"Curajul este lupta cu frica, stapanirea fricii, nu absenta ei!" Mark Twain

Isus a privit în jur la multimea speriatã, la cãrturarii batjocoritori, la ucenicii tulburati. A citit necredinta din fiecare inimã si, cu glas plin de întristare, a exclamat: "O, neam necredincios! Pânã când voi fi cu voi? Pânã când vã voi suferi?" Apoi a zis tatãlui întristat: "Adu aici pe fiul tãu".

Bãiatul a fost adus si, când privirea Mântuitorului a cãzut asupra lui, duhul cel rãu l-a aruncat la pãmânt în convulsiile agoniei. El se zvârcolea, fãcând spume la gurã si sfâsiind aerul cu strigãte neomenesti.

Printul vietii Se afla din nou fatã în fatã cu printul puterilor întunericului pe câmpul de bãtaie - Hristos pentru a-si împlini misiunea de a "propovãdui robilor de rãzboi slobozenia... si sã dea drumul celor apãsati" (Luca 4,18), iar Satana, cãutând sã tinã victima sub puterea sa. Îngerii luminii si ostile îngerilor rãi, nevãzuti, s-au adunat sã priveascã lupta. Pentru o clipã, Isus a îngãduit duhului rãu sã-si desfãsoare puterea, ca privitorii sã poatã întelege eliberarea care avea sã fie sãvârsitã.


Isus Se îndreptã cãtre suferind si zise: "Duh mut si surd, îti poruncesc sã iesi afarã din copilul acesta si sã nu mai intri în el". Un tipãt s-a auzit, urmat de o luptã de moarte. Plecând, pãrea cã demonul e aproape sã prãpãdeascã viata victimei lui. Apoi copilul rãmase nemiscat, ca mort. Multimea soptea: "A murit!" Dar Isus l-a apucat de mânã si, ridicându-l, l-a predat tatãlui sãu în desãvârsitã sãnãtate la minte si la corp. Tatãl si fiul lãudau numele Eliberatorului. Oamenii "au rãmas uimiti" de puterea minunatã a lui Dumnezeu, în timp ce cãrturarii, înfrânti si abãtuti, au plecat cu fruntea întunecatã.

"Dacã poti face ceva, fie-ti milã de noi si ajutã-ne." Câte suflete apãsate de pãcat au fãcut sã rãsune aceastã rugãciune! Si tuturor, Mântuitorul milostiv le rãspunde: "Dacã poti... totul este cu putintã celui care crede".{DA 429}

Biblia spune: "La Domnul este scaparea [...] " Psalmii 3:8

Dorel Cornei