duminică, 28 aprilie 2013

Vremea care abia aştepţi să treacă




Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace ... (Isaia 55: 12)

Este câteodată o vreme care abia aştepţi să treacă. Este adevărat, este parte din viaţă şi merită a fi trăită la cote maxime, dar cum să trăieşti la maxim acele zile negre care uneori întunecă ratiunea, impiedicând-o să ia decizii corecte?

S-a întâmplat cu ani în urmă. Mie îmi pare că a fost ieri, chiar dacă au trecut 6 ani de atunci. În plină stare de sănătate s-a instalat boala şi cred că nu numai mie mi s-a întâmplat aşa ceva ... Am fost nevoită să mă supun unor intervenţii chirurgicale. Dar nu numai una, ci patru în trei luni. A cin­cea a fost după alte trei luni. Nu mi s-a spus că vor fi atâtea; de fiecare dată plecam de acasă pentru o operaţie, nu pentru o za dintr-un lanţ. Se întâm­plă uneori că organismul, oricât ar fi de puternic, să ne joace o farsă, iar pe masa de operaţie este destul de rău să se întâmple ca acest pumn de ţărână să nu mai vrea să funcţioneze în parametri vitali. După un asemenea epi­sod, la ieşirea din spital mi s-a spus că mai este nevoie de încă o interven­ţie chirurgicală, dar eu am decis că nu voi accepta încă o operaţie, fiindcă ziceam: "Oameni în cârje am mai văzut; mai bine în cârje decât în sicriu."

Venise ziua în care eram programată pentru "ultima" operaţie, când aveam promisiunea că-mi va fi redat mersul fără cârje. Dar eu deja hotă­râsern că nu voi mai ajunge pe masa de operaţie. Soţul meu credea din tot sufletul că va fi bine, aşa că m-a luat pe sus la propriu şi m-a urcat în maşi­nă. Tot drumul a fost un zbucium şi, ajunsă acolo, am cedat. Am făcut frison stând pe hol, unde era cald, cred că de frică. Nu credeam ca voi ieşi vie din sală. Încercam să mă rog în gând, dar nu ştiam ce să cer. O singură întreba­re aveam: să intru sau nu în sala de operaţie? I-am cerut Domnului să-mi răspundă prin singura metodă pe care am încercat-o, pentru a afla voia Lui: Cuvântul Scripturii. Iar Dumnezeu mi-a răspuns pe loc, aşa cum L-am rugat, cu textul din Isaia 55:12: "Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace." A fost pentru noi ca un bileţel de asigurare şi încurajare trimis chiar de Cel de care depinde viaţa. Şi, spre slava Domnului, aşa a fost: am ieşit cu bucurie şi ne-a călăuzit în pace.

Nu ştiu cum Îl cunoşti pe Dumnezeu, dacă L-ai descoperit implicându-se în viaţa ta, acceptând să-ţi vorbească pe limba ta şi în modul în care reuşeşti să-L înţelegi. Este minunat să ne împrietenim cu acest Dumnezeu mare, care ţine tot Universul prin Cuvântul Său şi care se apropie cu aşa gingăşie şi delicateţe de fiecare, acest Dumnezeu pe care Îl uităm uneori când ne este bine, dar care nu ne lasă în zilele noastre grele.

Ramona Costea, Buzău, Muntenia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu