Împarte-ţi pâinea cu cel flămând (...) şi nu întoarce spatele semenului tău. (Isaia 58:7)
Am început anul 2012 împreună cu nepoţii. Am avut privilegiul de a-i avea la noi împreună cu părinţii lor, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru că au învăţat să schieze pe o pârtie din apropiere.
Chiar în acea zi, Astrid, fetiţa, a rămas acasă, iar Hunor, nepoţelul, a mers cu fiul nostru la lecţia de schi. Tare se mai plictisea Astrid fără frăţiorul ei. Aveam în plan să facem o vizită la Spitalul de boli contagioase. Am luat-o şi pe ea.
Când am pregătit pachetul cu fructe şi prăjituri pentru bolnavi, la fel ca şi bunica, a dorit şi fetiţa să pregătească un pachet, pentru a fi oferit unui copil sărac, care era bolnav.
Spre surprinderea noastră, nu erau mulţi copii în spital, pentru că cei care nu erau prea grav bolnavi au fost trimişi acasă. Pe drumul spre casă, fetiţa a plâns pentru că ea nu a putut să ofere nimănui pachetul ei. Am vrut să o convingem să consume ea bunătăţile, dar a rămas hotărâtă să pună în aplicare planul ei. Am sperat că pe drum vom găsi vreun sărac fără cămin, căruia să-i dăruim pachetul. Dar degeaba ne-am plimbat pe străzi, pentru că erau aproape pustii. Ne-am oprit şi în centru, lângă un patinoar: poate vom găsi pe cineva căruia să îi dăruim pachetul. Am încercat să-i atragem atenţia de la pachet la o iesle ce era amenajată acolo, reprezentând imaginea lui Iosif şi Maria, împreună cu Isus. Dar nu am avut niciun succes.
Când am intrat în curte, a izbucnit în plâns, pentru că nu a dat nimănui cadoul. Am plecat pe jos spre piaţă, ca să întâlnim pe cineva căruia să-i dăruiască pachetul. În sfârşit a reuşit. Fericită, dorind în acelaşi timp să nu fie văzută, a dăruit pachetul unui cerşetor din piaţă.
Am învăţat o lecţie dublă din comportamentul fetiţei. Pe de o parte, insistenţa ei de a face un gest nobil. Pe de altă parte, puterea exemplului pe care îl dăm copiilor şi nepoţilor noştri.
"Niciunul dintre noi nu putem trăi fără a avea o influenţă în lume. Niciun membru al familiei nu se poate izola, astfel încât cei din jur să nu simtă influenţa şi spiritul lui. Chiar şi expresia feţei are o influenţă spre bine sau spre rău. Spiritul, cuvintele, acţiunile, atitudinea faţă de cei din jur, toate acestea vorbesc ... Copiii trebuie să vadă în vieţile părinţilor acea consecvenţă care este în conformitate cu credinţa lor." (Familia împlinită, p. 138, 142)
AnnaSzasz, Baia Mare, Transilvania Nord
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu