O AVERE NEPIERITOARE

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-ţi sunt ascunse. 

- Psalmii 69:5

Cu ani în urmă, într-unul dintre oraşele aglomerate din India, un taxi a lovit în plină viteză un copil al străzii. Un reprezentant al guvernului, martor al accidentului, l-a dus pe băiatul grav accidentat la un spital din apropiere, unde, treptat, s-a însănătoşit.

Demnitarul şi soţia acestuia l-au vizitat în fiecare zi pe micul lor prieten şi au început să-l îndrăgească. Fiindcă nu avea părinţi, s-au gândit să-l înfleze. După ce a fost externat, ei l-au adus cu bucurie în vila lor şi l-au tratat ca pe un membru al familiei.

În fiecare zi, mama îl ducea pe băiat înapoi la spital ca să-i fie schimbate ban­dajele. Totuşi, într-o dimineaţă, a fost foarte ocupată şi i-a cerut băiatului să se ducă singur.

- Mă duc! a răspuns el mândru. Cunosc foarte bine oraşul.

Mama i-a dat un dolar şi 25 de cenţi pe care să-i dea doctorului şi, cu un zâmbet şi un sărut, i-a spus la revedere.

Băiatul a pornit la drum. Apoi, chiar când a ajuns la colţ, l-a străfulgerat o idee. S-a oprit, a deschis palma şi s-a uitat la monedele strălucitoare. Nu mai văzuse până atunci atâţia bani. Chiar trebuia să-i dea doctorului?

Pentru o clipă a rămas pe gânduri. După aceea a luat decizia. Strângând banii în pumn, băiatul a luat-o la fugă, pierzându-şi urma.

Tatăl pe care-l abandonase avea o avere considerabilă. Toţi ceilalţi copii ai lui absolviseră facultatea şi ocupau poziţii mari în guvern sau erau oameni de afa­ceri. Dorinţa lui era ca fiul lui adoptat să se bucure de toate avantajele şi chiar să devină moştenitor a averii familiei. Dar puştiul acesta a dat cu piciorul la toate acestea pentru 1 dolar şi 25 de cenţi.

Uneori şi noi renunţăm la lucrurile importante de dragul lucrurilor mărunte.

Strângem în pumn monedele neascultării şi alergăm pe drumul plăcerilor trupeşti. Lăsăm în urmă o avere nepieritoare de dragul câtorva nimicuri pământeşti. Preferăm mai degrabă lucrurile pământeşti şi nu cele cereşti, lucrurile de aici şi nu cele de dincolo, prezentul şi nu veşnicia. În tot acest timp, Tatăl nostru ceresc ne aşteaptă cu inima frântă, gata să ne ofere cu mult mai mult.

Noi suntem moştenitori ai averii familiei cereşti. Să nu uităm acest lucru niciodată!

Mark Finley