Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Proverbele 22:6)
Am poposit de două ori în bordeiele modeste, dar încărcate de semnificaţii ale Colegiilor "Da Barba", la poalele piscurilor impunătoare ale Alpilor Candieni. Nu pot descrie în cuvinte trăirile pe care le-am încercat de fiecare dată. Pe masa de piatră din mijlocul încăperii, se mai vedeau încă pete de cerneală rămase de la ultimii caligrafi. Din locul acela s-a răspândit Cuvântul către întreaga Europă timp de veacuri întregi. Acolo era şi şcoala, era şi atelierul de multiplicare manuală a Bibliei.
Am avut marea favoare de a întâlni acolo o valdenză venită în pelerinaj cu două nepoate. Fetele erau îmbrăcate în ţinuta tradiţională, veche de peste trei sute de ani. Mătuşa le povestea copilelor, foarte pătrunse de moment, istoria strămoşilor lor. Atunci, am auzit parcă repetate cuvintele: "Copilaşii valdenzi învăţau să privească plini de recunoştinţă spre Dumnezeu (...), să suporte greutăţile, să se supună disciplinei, să gândească şi să acţioneze pe cont propriu. Foarte de timpuriu erau învăţaţi să poarte răspunderi, să fie atenţi la vorbire şi să cunoască înţelepciunea tăcerii." (TV, p. 54)
Principiile enunţate mai sus pot forma un adevărat abecedar pentru oricine doreşte să-şi pregătească în modul cel mai eficient copiii pentru viaţă. A îndrepta atenţia copilului către Dumnezeu este cea dintâi îndatorire a părinţilor. Pentru noi toti, disciplina de sine şi responsabilitatea personală sunt lucruri peste care nu se poate trece. Dacă vrei să ai cu adevărat succes în viaţă şi să fii la înălţime, urmăreşte ca vorbirea şi tăcerea ta să fie fără reproş.
CONEXIUNE
În cronicile lui Pietro Gilles, se face menţiunea că învăţătorii valdenzi, cărora li se spunea "Barba", şi ucenicii lor erau cunoscători ai ştiinţelor, ai limbilor şi ai Sfintelor Scripturi.
Biblia la rând: 2 Împăraţi 6-8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu