ZECIMEA ESTE SIMBOLUL PREDĂRII TOTALE

Adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi. - Deuteronomul 8: 18

Un om studia Biblia, iar prietenii lui s-au alarmat din cauza entuziasmului său.

- Tu nu ştii că, dacă te duci la biserica aceea, o să-ţi ia 10% din venit? i-au atras ei atenţia.

Problema aceasta părea una serioasă. Bărbatul s-a dus direct la pastorul bi­sericii în cauză, pentru a afla adevărul. El i-a adresat întrebarea în mod deschis:

-Avea să-i ia biserica 10% din venit?

Pastorul i-a dat un răspuns neobişnuit, un răspuns care suna oarecum a obligaţie, deşi e clar că Dumnezeu nu ne obligă niciodată. Totuşi cred că îmi vei da dreptate că pastorul i-a dat un răspuns bun. Iată ce i-a spus el:

- Da, este adevărat că biserica îţi va cere să-I fii credincios lui Dumnezeu cu zecimea ta. Dar aceasta nu este totul. Pe lângă zecime, vei fi chemat să aduci şi daruri. Ba mai mult, tu ai copii. Biserica te va încuraja să-i înscrii la o şcoală creştină. Iar aceasta costă bani. Apoi biserica te va încuraja să îi trimiţi la colegii creştine. Iar aceasta costă şi mai mulţi bani. Ba mai mult chiar, s-ar putea să vină ziua în care biserica îţi va cere să îţi trimiţi băiatul sau fata în Africa sau în altă parte a lumii. S-ar putea să nu-i mai revezi niciodată. Domnul nu îţi cere doar 10%, ci îţi cere tot ce ai!

Da, Dumnezeu ne cere tot ce avem. Dar, în lumina a ceea ce El a făcut pentru noi, în lumina a ceea ce El a plătit pe Calvar, ne cere oare prea mult? Cum am putea să-I oferim mai puţin?

Zecimea nu înseamnă doar bani. Credincioşia în aducerea zecimii este o dovadă a loialităţii noastre faţă de Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ne trece în viaţa creştină prin anumite încercări este acela de a ne adânci credinţa. Credinţa noastră creşte în momentul încercării. Unde nu există încercare, nu există nici creştere.

Credinţa lui Avraam a crescut atunci când Dumnezeu i-a cerut să-l aducă pe Isaac ca jertfă. Credinţa lui Daniel a crescut în sala de ospăţ al lui Nebucadneţar. Credinţa lui Iosif a crescut în închisoarea faraonului. Credinţa lui David a crescut când era singur cu oile şi când le ocrotea de fiarele sălbatice. Credinţa lui Ilie a înflorit pe Muntele Carmel, înaintea celor 450 de profeţi ai lui Baal.

De-a lungul secolelor, marii eroi ai credinţei au fost provocaţi să crească prin intermediul unei încercări.

Dacă până acum nu ai fost un administrator credincios al banilor pe care ţi i-a încredinţat Dumnezeu, te invit să Îi predai Lui astăzi! Când vei depăşi cu bine acest test, credinţa ta va creşte.

Mark Finley