ea de secole întregi. În pasajul acesta, Ioan arată că poporul lui Dumnezeu din ultimele zile este alcătuit din aceia care "păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus".

Mărturie înseamnă depoziţie făcută de un martor. Biserica lui Dumnezeu este călăuzită de "mărturia lui Isus". 
Tocmai în aceasta constă lucrarea profetului. De-a lungul secolelor, profeţii au dat mărturie despre Dumnezeu. Ioan a fost un astfel de martor. Tocmai de aceea, îngerul a zis: "Mărturia lui Isus este duhul prorociei" (Apoc. 19: 10). Potrivit textului din Apocalipsa 12: 17, Dumnezeu va ridica la sfârşitul timpului o mişcare păzitoare a poruncilor care îl are în centrul ei pe Hristos şi care este călăuzită de Spiritul Profeţiei. Ca adventişti de ziua a şap­tea, credem cu smerenie că noi suntem împlinirea prezicerii din Apocalipsa şi că Dumnezeu conduce la această mişcare milioane de oameni asemenea lui Sukuba.

Mark Finley


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu