Devotional pentru femei: sâmbătă 20 apr. 2013 - Dorind dragostea unui Tată

Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea. (Ieremia 31:3)

M-am născut într-o familie în care prezenţa lui Dumnezeu era simţită doar în zilele de sărbătoare. Tata era o fire dură şi aveau loc mereu certuri, în urma cărora mama lua bătaie. După 25 de ani de căsnicie, nemaiputând suporta umilinţa la care era supusă, a hotărât să divorţeze de tata. Aveam 10 ani pe atunci.

Dornică după mângâiere părintească, mi-am găsit refugiul în biserică.

Mergeam la biserica ortodoxă şi la cea catolică. Credeam în Dumnezeu şi făceam tot ce eram învăţată acolo. Nu ştiam că există şi alte denominaţiuni: auzisem de cuvântul "pocăit" doar în asociere cu lucruri urâte şi neadevă­rate. Eram în clasa a VIII-a. La 14 ani, câţi aveam atunci, eram mult mai matură în gândire, din cauza problemelor familiale. În spatele şcolii la care învăţam era o biserică ortodoxă, unde mergeam totdeauna vinerea şi dumi­nica - vinerea ţineam post, iar duminica dădeam acatiste pentru sănătate şi pentru armonie în familie.

Într-o zi mă întorceam acasă; tocmai fusesem la biserica catolică. Ajun­gând pe aleea care duce la bloc, am observat o persoană cu un baston alb, nevăzătoare, care locuia în acelaşi bloc cu mine, dar la altă scară. De obicei, oamenii erau binevoitori să o ajute în drumul spre casă, dar de astă dată nu era însoţită de nimeni. Am luat-o de mână şi m-am oferit să o conduc acasa "Cine sunteţi?" - m-a întrebat ea. "Sunt o fată care locuieşte în acelaşi bloc cu dumneavoastră." "Şi de unde veniţi?" "Vin de la biserică." "La ce biserică mergeţi?" "La Biserica Catolică."

Am ajuns la scara blocului. M-a invitat să merg până acasă la ea. La început am refuzat. A insistat, dorind să mi-o prezinte pe prietena ei. In­trând, am văzut o persoană cu o faţă blândă şi distinsă. De altfel le cunoş­team, însă crezusem până atunci că sunt surori. Am făcut cunoştinţă şi am stat de vorbă. La plecare, mi-a oferit o Biblie şi cartea Calea către Hristos, invitându-mă să merg şi la biserica lor. Am mers împreună cu ele în sâm­băta următoare. Biserica era plină, mi-a plăcut atmosfera, am fost întâmpi­nată cu căldură, aşa că am rămas în această biserică. În urma studiului am descoperit adevărul întreg al Scripturii. Şi iată-mă la vârsta de 40 de ani. împreună cu familia, cu copilaşul nostru - în Biserica Adventistă!

Mari şi minunate sunt căile lui Dumnezeu! De aceea: astăzi, dacă auzi. glasul lui Dumnezeu, care te cheamă sâ-L cunoşti şi sâ-L urmezi, vino, nu-ţi împietri inima. Vino!

Jeni Stanca, Drobeta- Turnu Severin, Oltenia