luni, 30 decembrie 2013

Cu Dumnezeu inainte !


El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi.Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)

Era data de 24 septembrie 2010 când am pus bagajele în maşină şi ne pregăteam să mergem la aeroport. 
Mattias, fiul nostru de un an şi jumătate, era bucuros să îşi revadă bunicii din Brisbane. Mai aveam un singur popas: fiind însărcinată în a 19-a săptămână, aveam programare la ecograf. Avu­sesem trei avorturi spontane înainte de a-l avea pe Mattias, însă de data aceasta, totul mergea bine cu copilul. În urma ecografiei, ne-am bucurat mult când am aflat că aşteptam un al doilea băiat. Deja ne imaginam cât de bine se va înţelege Mattias cu fratele lui.

Asistenta s-a retras să verifice filmele împreună cu doctorul, înaintea plecării noastre. Era puţin ciudat, deoarece nu ne aminteam să se fi întâm­plat aşa atunci când am fost la ecograf cu Mattias, dar mă gândeam că au schimbat procedura. După 15 minute, asistenta s-a întors însoţită de doctor. Intrând în cabinet, doctorul ne-a spus direct: "Este ceva anormal cu acest copil şi vreau să verific." El mi-a făcut din nou ecografie, timp în care tot ce puteam să fac era să mă rog pentru mine şi pentru copilul pe care îl purtam. Doctorul mi-a comunicat că băiatul nostru nu se dezvoltase normal la nive­lul creierului. Şoc! Tot ce mă puteam întreba era: De ce, Doamne?
În următoarea perioadă ne-am rugat mult împreună cu familia şi cei mai apropiaţi prieteni. Speram într-o minune.

Atunci când Gabriel Timothy s-a născut, el a trăit doar trei ore, însă avem speranţa revederii cu el în curând, când Isus Hristos va reveni pe norii cerului şi-i va chema la viaţă pe toţi copiii Săi pretioşi. Numai Dumnezeu ne-a întărit în această experienţă; de asemenea, mesajele primite de la persoanele apropiate. Ştim că într-o zi, Dumnezeu ne va explica rostul fiecărei clipe trăite pe acest pământ.

La un an de la aniversarea lui Gabriel, ţineam în braţe o fetiţă de 4 săptămâni, perfect sănătoasă, Naissa Abeni. (Ne-am rugat pentru ea şi am primit-o.) Când ne uităm în ochii ei, vedem un miracol şi Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să apreciem şi mai mult copiii pe care i-am primit în dar de la EL

Te-ai simţit vreodată pierdută, confuză, fără să vezi vreo cale de ieşire?

Aminteşte-ţi ce scrie în Deuteronomul 1:31: "Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta." Dumne­zeu te mângâie astăzi cu o astfel de făgăduinţă!

Roxana Steljic, Canberra, Australia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu