DEZAMĂGIRILE NOASTRE NU VIN DE LA DUMNEZEU

Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi. - Apocalipsa 10:11

Ai trecut vreodată printr-o perioadă de mare dezamăgire, de decepţie personală? Ceea ce pentru noi e o dezamăgire s-ar putea să fie cu totul altceva pentru Dumnezeu. El poate face un lucru măreţ dintr-un lucru cumplit. El este Dumnezeul noilor începuturi, El transformă tragedia în victorie.

Ucenicii au trecut prin cea mai mare dezamăgire a vieţii lor. Nu ai fi devastat dacă Acela în care ţi-ai pus toată speranţa ar fi executat pe cruce, dacă Acela despre care ai crezut că era Mesia ar muri?

Preziceau profeţiile mesianice din Vechiul Testament moartea lui Isus? Ar fi putut ucenicii să le cunoască? Ar fi putut ei să fie pregătiţi? Desigur că da! Ei au înţeles greşit prezicerile din Vechiul Testament. Ei au crezut că Mesia avea să inaugureze o împărăţie a slavei. Ei nu aşteptaseră o împărăţie a harului.

Dumnezeu a ridicat Biserica Creştină din dezamăgirea din anul 31 d.Hr .

Revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii a împuternicit biserica pentru a duce Evanghelia în colţurile cele mai îndepărtate ale lumii.

Dăm timpul înainte cu 1800 de ani. Un grup mic de credincioşi a studiat profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Ei au ajuns la concluzia că Isus urma să vină foarte curând. Numărul lor a crescut până la câteva zeci de mii. Zeci de conver­tiri autentice confirmau faptul că mesajul lor era inspirat de Duhul Sfânt.

În timp ce studiau profeţiile din Daniel, pe baza profeţiei de 2300 de ani din Daniel 8: 14, ei au ajuns la concluzia că Hristos avea să vină pe 22 octombrie 1844. Aceşti primi adventişti au aşteptat revenirea Sa cu mare nerăbdare. Totuşi El nu a venit, şi ei s-au simţit distruşi. Ioan Descoperitorul a descris experienţa lor acolo unde a prezis că ei vor lua cărticica (Daniel) din mâna îngerului, că o vor mânca (o vor studia) şi că ea avea să fie dulce în gura lor, dar amară în stomac (vezi Apoc. 10:9-11).

Acele profeţii care odinioară fuseseră atât de dulci păreau a fi teribil de ama­re în stomacurile lor. Dulceaţa descoperirii dispăruse. Amărăciunea decepţiei ameninţa să le distrugă credinţa.

Ceasul dezamăgirii lor a fost ceasul împlinirii pentru Dumnezeu. La fel ca şi credincioşii din primul secol, ei au înţeles greşit natura profeţiei. Isus a intrat la timpul stabilit în Sanctuarul ceresc, în ultima etapă a slujirii Sale, pentru a încheia lucrarea Sa pe pământ.

Din Sanctuarul ceresc, El a revărsat încă o dată Duhul Său, pentru a declanşa mişcarea adventistă căreia i-a încredinţat sarcina de predicare a Evangheliei veşnice.

Atât Biserica din Noul Testament, cât şi mişcarea adventistă au venit la existenţă în urma unei dezamăgiri. Ce s-a întâmplat cu oamenii aceştia atât de decepţionaţi? Ei au format o puternică mişcare misionară, proclamând ultimul mesaj al lui Dumnezeu.

Domnul nostru Se bucură să transforme tragedia în victorie. Permite-I astăzi să transforme dezamăgirile tale în experienţe frumoase.

Mark Finley