COMEMORAREA BINECUVÂNTĂRILOR LUI DUMNEZEU

Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! - 

Psalmii 95:2

Te-ai întrebat vreodată de unde au unii oameni atâta putere interioară? Ei par a avea o capacitate extraordinară de a înfrunta adversităţile.

Cum anume a reuşit Aleksandr Soljenitîn, câştigătorul Premiului Nobel, să fie atât de liber chiar şi în închisoarea oribilă din Rusia? Cum a reuşit Victor Frankl să reziste trei ani într-un lagăr de exterminare în care speranţa medie de viaţă era de 90 de zile? Cum a reuşit Corrie ten Boom să iasă nevătămată din lagărul Ravensbruck? 

Secretul stă într-un singur cuvânt: "Recunoştinta". Toţi trei, Soljenitin, Frankl şi ten Boom, şi-au format spiritul de mulţumire pentru ceea ce aveau. Ei i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru fiecare suflare, pentru fie­care zi de viaţă, pentru zâmbetul unui tovarăş de suferinţă, pentru fiecare cană de apă, pentru fiecare fărâmă de pâine. Această atitudine de recunoştinţă i-a ridicat deasupra împrejurărilor descurajatoare.

Cum ne putem forma acest spirit de recunoştinţă? Una este să observăm acest spirit la alţii şi cu totul alta este să îl manifestăm noi înşine.

Să ne întoarcem cu 2000 de ani în urmă într-o închisoare romană. Întâlnim acolo un deţinut pe nume Pavel, care nu doar că a supravieţuit într-o celulă umedă şi rece, ci a prosperat. Să descoperim secretul lui, cum a reuşit el să facă faţă cu succes stresului uriaş la care a fost supus.

Dacă citim Epistola către Filipeni, care a fost scrisă într-o temniţă romană umedă şi întunecoasă, descoperim imediat atitudinea lui. Apostolul nu era supărat, ci recunoscător. El nu se plânge, ci se bucură. El a descoperit un motiv de bucurie în mijlocul încercărilor vieţii. El este multurnitor în mijlocul vicisitudinilor vieţii.

Pavel scrie: "Eu mă bucur ... şi mă voi bucura" (Fil. 1: 18); "Eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi" (Fil. 2: 17); "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" (FiI. 4:4); "Am avut o mare bucurie în Domnul" (versetul 10).

Cuvintele acestea nu par a fi scrise de un om aflat în închisoare, ci de un om care-şi trăieşte viaţa din plin. Ele nu par a fi scrise de un om care se află departe de familie şi de prieteni, ci de un om care este înconjurat de dragostea celor dragi. Ele nu par a fi scrise de un om care a trecut prin cele mai mari tragedii ale vieţii, ci de un om care este sigur de victorie.

Apostolul Pavel era conectat la o sursă de putere spirituală superioară lui.

El a putut să fie bucuros pentru că a descoperit sursa tuturor bucuriilor. El era liniştit pentru că a descoperit sursa păcii. El era mulţumit pentru că L-a desco­perit pe Acela care era sursa recunoştinţei. În Hristos, putem fi recunoscători astăzi, mâine şi întotdeauna!

Mark Finley